Invitaţie la colinde: 9 decembrie 2007, Palatul Patriarhiei
Pr. Dorin.
Pr. Dorin.
Restul erau tricouri inscripţionate cu capete de morţi, cafea la filtru, mărgele, chiloţi de damă, nasturi, păpuşele, pantaloni etc. Nici târgurile de marafeturi nu mai sunt ce-au fost. Chiciul bate viaţa! Iar aglomeraţia bate ridicolul.
Într-un Bucureşti unde nu mai poţi să respiri pentru că respiri dioxidul de carbon al altuia…e preferabil să faci cadouri un sărut, o poezie, o cană cu ceai sau o îmbrăţişare. Sunt cadouri mai umane şi mai trainice.
Pr. Dorin.
Ca să vezi placa…trebuie să ridici ochii. Dar dacă ridici prea mult ochii s-ar putea să te agaţe vreo doamnă cu geanta sau vreun domn să te dărâme din cauză că vorbeşte la celular.
Pr. Dorin.
Cine a trecut vreodată prin Piaţa Universităţii şi ştie unde este această cruce, îi anunţăm că acum e aruncată în spatele unui gard, din cauză că se construieşte…Construim uitând istoria şi istoria nu ne mai învaţă nimic…pentru că nu mai avem timp de ea.
Pr. Dorin.
Pr. Dorin.
1. Că nu vrea să aibă bun simţ. 2. Că nu ştie să fie om responsabil şi matur. 3. Că ştie mai degrabă să insulte decât să dialogheze. 4. Că nu a învăţat nimic din profilul omului academic, ca să nu mai zic din statutul de creştin. 5. Că nu ştie să fie maleabil şi să primească critici cu zâmbet de om delicat.
Pr. Dorin.
Marin Sorescu despre Iona (din rev. Luceafărul) :
Creaţia aceasta este o bâlbâială în faţa lui Dumnezeu. (…) Am fost întrebat ce semnificaţie are gestul final şi dacă nu mi-e milă de umanitate. Nu pot să vă răspund nimic. (…) Ştiu doar că am vrut să scriu ceva despre un om singur, nemaipomenit de singur.
***
Psa. Gianina