site_logo.jpg

Acad. Virgil Cândea, Despre condacul Naşterii Domnului, în Studii Teologice XLV [1993], nr. 5-6, p. 26-34./ Cf. n. 2, p. 27: „În Antichitate textele erau scrise pe fâşii de papirus sau pe pergament înfăşurate apoi pe un bastonaş de lemn numit în greceşte kontos. De aici vine cuvântul kontakion [în româneşte condac] al textului însuşi, echivalent cu tom sau volum. Icos înseamnă, tot în greceşte, casă [oikos] dar şi strofă, care într-un poem poate fi comparată cu încăperea unei locuinţe. La fel, în ebraică, beth se folosea şi în sens de casă dar şi în sens de poezie, strofă„. /

Cf. n. 4, p. 27, în SC sunt 5 volume cu opera Sfântului Roman Melodul, făcătorul de condace, adică de cântări ortodoxe speciale. / Autorul citează lucrarea lui Petre Vintilescu, Despre poezia imnografică din cărţile de ritual şi cântare bisericească, Bucureşti, 1937 şi remarcă personalitatea părintelui Iancu Petrescu, parohul Bisericii Sfântul Visarion din Bucureşti, care era o autoritate mondială în materie de muzică bizantină, eminent savant şi directorul Academiei de Muzică religioasă. /De la autorul ultim citează: I. D. Petrescu, Condacul Naşterii Domnului, Bucureşti, 1940, cf. p. 28. /

Se intră în discutarea textului condacului. Particula „astăzi” din începutul condacului „nu are … sens cronologic…ci spiritual, ritual, atemporal. Trebuie să trăim personal Întruparea Domnului”, p. 29, ca să înţelegem actualizarea praznicului în fiecare an. Observăm că domnul academician face un comentariu suplu al textului liturgic, atent şi cucernic. Îmi place foarte mult./

Peştera ne impune un popas. Staulul în care S-a născut Htistos era instalat într-o grotă, iar comentatorii sunt de acord asupra acestei localizări. Dar grota avea o dublă semnificaţie la cei vechi. Loc întunecos, în interiorul pământului, grota e adăpost de fiare [vizuină] sau dobitoace [staul]. Cuvintele latine spelacum, specus şi spelunca sunt din radicalul şi familia grecescului spelaion iar românescul spelunca în sensul peiorativ vine, prin fr. spélonque, tot din latină. Este „peştera tâlharilor” cu care aseamănă Hristos templul pângărit de neguţătorie, citând din Ieremia 7, 19: Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi aţi făcut pre dânsa peşteră tâlharilor [Mt. 21, 13], p. 31./

Citează pe Sf. Nicodim Aghioritul cu Heortodromion, Veneţia, 1836./ Domnul S-a născut în peşteră şi S-a închis în peştera mormântului. Trecerea Lui prin viaţă a fost între două peşteri, p. 31. Extraordinară atenţie şi similitudine!/

Autorul vede în Mc. 16, 6 şi un reproş subînţeles al Îngerului, p. 32./ În simbolismul antic peştera era lumea. Despre acest lucru scrie Plotin: „Peştera [lui Platon], ca şi grota lui Empedocle semnifică, îmi pare, lumea noastră, în care mersul spre înţelegere este pentru suflet eliberarea de legăturile lui şi urcuşul în afara peşterii”, p. 32, cf. Plotin, Enneade, LV, 8, 1, texte établi et traduit par Emile Bréhier, vol. 4, Paris, 1927, p. 217./

Referindu-se la tâlcuirile evaghelice ale Sfântului Teofilact al Bulgariei, autorul spune că şi pentru Sfântul Teofilact „ieslea este lumea”, cf. p. 32, referindu-se, bineînţeles, la ieslea în care S-a născut Domnul, apud. Teofilact, arhiepiscopul Bulgariei, Tâlcuire de la cele patru Evanghelii, Iaşi, 1805, p. 206./

Autorul spune un amănunt extraordinar de important, pe care nu îl intuisem, că Sfântul Roman Melodul în fragmentul: „fântâna nesăpată din care voise să bea cândva David”, cf. II Regi 23, 15-17 are racordare la nativitatea Domnului, pentru că „născând Pruncul, Fecioara a potolit şi setea lui Adam şi pe cea a lui David”, p. 33/

Pr. Dorin Picioruş.

Did you like this? Share it: