Propriul ei tată, Dioscur/Dioscor. A se vedea viaţa Sfintei în formă restrânsă sau forma extinsă a ei.
Tatăl ei fiind păgân, când a auzit că ea crede în Dumnezeul creştinilor a vrut să o omoare cu sabia. După mai multe tentative de omor asupra Sfintei, guvernatorul cetăţii a băgat-o în închisoare pentru credinţa ei, a fost judecată şi condamnată la chinuri grele.
După ce a fost strunjită, zdrelită cu unghii de fier, după ce i-au ars coastele cu foc, după ce au lovit-o în cap cu un ciocan, după ce a fost despuiată în văzul tuturor, pe ea, fecioara, după ce i s-au tăiat sânii…propriul ei tată i-a tăiat capul cu sabia, după cum dorise de la început.
Ce credinţă avea tatăl ei? Era păgân elin, adică păgân grec, închinător la idoli şi cunoscător al filosofilor Antichităţii.
Tatăl Sfintei Varvara era un om educat…dar asta nu l-a făcut mai puţin odios şi netrebnic.
Nu întotdeauna iubirea părinţilor este iubire de părinte şi nu întotdeauna trebuie să îţi asculţi părinţii! Dacă ei te îndeamnă să renegi credinţa ortodoxă, credinţa mântuirii şi dacă te învaţă să trăieşti necreştineşte aceia nu sunt părinţi ci criminali, torţionari, omorâtori ai copiilor lor şi faţă de ei trebuie să ne dezlipim interior!
Exemplul Sfintei Varvara este confirmarea cuvintelor Domnului: „Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu”, Cf. ed. BOR 1988, Mt. 10, 21.
Pr. Dorin.