Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Expresii teologice în Acatistul Sf. Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei

Sf. Nicolae, Parintele nostru -

Ajutorul Sfântului Nicolae e privit ca o vărsare de mir de mult preţ către toată lumea [Condac 1]. Rugăciunile Sfinţilor umplu de bună mireasma harului pe cei care se roagă lor. /Îndrăznirea către Dumnezeu [Cf. Ibidem] înseamnă starea de intimitate a Sfinţilor cu Dumnezeu, prin care cer de la Dumnezeu mântuirea celor credincioşi./ Slobozirea de necazuri = eliberarea de ele [Cf. Ibidem]. /

A fi însuflat/insuflat de suflarea Duhului Sfânt înseamnă a fi luminat, condus, inspirat, plin de Duhul Sfânt care ne îndeamnă şi ne face să înţelegem fapte şi cugetări dumnezeieşti. [Icos 1, stih 7]/ A astupat gurile ereticilor = le-a dovedit netemeinicia ereziilor lor cu fapta şi cu cuvântul [Icos 1, stih 12]./ orbire cu eresul = îndoctrinarea cu o erezie care te dezgoleşte de harul lui Dumnezeu, fapt pentru care nu mai vezi adevărul pentru că ai orbit duhovniceşte. [Condac 2]/

Sf. Nicolae a curăţit lumea de învăţăturile nedrepte ale lui Arie, cf. Condac 2. Erezia e văzută ca o întinare a minţii, a puterii normale de judecată a omului credincios. Orice gând eretic şi orice patimă crezută drept adevăr ne întinează puterea de judecată a minţii noastre./ Grabnic ajutător [Icos 2, stih 2] = care ne ascultă rugăciunile cu mare repeziciune, dacă ele sunt făcute din adâncul inimii noastre./ Cald folositor [Icos 2, stih 3] = cel care ne ajută cu delicateţe; ale cărui minuni şi fapte în viaţa noastră ne umplu de dulceaţa iubirii lui, de frumuseţea dragostei lui. /

A cerceta pe cei necăjiţi [Icos 2, stih 4]= a vizita, a veni în mod direct, duhovniceşte la cei care sunt în mari dureri interioare./ Limanul înviforaţilor [Icos 2, stih 5]= cel care ajută pe oameni să se mântuiască din marea acestei vieţi. Cel care ne ajută să ajungem la liman, la mal, la sfârşitul vieţii noastre, adică la o moarte bună, curăţiţi şi împăcaţi cu Dumnezeu şi cu oamenii./ El mângâie pe cei care plâng [Icos 2, stih 6] pentru că le dă să simtă dulceaţa bunătăţii sale, le dă să simtă că el este cu ei, că este mult mai aproape decât cred ei, de viaţa lor. /

Ce înseamnă să ne spăimântăm/înspăimântăm de minunile unui Sfânt? [Condac 3] Înseamnă să simţim puterea duhovnicească a vieţii sale şi a faptelor sale, să fim conştienţi de ce a făcut el împreună cu Dumnezeu din viaţa lui…şi această simţire a adâncului de taină al vieţii lui ne cutremură în mod fiinţial, atât de puternic, încât din acea cutremurare porneşte întreaga noastră cinstire/reverenţă către acel Sfânt. Te cutremuri de măreţia cuiva numai dacă îl înţelegi, dacă Dumnezeu îţi dă să-i vezi şi să-i trăieşti măreţia sfinţeniei lui./

Cine poate trăi o bucurie îmbinată cu frică? [Condac 3]. Un om smerit şi lucid, care ştie cine este şi nu este el./ Ce înseamnă rugăciuni treze [Ibidem]? Înseamnă rugăciuni făcute în priveghere faţă de ceea ce intră în noi, la ce duhuri şi gânduri bat la inima noastră. Rugăciunile treze sunt rugăciunile atenţiei. Însă la aşa ceva ajungi dacă trăieşti zilnic împreună cu harul lui Dumnezeu. Nu poţi fi atent la rugăciunea din inima ta dacă nu ai pe Duhul cu tine! Asta e imposibil prin sforţări omeneşti./Ce înseamnă luminarea minţii? [Ibidem] Umplerea minţii noastre şi a fiinţei noastre, în mod vădit, conştient, simţit duhovniceşte, de către harul lui Dumnezeu. /

Numai dacă ai minte luminată, plină de har, poţi să cânţi lui Dumnezeu împreună cu Sfinţii, cf. Condac 3. / Puterile cereşti se minunează, se uimesc de credinţa Sfântului Nicolae cea tare în Dumnezeu, cf. Ibidem. / Noi ne rugăm către el deşi suntem nevrednici, cf. Icos 3. În ciuda faptului că suntem oameni păcătoşi, nu suntem excluşi de la rugăciune. De fapt rugăciunea tocmai din acest simţământ interior se naşte: din conştiinţa păcătoşeniei noastre adânci, a nevredniciei noastre faţă de harul lui Dumnezeu./

De ce aduce întristare demonilor? [Icos 3, stih 2] Pentru că le strică planurile rele pe care aceştia le au împotriva oamenilor./ Ce înseamnă să porţi aceeaşi credinţă cu Ioan Gură de Aur şi Vasile cel Mare [Icos 3, stih 7]? Să ai în tine identitatea de credinţă, mărturisire şi de faptă cu aceia. Să fii ocupat de acelaşi Duh Sfânt întru care s-au sfinţit şi ei./ De unde avea bani Sfântul Nicolae, ca să ajute cu trei legături de galbeni, adică de bani de aur, pe cele trei fecioare şi pe tatăl lor? [Condac 4] Din averea Bisericii, la care contribuiau credincioşii în mod activ. Din chetele şi milosteniile private ale credincioşilor. /

În ce fel este Sfântul Nicolae „mirele celor trei fete” [Icos 4, stih 11]? Prin milostenia lui faţă de ele. În loc să fie date spre vânzare, ca să se prostitueze, Sfântul Nicolae se face mirele lor, protectorul căsătoriei lor, prin aceea că le dă dota spre a se căsători fiecăreia dintre ele./ Ce înseamnă a îndrepta rugăciuni către Sf. Nicolae [Condac 5]? A te ruga stăruitor lui, insistent. /Ce înseamnă a izbăvi [Ibidem] ? A mântui, a salva, a scăpa pe cineva de la o boală, de la moarte, din Iad. /

De ce sunt patimile neroditoare [Icos 5, stih 4] ? Pentru că sunt în contradicţie cu sănătatea noastră duhovnicească. Pentru că ele rodesc boală, moarte fizică, moarte duhovnicească, adică urâţenie, plictis, turpitudine interioară./ Ce înseamnă să fii îndreptător al dreptcredincioşilor [Icos 5, stih 6]? Un activ şi tainic îndrumător al conştiinţei noastre, spre a face sau a spune un anume lucru. Cel care ne iradiază cu harul persoanei sale duhovniceşti pentru ca să alegem poziţia cea mai bună, cea mai de mijloc în viaţa noastră./

Cum prădează el păgânătatea [Icos 5, stih 7]? Prin aceea că ne arată că ea este stearpă, că e o minciună şi prin aceasta fură locul păgânătăţii din inima noastră, instalând în noi buna cinstire a lui Dumnezeu. / Ce înseamnă împresurări diavoleşti [Icos 6]? Ispitirea noastră de câtre demoni, care vin şi ne înconjoară din toate părţile şi ne îndeamnă să facem un păcat, moment în care noi credem că nu putem să trecem deloc peste acest pas. Însă e o minciună! E un sentiment fals pe care ţi-l creează artificial în tine, ca tu să pactizezi cu păcatul în inima ta./

Ce înseamnă preacuvios [ Icos 6, stih 4]? Foarte plin de cuviinţă, de evlavie pentru viaţa curată, bineplăcută lui Dumnezeu./ Ce înseamnă preafericit [Icos 6, stih 5]? Prea plin de bucurii duhovniceşti în fiinţa ta, de bucuriile duhovniceşti pe care Dumnezeu ţi le dă pentru viaţa ta curată şi sfântă./ De ce le spunem Sfinţilor: „Bucură-te!” ? Pentru că este starea în care ei trăiesc înaintea lui Dumnezeu, aceea a bucuriei veşnice, continue de vederea feţei Sale şi, aceeaşi bucurie ne-o dorim şi noi. Vestim bucuria lor, de care ne umplem şi noi, atunci când slăvim bucuria şi fericirea Sfinţilor lui Dumnezeu./

De ce avea Arie vicleană cunoştinţă [Condac 7]? Pentru că prin erezia lui el dorea să atragă pe alţii, să îi rupă de la Biserică pentru ca să şi-i facă urmaşi ai lui. Era un impostor cu plan, cu fapte premeditate./ Cum a intrat Arie ca un lup în turma lui Hristos [Condac 7]? Prin aceea că dorea să îşi facă adepţi dintre credincioşii Bisericii Ecumenice, care să apostazieze de la credinţa ortodoxă./De ce e numit Arie fiară cumplită [Ibidem]? Pentru că a devenit, prin erezie, un om animalic, o adevărată fiară, care nemaigândind cele spre lauda lui Dumnezeu dorea să facă cât mai mulţi adepţi pentru sistemul său eretic, separat de învăţătura Bisericii lui Hristos şi de viaţa dumnezeiască a acesteia. /

De ce e Arie de trei ori blestemat [Icos 7]? Pentru că a atentat la dogma Treimii./ Cum a ruşinat Sfântul Nicolae pe Arie şi „a lui fără de Dumnezeu învăţătură”? Prin adevărul că Fiul este consubstanţial şi coetern cu Tatăl şi că din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii./ De ce este Arie un al doilea Iuda [Ibidem]? Pentru că L-a omorât, L-a dat uitării, L-a minimalizat, L-a socotit demn de dispreţ, în erezia lui, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu./De ce este numit Sf. Nicolae : trâmbiţa Sfintei Treimi [Icos 7, stih 6] ? Pentru că a vestit, a propovăduit dogma Sfintei Treimi în toată viaţa lui./

Cum este Sfântul Nicolae minune dumnezeiască [Condac 8]? Prin aceea că se arată făcător de minuni şi acum şi mereu./ Ce înseamnă năvăliri? [Ibidem] Atacuri ale demonilor asupra noastră. Ei dau năvală, vin la război, vin să se bată cu mintea şi simţirea noastră, cu voinţa noastră, cu liniştea noastră./Cine sunt lupii văzuţi şi cine sunt lupii nevăzuţi ai Bisericii [Icosul 8]? Lupii văzuţi sunt ereticii şi denigratorii din afara sau dinăuntrul Bisericii a sfinţeniei, a curăţiei şi a ordinii ierarhice a Bisericii. Lupii nevăzuţi sunt demonii. /

Ce înseamnă că saltă împreună cu Îngerii [ Icos 8, stih 5]? Că dănţuieşte, că se bucură, că se veseleşte împreună cu Îngerii./ De ce este numit Arie „diavolul cel întrupat” [Icos 8, stih 8]? Pentru că se manifesta cu un diavol, era rău ca un diavol, ba mai rău decât un diavol prin ceea ce spunea. Pentru că diavolii ştiu că Hristos e Fiul lui Dumnezeu, dar Arie nega acest lucru. Arie nu a fost o întrupare a unui diavol, ci un om. Dar, pentru că aşa de rău era, Părinţii Bisericii l-au socotit mai rău decât un demon, pentru că susţinea ce nu susţinuseră nici demonii despre Fiul lui Dumnezeu./Cum l-a surpat Nicolae pe Arie [Ibidem]? Prin aceea că a făcut de ruşine cuvintele lui. A demonstrat că Arie spune hule, minciuni, neadevăruri despre Fiul lui Dumnezeu. I-a surpat, stricat autoritatea falsă pe care o avea, pentru că Arie avea mulţi adepţi. /

Ce înseamnă miros bun [Icos 8, stih 9] şi ce înseamnă miros rău [Icos 8, stih 10]? Mirosul bun e harul, mirosul rău e demonizarea, înşelarea pe care o aduc demonii, erezia, patima, gândul mincinos, păcătos. / De ce se pune semnul egal între nebunie şi erezie [Icos 9]? Pentru că erezia este o ieşire din dreapta cugetare, este o ieşire din adevăr, din realitate. / Ce înseamnă expresia „fărâmiturile Ortodoxiei”? O parafrază la pilda bogatului nemilostiv, care dorea să mănânce resturile, fărâmiturile de la masa stăpânului. Aici, noi dorim să mâncăm lucrurile pe care le putem înţelege de la masa Stăpânului Hristos. Să mâncăm înţelegerile zdrumicate ale învăţăturilor sfinte, special făcute aşa ca pentru noi de către cei Sfinţi, care ne hrănesc ca pe nişte prunci neîntăriţi în înţelegere…care nu suntem în stare să mâncăm pâinea cea tare a înţelegerilor dogmelor dumnezeieşti. Este o expresie a smereniei./

De ce este Nicolae Israelul cel nou [ Icos 9,stih 1]? Pentru că este un om duhovnicesc. / Ce înseamnă a tăia nedumnezeirea din Icos 9, stih 2? Înseamnă a arăta ca neortodoxe anumite afirmaţi şi fapte. A arăta că o anume idee nu are parafa harului./ Cum e Dumnezeiescul Nicolae omorârea celor fără de lege [Icos 9, stih 4]? Prin aceea că el omoară, prin cuvintele şi faptele sale, gândul cel rău din noi. Dacă nu mai lucrăm gândurile rele nu mai suntem ai fărădelegii. Dacă nu mai păcătuim, atunci el, prin viaţa sa, ne-a omorât pe noi cei vechi, cei ai păcatului, ai fărădelegii./

Ce înseamnă să dea celor legaţi slobozire [Icos 9, stih 9]? Să scoate pe cei legaţi de patimi din năravurile lor rele. Să elibereze pe oameni de patimile lor, care îi arată ca robi, ca legaţi cu patimile ca şi cu nişte lanţuri./Cum deschide el gurile ortodocşilor [Icos 9, stih 11]? Prin aceea că le dă puterea de a vorbi cele dumnezeieşti, de a apăra sfinţenia credinţei noastre şi de a vesti minunile lui Dumnezeu care se fac în Biserica Sa./

Cum a afundat pe Satana ca plumbul în adânc [Icos 10, stih 11]?Prin aceea că a învins ereziile stârnite de Satana în vremea vieţii lui şi prin aceea că l-a învins pe Satana în trupul lui, sfinţindu-şi viaţa./ Ce înseamnă păşune duhovnicească [Condac 11]? Adevărurile şi dogmele dumnezeieşti, dimpreună cu Sfintele Taine şi povăţuirile duhovniceşti, din care se hrănesc oile duhovniceşti ale turmei lui Hristos, ca să ajungă de-a dreapta Stăpânului. / Care este izvorul Raiului [Ibidem]? Harul./ Cum a înecat el pe fiii diavoleşti [Icos 11, stih 2]? A înecat pe eretici în marea rugăciunilor şi a lacrimilor sale. /”basmul eresurilor lui Arie”, Cf. Icos 11, stih 5/

Ce înseamnă să ai suflet rătăcit [Condac 12]? Pierdut în multe păcate şi patimi, care nu ştie să se strecoare, să facă slalom printre patimi şi păcate cu mintea, adică să nu se lipească de ele în adâncul fiinţei lui./ De ce este Sfântul nostru „maica mulţimii popoarelor pământeşti” [Icos 11, stih 6]? Pentru că de-a lungul timpului el a născut spre Rai pe mulţi credincioşi, prin cuvintele, viaţa şi ajutorul lui în viaţa lor./Cum a ruşinat „cărunteţele lui Arie cele urâte”, cf. Icos 11, stih 11]? Prin aceea că i-a arătat lui Arie, că, deşi bătrân, nu s-a umplut de înţelepciunea care vine de la Dumnezeu ci de negura rătăcirii care a venit şi vine de la diavol./

Cum a stricat mintea lui Nicolae mulţimea zeilor [Condac 12]? Prin aceea că a arătat pe toţi zeii păgâni ca fiind deşerţi sau întruchipări ale demonilor şi patimilor umane./ De ce este împreună-şezător pe scaun cu Apostolii [Icos 12, stih 3]? Pentru că moşteneşte acelaşi Rai împreună cu ei./ Icos 12, stih 5: „ai surpat înălţările gândurilor celor diavoleşti ale lui Arie celui bârfitor”. Înălţarea gândurilor, superbia este apanajul ereticilor./

Cine este corabia duhovnicească [Icos 12, stih 11]? Sfânta şi unica Biserică a lui Dumnezeu: Biserica Ortodoxă de pretutindeni! În ea mergi, călătoreşti spre Împărăţia lui Dumnezeu ca în arca lui Noe./

Pr. Dorin Picioruş.

Did you like this? Share it:

Previous

De-un verde crud, ca dorul ce ne leagă…

Next

Apologeţii online ai Ortodoxiei [un folder de urmărit!]

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén