Despre Rom. 16, 1-2 şi diaconiţa Φοίβη. De ce nu se hirotonesc femei drept preoţi?

Textul din GNT: „1. Συνίστημι δὲ ὑμῖν Φοίβην τὴν ἀδελφὴν ἡμῶν, οὖσαν [καὶ] διάκονον τῆς ἐκκλησίας τῆς ἐν Κεγχρεαῖς,

2. ἵνα προσδέξησθε αὐτὴν ἐν κυρίῳ ἀξίως τῶν ἁγίων, καὶ παραστῆτε αὐτῇ ἐν ᾧ ἂν ὑμῶν χρῄζῃ πράγματι, καὶ γὰρ αὐτὴ προστάτις πολλῶν ἐγενήθη καὶ ἐμοῦ αὐτοῦ”.

Text englez paralel: „1. I commend to you our sister Phoebe, a deaconess of the church at Cenchreae,

2. that you may receive her in the Lord as befits the saints, and help her in whatever she way require from you, for she has been a helper of many and of myself as well”.

Ed. BOR 1988: „1. Şi vă încredinţez pe Febe, sora noastră, care este diaconiţă a Bisericii din Chenhrea,

2. Ca s-o primiţi în Domnul, cu vrednicia cuvenită sfinţilor şi să-i fiţi de ajutor la orice ar avea nevoie de ajutorul vostru. Căci şi ea a ajutat pe mulţi şi pe mine însumi”.

Ed. Cornilescu: „1. Vă dau în grijă pe Fivi, sora noastră, care este diaconiţă a Bisericii din Chencrea;
2. s-o primiţi în Domnul, într-un chip vrednic de sfinţi, şi s-o ajutaţi în orice ar avea trebuinţă de voi; căci şi ea s-a arătat de ajutor multora şi îndeosebi mie.”

***

Ce aflăm despre diaconiţa Fivi din cele două versete citate? Că este diaconiţă, slujitoare a Bisericii din Cheghrea [v.1], a unei Biserici locale, şi că a slujit la nevoile multora, inclusiv la cele ale lui Pavel [v. 2]. Slujirea ei este legată de o Biserică locală, deşi, aria ei de activitate pare a fi fost mult mai vastă decât cea legată de localitatea unde era diaconiţă.

Romanii cunoşteau diaconismul femeilor în Biserica primară, de aceea nu s-a pus problema să le explice ce e aceea o diaconiţă, care e rolul ei eclesial. Pavel a prezentat-o ca diaconiţă şi …atât! Acesta e un semn evident că ei ştiau ce este o diaconiţă.

Ideea de încredinţare [συνίστημι] pe care o propune 16, 1 ne face să înţelegem că e vorba mai degrabă despre primirea şi cazarea ei potrivit rangului său eclesial şi, cu precădere, datorită personalităţii sale duhovniceşti, de ajutătoare a lui Pavel. Însă, din punct de vedere morfematic verbul de faţă ne vorbeşte despre a sta împreună cu ei.

Trebuie să o primiţi, spune Pavel, ca pe una dintre voi, ca pe mine însumi, pentru că eu v-o trimit vouă, pe sora noastră şi a voastră.

Expresia τὴν ἀδελφὴν ἡμῶν [sora noastră] tuşează relaţia de mare intimitate dintre Fivi şi Pavel. Pavel le trimite pe cineva la care ţine, care cunoaşte viaţa acesteia. De aceea le trimite, le oferă pe sora Fivi, care aparţine clerului, e diaconiţă a Bisericii, a unei Biserici cunoscute celor din Roma şi ea trebuie primită duhovniceşte.

Expresia διάκονον τῆς ἐκκλησίας conturează şi mai mult personalitatea, portretul făcut de Pavel diaconiţei. Pentru că de aceea diaconiţa trebuie primită în Domnul, în mod sfânt, cuvios, vrednic de Dumnezeu, nu cu gând prefăcut sau iscoditor, ci după ἀξίως τῶν ἁγίων, vrednicia Sfinţilor, cuvenită celor Sfinţi.

Fivi era o Maică duhovnicească, o Maică a sfinţeniei, o slujitoare a Bisericii cu mare râvnă şi cu o personalitate foarte frumoasă, plină de fapte bune, de l-a făcut pe Marele Pavel să o laude şi să o recomande atât de călduros Bisericii din Roma. Cei care lucrează cele ale sfinţeniei trebuie ajutaţi în toate cele de care ei au nevoie.

Şi pentru ca să o facă şi mai dorită şi iubită de către ei, Pavel le divulgă faptele ei de mare dragoste faţă de mulţi creştini dar şi faţă de sine, căci ea l-a slujit pe Pavel.

Însă, cu toate că Fivi era diaconiţă a Biserici, ajutătoare la Botezurile femeilor mature din Biserica primară şi îndrumătoare a lor, la nivel eclesial şi slujitoare a Sfinţilor şi a Apostolilor, la nivel personal şi de ucenicie…totuşi ea nu a fost preot, ci mâna dreaptă a preoţilor.

Biserica Ortodoxă nu a cunoscut niciodată realitatea hirotoniei femeilor în treapta preoţiei, pentru că rânduiala Domnului dată Apostolilor a fost aceea ca numai bărbaţii să fie hirotoniţi în cele trei trepte ecleziastice, bisericeşti, sacramentale, adică în treptele de diacon, preot şi episcop. Pentru că ierarhia bisericească slujeşte cele ale Domnului şi prin ea arhiereul Hristos Îşi continuă activitatea Sa de învăţător, sfinţitor şi conducător al oamenilor spre mântuire, de aceea şi slujitorii Bisericii sunt bărbaţi.

Fără doar şi poate, dacă Domnul dorea o preoţie feminină, Prea Curata Sa Maică era prima care trebuia să fie hirotonită. Însă Prea Curata Stăpână a fost doar Mama Stăpânului dar nu şi preoteasă a Bisericii.

Problematizarea sau dorinţa de a provoca o preoţie feminină pe fondul tendinţelor maximaliste ale feminismului nu a avut şi nu are reverberaţii reale în Biserica Ortodoxă. Când s-a pus problema hirotoniei femeilor în Biserica Anglicană, cu care Biserica Ortodoxă Română avea relaţii foarte strânse…atunci relaţiile dintre noi s-au răcit brusc. Din punctul de vedere al credinţei ortodoxe hirotonia femeilor nu are fundament scriptural şi patristic şi nu este o realitate care să se regăsească în Tradiţia Bisericii.

De aceea o considerăm mai mult o dorinţă antropocentrică postmodernă, sexistă, care nu poate fi decât o excrescenţă de necugetat în viaţa Bisericii.

Pr. Dorin Picioruş.