site_logo.jpg

Radu Preda, Mărturii patristice, în Studii Teologice XLV [1993], nr. 5-6, p. 85-88, un articol elogiator la 50 de ani de la înfiinţarea colecţiei SC/400 volume la acea dată./ „textul patristic e un paradoxal mod de a continua rugăciunea prin descrierea ei”, p. 86/ „pagina patristică e una de jurnal spiritual, de confesiune întru zidirea celorlalţi, aflaţi pe aceeaşi cale şi în aceeaşi corabie”, p. 86/ Textul patristic, spune autorul, „e o mărturie, iar cel care o face, un mărturisitor. Sfântul Părinte e astfel nu atât un autor, cât un mărturisitor, deoarece el nu creează, nu produce, nu expune, ci descrie felul în care îşi trăieşte viaţa în umbra Crucii”, p. 86./

„În ciuda aparenţelor, bazate pe necunoaşterea tezaurului patristic, un Sfânt Părinte e departe de a fi un doctrinar, un ideolog; el este un mare explorator, un aventurier pe terenul dintre aici şi acolo, cum puţini sunt în lumea culturii fără Dumnezeu. Vie, palpitantă, gravă, şi plină de Duh, prezenţa patristică este una a maximei efervescenţe spirituale. A intra în ritmul ei înseamnă a primi provocarea libertăţii ca formă de a experimenta iubirea lui Dumnezeu”, p. 86/

„textul patristic e cel mai puţin susceptibil de falsitate; el nu vine să alimenteze orgolii sau dorinţe ascunse, ci se face oglindă a unor experienţe care, în cele din urmă, sunt compatibile cu traiectoria oricărui creştin”, p. 87/

„Fără a ne oferii soluţii, odihnitoare, menite a ne argumenta pasivitatea, demersul patristic ne provoacă; e cel mai puţin comod text deoarece îşi proclamă întruchiparea în cel care îl citeşte”, p. 87./”în câmpul patristic, autorul determină valabilitatea sau nevalabilitatea operei”, p. 87/ „punctul la care ţinteşte demersul patristic e cel în care vorbirea despre Dumnezeu devine vorbire cu Dumnezeu”, p. 87./

„mărturia patristică…e o lume a speranţei. Nu ne putem închipui un Sfânt Părinte decât ca pe un mare încrezător, pilduitor pentru lipsa noastră de putere proprie şi de speranţă în puterea lui Dumnezeu”, p. 87/ „Ceea ce şochează în contactul cu mărturia patristică e marea ei actualitate. Schimbând anumite culori, vădit aparţinătoare unui timp trecut, restul rămâne ca imagine incredibil de vie a prezentului”, p. 87/

„Spus acum o mie de ani adevărul îşi regăseşte ecouri prezente amplificându-se. E o prezenţă şi o actualitate ce ne trimite la prezenţa şi actualitatea liturgică”, p. 88./ Autorul limitează aici, în acest punct lucrurile doar la profilul liturgic al Părinţilor, dar el este şi unul isihast, este şi unul iconic, este şi unul predicatorial, este şi unul al ierminiei…/ Putem vorbi de „modernismul Sfinţilor Părinţi [în sens actual] dar şi despre avangardismul lor. Eshatologică, ţintind mereu spre Împărăţia lui Dumnezeu, mărturia patristică e mereu înaintea istoriei”, p. 88/ „divorţuri artificiale”, p. 88/

„Sfinţii Părinţi sunt un model de legătură firească, recuperatorie între bibliotecă şi Biserică. Ei dau imaginea clară a culturii convertive. Fără a deforma şi fără a ignora efortul cultural, mărturisitorii patristici fac din acesta un adevărat efort de cunoaştere deoarece pun la începutul drumului cunoaşterea lui Dumnezeu”, p. 88/

Foarte autentic: „Altarul e o formă de bibliotecă sublimată ce adăposteşte Sfânta Evanghelie – temeiul încrederii noastre în prezenţa euharistică a Mântuitorului Iisus Hristos”, p. 88/

„Dacă Sf. Liturghie ne plasează într-o contemporaneitate fiinţială cu Întruparea şi Învierea Mântuitorului, mărturia patristică ne actualizează istoria Bisericii şi istoria propriei noastre prezenţe în ea, cu frământările, întrebările şi răspunsurile pe care le-am primit”, p. 88/

Un articol frumos, cu linii de forţă cuprinzătoare, inteligent, îmbietor şi credibil.

Pr. Dorin Picioruş.

Did you like this? Share it: