Un studiu teologic despre mişcarea satanistă [I]

Prof. Dr. Emil Jurcan, Mişcarea satanistă şi influenţa ei în societatea contemporană, în Studii Teologice XLV [1993], nr. 5-6, p. 89-112/ „Forţele răului se întâlnesc permanent pe firul istoriei într-o perpetuă confruntare cu binele, transmutând omul de pe verticala lui spre plus infinit, pe abisalul minus infinit, lăsâd în om setea existenţială: îndumnezeirea, dar schimbându-i sensul [din + în -]”, p. 89./ Se raportează la PG 31, col. 343, citând din Sf.Vasile cel Mare, Omilia: Dumnezeu nu este autorul răului./

Cuvântul diavol vine de la gr. dia,boloj = dia + ba,llw care înseamnă a arunca prin, a despărţi, cf. p. 89./ În latină el a fost redat ca şi calumniator pentru că apare în atitudinea de calomniator, de acuzator în cartea Facerii. Însă, în practica veche, în greacă, diavol însemna acea aruncare de lance, care spinteca animalul vânat, cf. Karl R. H. Frick, Dans Reich Satans, 1982, p. 139./ Cuvântul, vrea să ne spună autorul, s-a specializat în timp ca să indice pe îngerii căzuţi, pe demoni./

Satana calomniază pe Dumnezeu în faţa oamenilor, în Rai, el îi acuză pe oameni în faţa lui Dumnezeu [Apoc. 12, 10] şi îi instigă pe unii împotriva altora, p. 90/

Denumiri. 1. Diavolos grecesc a devenit în germană: tiufal, tieval, Teufel, în engleză devil, în Ţările de Jos: duivel. Irlandezii îi zic: djöfull, suedezii:djeful, danezii: djavel. În italiană: diavolo, diabolo în spaniolă, fr. diable, poloneză: djabel, cehă: d’abel, în rusă: diavol, în sârbo-croată: djavo etc, p. 90/2. Satan/Satana = duşmănie, contrar, opoziţie, p. 90/ 3. Asmodeu [Tobit 3, 8]. Aici, la Sfântul Tobit, apare ca duh al morţii. Corelative: Ashmedai, Hasmodeus, Hasmodai. În ebraică hismid = distrugător, p. 90/

4. „aspidă şi vasilisc” în Ps. 91, 13. Sunt termeni simbolici atribuiţi diavolului. Aspis/aspidă înseamnă viperă şi basiliscul/vasiliscul era micul rege, adică un idol, care avea cap de cocoş şi coadă de şarpe, ca simbol demonic, p. 90/ 5. Beliar/Veliar la II Cor. 6, 15, un etimon ebriac. Înseamnă : nefolositor, ceva rău. Exista şi la babilonieni, ca divinitate subpământeană, purtând numele de Belili. Veliar sau Beliar e considerat căpetenia demonilor. El apare în apocriful „Testamentul celor 12 Patriarhi”, p. 90/

6. Azazel, în Lev. 16, 8. Cărţile apocrife îl consideră ca un asupritor al oamenilor pe care l-a legat Sf. Înger Rafael până în Ziua Judecăţii. Apelativul de Azazel a fost preluat astăzi de organizaţiile sataniste şi transmis în rândul publicului în sistemul de muzică satanist al hard-rockului. Numele apare chiar şi în certificate de naştere recente, p. 90/ 7. Beelzebul/Beelzebub/Beelzebut apare în Mt. 10, 25; 12, 24; Mc. 3, 22; Lc. 11, 15-19 şi înseamnă domnul sau dumnezeul muştelor, fiind o zeitate protectoare a filistenilor, care aveau pentru el un templu în Ekron, cf. II Regi 1, 26. În ebraică sebul înseamnă noroi . În Evul mediu, în literatura ocultă, era considerat patronul magiei./

8. Leviatan, apare în Iov. 3, 8; Ps. 72, 14; 104, 26 şi apare ca dragon cosmic, p. 91/ 9. Behemot în Iov 40, 15 şi este un hipopotam monstruos, p. 91/ 10. Rahab este şarpele mării din Ps. 89, 11, identificat cu Seth din religia vechilor egipteni, p. 91/În literatura apocrifă apare o anume Lilith, ca prima soţie a lui Adam, care are un profil de feministă contemporană, crede autorul, p. 91/ El ne atrage atenţia că feminismul s-a infiltrat, din păcate, şi în gândirea teologică, p. 91/

Ramura „creştină” a feminismului [care nu seamănă cu cea neopăgână, a organizaţiei Wicka, ce s-a întors la păgânism şi vrăjitorie] este „înclinată să dizolve Treimea sau să introducă şi o mamă în Sfânta Treime iar închinarea să se facă în numele Tatălui şi al Mamei şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, p. 91. Autorul ne indică în n. 10, p. 91, să mergem la scriitoarea feministă Dorothee Sölle, Vater, Macht und Barbarei. Feministische Anfragen an autoritäre Religion, in Concilium VXII [1981], nr. 3, p. 226, pentru afirmaţia anterioară.

În Evul mediu diavolul se numea şi Mefistofel, adică mincinosul, distrugătorul [mefir = distrugător şi tapiel = mincinos]. Avem şi denumirea Bapfomet/Baphomet, cu o imagistică antihristică, care era un demon al templelor. El este trecut între capetele de acuzare ale maestrului Jacques de Molay şi a cavalerilor ordinului Templierilor, care au fost acuzaţi că se închină acestuia, cf. p. 91/ Autorul observă „setea de epatare a omului fără Dumnezeu”, p. 92, care încearcă să facă cele satanice pentru ca să-şi crească puterea, autoritatea, grandoarea închipuită în faţa altora. /

[va urma]

Pr. Dorin.