Minunea vindecării Sfântului Dosoftei prin închinarea la Sfintele Moaşte din Lavra Pecerska

O relatează Sfântul însuşi, astfel: „Iubite cititorule, să ştii că puţine zile sunt peste an, să nu fie Sfinţi într-însele de la ţara rusească. (…) Măcar cum sunt şi cei în Kiev în peşteră, aş zice că-s 100, dară mai mulţi or fi, că nu m-am priceput să-i număr. Trupurile lor întregi, cu toată carnea şi pielea, cum ar fi de vreo lună adormiţi şi zvântaţi. Palmele, unghiile, urechile, nasul, cu totul întregi, neputreziţi. Şi hainele: rase, mantii, cămăşi, brâu, năfrămioara. Unii desculţi, unghiile întregi, m-am mirat de minune mare, atâţia de mulţi şi toţi întregi.

Dar mirosul lor! Care mai de care mai într-alt chip mireasma lor, cum e busuiocul, menta, trandafirul, carofilul, lăcrimioarele, toporaşii, de nu-şi semănau [unul cu altul]. Şi care mai de care se-ntreceau cu mireasma. Aşa acele trupuri sfinte, care de care mai frumos miros, de m-am mirat. Pe la toate m-am închinat şi le-am sărutat.

Părintele Petru Movilă, fratele lui Moise-vodă, le-a făcut tuturor sicrie, precum mi-a arătat părintele Varlaam Iasenski arhimandritul, căruia i-am fost la hirotonie, şi părintele Dubina.

Şi când am intrat, eram bolnav, stricat [bolnav rău]. Şi am ieşit atât de sănătos, încât am venit pe jos înaintea cailor, în treapăd sărind [săltând, alergând], de se mirau toţi, şi am mers [cam] cât ar fi a patra parte de milă tot sărind şi n-am mai ostenit. Şi a doua zi încă mai sănătos, fiind om de 60 de ani.”

Psa. Gianina