Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Distincţiile „Teologie pentru azi” pe 2007 [II]

Ordinea în care acordăm aceste distincţii sau recunoaştem nişte merite este aleatorie şi nu se constituie, în sine, într-o ierarhie valorică.

Viaţă şi operă

Se acordă distincţia cel mai prolific autor de bloguri culturale non-profit Prof. Acad. Dr. Artur Silvestri alături de distincţia: primul evaluator sistematic al vieţii şi al operei Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

http://www.predici.net/images/IMG_2968new1.jpg

Predicile sale online

Se acordă distincţia cel mai elegant şi echilibrat pastor baptist creator de online Rev. Ted Doru Pope, alături de distincţia cel mai atractiv blog eterodox scris în limba română.

Pentru primele două distincţii acordate a se vedea: aici.

Pr. Dorin.

Did you like this? Share it:

Previous

Teologul romano-catolic Yves Congar şi perspectiva sa asupra istoriei Bisericii [IV]

Next

Mântuire şi mănăstire

2 Comments

  1. Ted

    Cum se zice pe la noi, WOW! Domnule Părinte! WOW! Ce surpriză frumoasă! Dacă știam că neînsemnatul de mine este în felul acesta în atenția dvs. și a celor ce vă citesc, atunci aș fi fost mai atent în exprimări, mai prolific în gând și-n scris, mai… Dar nici așa nu aș fi reușit să mă apropii măcar de flerul dvs., de efervescența, zburdălnicia, ușurința expresiei și dedicarea condeiului dvs. Așa că dacă am realizat ceva, am realizat împreună, dacă-mi permiteți, ca parteneri.

    Apoi, blogul meu a inceput ca un exercitiu de informare adresat mai ales micii comunitati de români căreia îi sunt pastor. Imi cunosc măsura și locul și știu că sunt „mărunt” și în comparație cu condeiurile altor bloggeri din spațiul evanghelic, cum ar fi Marius Cruceru, Daniel Branzei, Dănuț Mănăstireanu, Alin Cristea, Dan Spaniard, Adamaica, Ionatan Pirosca, ca să numesc doar câțiva dintre ei. Ei au fost ca și dvs. un etalon și o motivație pentru mine. Așa că, eu îi consider și pe ei „premiați” alături de mine, dacă nu cumva chiar și înaintea mea!

    Vedeți dvs. ca ortodox știți mai bine decât mine că nici unul dintre noi nu ne formăm și nu trăim în vid: noi suntem datori atât înaintașilor cât și contemporanilor noștri! De aceea îmi scot pălăria în fața contemporanilor, în timp ce pe umerii înaintașilor stau cu eternă recunoștință!

    Într-o altă ordine de idei, în lumina celor spuse în paragraful anterior, am început de câțiva ani să caut identitatea mea ca evanghelic nu doar în trupul evanghelic universal, căruia îi aparțin de la 1970, ci și în edificiul mai mare al creștinismului, de la… Christos încoace! În timp ce nu sunt de părerea dvs. că Biserica Ortodoxă este singura adevărată, nici de părerea Papei că Biserica Roman-Catolică este singura adevărată, nici de părerea unor evanghelici că doar biserica lor (baptistă, penticostală, etc) este singura adevărată, recunosc că aceste denominații fac parte din spectrul credinței creștine, că au adus o contribuție la creștinism în întreaga eră creștină (unele mai de demult, altele mai recent), că lor le aparțin în egală măsură gânditorii mari ai trecutului, ai prezentului și cei ce vor mai veni încă, și, că întreg creștinismul trece printr-o criză de identitate. Nu o identitate cu o anume denominație, ci o identitate cu Christos! Ne lipsește tuturor o asemănare cu Christos care se obține prin pocăință, botez, umplere cu Duh Sfânt și apoi trăire a lui Christos prin noi (Galateni 2:20).

    Privind prin prisma aceasta, am încercat să apreciez în egală măsură reușitele creștinismului și să fie critic față de nereușitele sale, indiferent de denominația care a reușit sau eșuat! Sunt în continuare deschis dialogului cu tot felul de creștini, dacă nu pentru realizarea unui ecumenism pe care unii-l consideră (deocamdată) „utopic”, măcar pentru a umbla la fel în lucrurile în care credem la fel (Filipeni 3:16). Sunt convins că mântuirea este prin credința vie (adică dovedită prin fapte, și aici nu intru în detalii deocamdată) și că în cer vom întâlni doar creștini, Părinte, doar creștini! Fără nici o etichetă!

    Într-o altă ordine de idei, aș prefera ca pe viitor să nu mă considerați „baptist”, adică să nu puneți o etichetă pe mine. De ce? Pentru că crescut în familie de baptiști, am frecventat biserica baptistă până la 1970. Atunci familia noastră a trecut la penticostali, unde am primit botezul în apă și am cunoscut lucrarea Duhului Sfânt. În timpul anilor de slujire în România ma slujit în principal între penticostali, dar și între baptiști. Am căutat păstrarea păcii cu ambele denominații de care eram legat în felul descris în mod succint mai sus. Apoi, după emigrarea în SUA, am slujit de asemenea în ambele confesiuni. Recent păstoresc o biserică evanghelică fără denominație! Avem între noi baptiști, penticostali, creștini după evanghelie, ortodocși, carismatici, și din când în când vin chiar și adventiști de ziua a șaptea! Așa că prefer să mă identific cu creștinismul, iar dacă vreți mai multă precizie când veți vorbi despre mine, atunci puteți să-mi spuneți „evanghelic”. Cred că este suficient. Vă mulțumesc.

  2. Ted

    Domnule Părinte,
    aș prefera să evitați apelativul de „Drnd” cu care v-ați adresat în postul de oferire a distincției. Nu pentru că nu ar fi real că am început să studiez pentru doctorat, ci pentru că datorită multor mutări ale mele, am început studiile de mai multe ori și am întrerupt tot de atâtea ori. Obiectivul acesta stă astfel pe „arzătorul din spate” de câțiva ani… și nu știu când îl voi aduce în actualitate. Când o voi face, voi păstra discreția despre obținerea titlului. Acesta nu-mi aduce nici un beneficiu, nu e nici o mândrie în el, e doar recunoașterea omenească printr-o diplomă a unei munci, și o să mă bucur de ea în intimitatea propriilor mele gânduri. Vă mulțumesc.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén