Părintele profesor George Remete vorbind despre specificul gândirii părintelui Dumitru Stăniloae
Pr. Prof. Dr. George Remete, Observaţii privind specificul gândirii Părintelui Dumitru Stăniloae, în Ortodoxia LIV [2003], nr. 3-4, p. 50-59/ Autorul începe cu observaţia corectă, realistă, că unii l-au cercetat, i-au evidenţiat lucrurile mici marelui Teolog român, dar i-au negat marile idei ale sale, p. 50. Şi dă ca exemplu pe prof. catolic polonez Maciej Bielawski, Părintele Dumitru Stăniloae, o viziune filocalică despre lume, trad. de Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1998./
Citând p. 89, cf. trad. ant., autorul polonez afirma că părintele Dumitru a avut o gândire „extrem de naţionalistă în sensul negativ al cuvântului”, cf. Idem, p. 50/ Părintele Remete neagă faptul, şi pe drept cuvânt, că părintele Stăniloae a fost un naţionalist extremist, p. 50/ Altă acuză ireală a teologului polonez: „viziunea mitică, legendară, adică cu totul ireală despre România, proprie lui Stăniloae…în ochii săi ţara şi poporul român apărând ca nişte îngeri”, p. 90, apud, Idem, p. 51./
Teologul „are datoria să vadă şi să [se] exprime în perspectiva veşniciei”, p. 52/ „orice valori personale, ale oricărui om pe pământ, există într-o formă determinată, nu nedeterminată”, p. 52/ „aceasta înseamnă valoare: ceva specific, deosebit de tot restul existenţei”, p. 52/ „nu există niciun om atât de nevrednic [încât] să nu aibă nicio valoare, niciun specific valoros”, p. 53/ „Teologii ştiu că orice har este un dar şi orice dar este responsabilitatea întru slujire”, p. 54. Adică orice har de la Dumnezeu este un dar primit personal de la El şi că darul lui Dumnezeu ne face responsabili de înmulţirea lui spre folosul întregii Biserici./
Autorul spune că părintele Dumitru şi-ar fi dorit să scrie o carte despre portul popular românesc, p. 54/ Cristian Bădiliţă – autorul dă exemplu de altă interpretare extremistă la adresa marelui Teolog – în „Origen în România”, postfaţa la vol. Henri Crouzel, Origen, trad. de Cristian Pop, Ed. Deisis, Sibiu, 1999, p. 390, spune că părintele Stăniloae, în Ambigua Sf. Maxim a reactualizat „fără complexe toate bazaconiile puse în cârca lui Origen…[şi că ceea ce a făcut el] este o psudoargumentare tendenţioasă„, p. 54./
Cu adresă la cei care se poziţionează în mod răutăcios faţă de producţia literară a cuiva, autorul spune: „Una este să întrebi, să polemizezi şi alta este să negi esenţialul, să conteşti valorile fundamentale şi să afirmi infamii”, p. 55/
Referindu-se la stilul său, autorul spune că părintele Dumitru avea „un stil în spirală”, p. 55/ Părintele profesor evidenţiază sărăcia neologismelor în scrisul său şi chiar în gândirea sa, p. 55/ El foloseşte „o limbă aşa-zicând clasică…limba românească curentă”, p. 55/ Părintele Dumitru, spune autorul, îi caracteriza pe intelectualii români drept sclifosiţi, pentru că umblă după neologisme cu orice preţ, p. 56./ „Sclifoseala neologismelor este chiar un criteriu de non-valoare”, p. 56, crede autorul/ „Adevărata valoare se exprimă simplu. Un om care nu a ajuns la simplitate, nu a ajuns la înţelepciune. Înţelepciunea înseamnă adevărul exprimat simplu, cât mai simplu”, p. 56./
Mulţi cred, spune autorul, că părintele Stăniloae a fost „unilateral, conservator, anchilozat, uniform şi învechit; că a pledat pentru câteva motive toată viaţa: ţăranul, satul, neamul românesc, folclorul, limba populară, etc. „, p. 56. / ” A fi om adevărat, a fi împlinit înseamnă a merge la rădăcini şi a te hrăni din adânc”, p. 56 Foarte adevărat!/
Autorul spune că teologul nostru a fost consecvent, p. 57 în opiniile sale./ „Marile adevăruri nu se schimbă în esenţa lor; se schimbă numai în înţelegerea, în manifestarea lor, în valorificarea lor ş.a.m.d.”, p. 57/ „valoarea înseamnă neapărat consecvenţă, căci valoare fără consecvenţă nu există”, p. 57. Cu totul de acord!/ Autorul spune că în viaţa părintelui Dumitru au existat două persoane memorabile: Mitropolitul Bălan şi Nae Ionescu, p. 57/
Părintele Stăniloae a rămas ferm şi când a combătut lucrurile negative, neadevărate, p. 58/ Aminteşte de polemicile cu Blaga şi Eliade, p. 58/ „Un intelectual adevărat şi un om adevărat nu face rabat de la adevăr”, p. 58 Adevărat! Conştiinţa ne îndeamnă să fim oameni ai adevărului şi ai bunului simţ!/ Cel mai important lucru, spune autorul, e că opera şi persoana părintelui Dumitru sunt sănătoase şi organice, p. 58/ El a avut nas şi miros teologic, spune părintele Remete, p. 58 Subscriem./ Autorul îl numeşte drept „Eminescu al teologiei româneşti”, pentru că „este exponenţial nu numai pentru gândirea, teologia şi fibra românească, ci pentru întreaga spiritualitate românească”, p. 58/ O altă denumire: „câinele credincios al teologiei şi al spiritualităţii româneşti”, p. 58, adică apărătorul în acei ani grei ai dictaturii atee ai teologiei adânci a Ortodoxiei şi a spiritualităţii neamului nostru, a identităţii noastre ca neam. /
Sfinţia sa ” a înaintat cu prudenţă, cu atenţie, cu grijă şi cu credinţă, ca să nu se înşele, şi nu s-a înşelat”, p. 59/ Îl numeşte şi „paznicul de far al spiritualităţii româneşti”, p. 59/ Concluzia : „Organicitatea, sănătatea sunt valoarea şi meritul fundamental al personalităţii şi gândirii sale”, p. 59/ „Se găsesc astăzi oameni foarte bine informaţi, culţi, pricepuţi dar tot mai puţine discernăminte, garanţii, caractere şi etaloane”, p. 59/
„Credem că specificul şi valoarea Părintelui Stăniloae constau şi rămân mai ales în simţul său spiritual extraordinar de fin, de organic şi neînşelător, care înseamnă de fapt adevărul său teologic”, p 59. / Un articol corect, intimist şi cu apologie de conştiinţă.
Pr. Dorin.