Sărbători pentru fiecare

Se apropie Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului şi, oadtă cu ele, se pogoară şi bucuria harului, ca o ninsoare lină, în inimile ortodocşilor. E acea bucurie care vine pe neaşteptate, pe care simţi că nu poţi s-o ţii sau s-o forţezi să vină sau să rămână la tine. Care nu pluteşte în aer ca un abur şi nici nu stă în suflet ca un sentiment oarecare uman. Şi cu toate astea ţi se pare că e pretutindeni, că înconjoară totul, că e aproape, că parcă ai putea să o atingi, dacă nu te-ai sfii de inefabilul ei indescriptibil.

Naşterea Domnului are bucuria ei, de o anumită culoare, de o anumită nuanţă duhovnicească, aşa după cum şi Învierea are tonalităţi praznicale particulare pentru interiorul nostru, la fel ca şi celelalte sărbători.

Naşterea Domnului este aşadar pogorâre de har şi de bucurie pentru ortodocşi. Dar nu toţi aleg să fie receptivi la delicateţea acestei perioade, să se lase pătrunşi de această bucurie şi convinşi în ei înşişi că Dumnezeu Se naşte pe pămân, întrupându-Se ca Om. Problema se pune, pentru destui concetăţeni de-ai noştri, în termenii sărbătorii înţelese ca vreme pentru distracţie. Este adevărat că sunt mulţi cei care au nevoie de odihnă şi de relaxare, însă e prea mult interes pentru destinderea trupească şi o atenţie microscopică pentru bucuria duhului.

Bucuria duhului resimţită deplin ortodox, a fost schimbată în feelingul Crăciunului, un fel de coca-cola sentimental, adus tot de acolo de unde ne vin şi evanghelizatorii plini de vigoare, care ne reproşează laxitatea majorităţii ortodoxe. Deşi în gândul lor cred că binecuvintează această laxitate, ca să aibă şi ei de unde lua nişte credincioşi, la o adică, fiindcă prin Occident au început să cam şomeze, de atâta efort şi succes predicatorial al pastorilor. Au venit aici, în România, şi în alte ţări ortodoxe, unde nu s-a auzit încă Evanghelia, dar unde, cum zicea recent un pastor baptist, românii nu te întreabă, precum americanul, dacă te-ai distrat bine (Did you have fun?), când te văd ieşind de la Biserică.

De efectele acestui feeling al Crăciunului va profita însă din plin mass-media şi reprizele de ştiri vor sublinia febra Sărbătorilor în spaţiul comercial-turistic, trepidaţia mulţimilor, îmbulzeala dementă din magazine, turbulenţele, fascinaţia tradiţiei populare poleită în festivism secular… Vor şti să sublinieze toate acestea şi multe altele, până la epuizarea sensului adevărat şi prea profund al Crăciunului. În timp ce despre Naşterea Fiului lui Dumnezeu pe pământ aproape dacă se va găsi cineva să pomenească.

Un timp prin excelenţă al blândeţii şi al păcii, care şi este perceput şi trăit ca atare de mulţi ortodocşi, dintre cei care îi cunosc rostul cu adevărat, se metamorfozează într-un mod nedrept, în reflectarea mediatică, într-un timp al risipirii de sine, al degringoladei spirituale şi sentimentale. Adevărata tradiţie ortodoxă şi românească va fi complet ignorată, ca şi în ceilalţi ani… şi aşteptăm să emită Trinitas şi pe televizoarele noastre şi, de ce nu, să avem mai multe posturi ortodoxe de televiziune, ca să putem spera la fericirea de a avea şi noi programe ortodoxe şi reflectarea fidelă a adevăratului duh al Sărbătorilor.

Psa. Gianina