5733 -

Se măreşte tot mai mult nesimţirea extremiştilor ortodocşi. Dacă nu au motive le inventează, sunt fără faţă sau cu o nesimţire atât de evidentă încât nu te mai miră nimic. Nici nu mai ştii dacă să-i cataloghezi plecaţi cu pluta sau doar nişte copii care vor să epateze cu tot dinadinsul. În acelaşi timp, tot mai mulţi înţeleg trendul emoţiei care aduce bani în buzunar, că se vinde turbarea interioară, indelicateţea şi că trebuie să fii tocsun şi inchizitorial ca să vinzi bine.

În loc de teologie, care pare cumva o acţiune non-profit la înălţimea căreia e cam greu să fii, facem o luptă amorală cu conştiinţa noastră. Ne dăm peste cap, ne punem capul la contribuţie ca să ne marginalizăm, pe timp ce încercăm să ne propunem. Ideea de meritocraţie e folosită inflaţional drept armură pentru nesimţire. Tu, tânăr, ortodox nepătat, auzi că e momentul să dai în cei care sunt…ortodocşi pătaţi, care au făcut pact cu comunismul…după cum faci tu acum cu magnaţii democraţiei.

Şi, pentru că, e mai profitabil să ai bani în buzunar decât să ai conştiinţă…scrii împotriva Bisericii de dimineaţă până seară, eşti apologetul ei negru, apologiile tale au morgă impunătoare pentru că există un public al tău oligofren în cele ale duhovniciei care te aplaudă… şi stai bine mersi, gustând candida indelicateţe cu aer pietist, crezând că nimeni nu observă duplicitatea care te propagă, te propune…

Ieri îi spuneam unui prieten care îşi face un doctorat în afară, în esenţă: dacă vreţi să vă cred un teolog ortodox care a plecat în străinătate ca să facă ceva pentru teologia ortodoxă românească, după cei 5 ani de studii ai dv. la facultăţi cu biblioteci enorme, ar trebui să îmi prezentaţi în manuscris, pe lângă teza dv. doctorală, un tratat de teologie, pe orice temă, de cel puţin 2000 de pagini…ca să observ că aţi plecat ca să vă dedicaţi studiului teologic. Nu am primit niciun mesaj de la el până la această oră…

Se poate să cer prea mult confraţilor întru Teologie? Oare trebuie să fim nesimţiţi ca să fim Sfinţi şi bădărani ca să părem oameni credibili, rezonabili? Oare poţi să fii teolog de Oxford, de Cambridge, de Ierusalim sau Kiev numai în teza doctorală şi în trei fiţuici mici de carte şi în rest să nu mai ai niciun proiect gigant, la care să te epuizezi zilnic?

Drama mea e aceea că nu m-a convins nimeni până acum că a fi cineva înseamnă a face ceva ieftin, fără efort…şi a avea trei lăudători bine puşi, motiv pentru care devii enorm. În încheierea acestui articol vă voi face o confesiune, poate, aşteptată. Vreau să răspund la întrebarea de ce nu îmi plac colegii mei tineri care îi condamnă sau îi judecă pe cei bătrâni ai teologiei sau istoria teologiei româneşti de până acum.

Nu îmi plac pentru că nu dovedesc, de 10 ori mai mult, că îi întrec pe cei pe care îi denigrează. Cred că cineva se poate numi deştept în ale Teologiei şi poate să judece pe cine vrea el, dacă, spre exemplu, face un lucru din cele pe care le vom enumera acum:

1. Traduce din nou Sfânta Scriptură de la un cap la altul şi face şi comentarii extinse la ea.

2. Traduce cel puţin 3 titani ai Teologiei de la un cap la altul, adică peste 300 de cărţi patristice din orice limbă o ştie.

3. Face comentarii la toate cărţile Sfintei Scripturi sau la cultul ortodox şi Vieţile Sfinţilor în mod extins.

4. Produce unul-două dicţionare sau colecţii de teologie de unul singur etc.

Cum, pentru a face un asemenea lucru îţi ia de la 20 la 60 de ani…şi înveţi, pe fiecare zi, cât de mic şi de prost eşti pe lângă înaintaşii tăi…înţelegi că niciun teolog cu bun simţ şi cu muncă de fiecare zi, nu are timp să se certe cu înaintaşii, pentru că e concentrat la faptul de a pune şi el o piatră fundamentală la edificiul teologiei Bisericii Ortodoxe.

Tot ce e în afară de smerenie, muncă şi transpiraţie…e cancan, vorba reclamei. De aceea, nu avem nicio stimă pentru cei care sunt cancanişti dar se cred teologi.

Pr. Dorin. Picioruş.
Did you like this? Share it: