Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Multiplele faţete ale Iisus-ului istoric în cercetarea lui Jaroslav Pelikan [2]

Jaroslav Pelikan, Iisus de-a lungul secolelor. Locul Lui în istoria culturii, trad. din lb. engl. de Silvia Palade, seria Religie, coordonată de Pr. Vasile Răducă, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2000, 308 p., format 20 cm./ Ed. rom traduce ed. Yale University, 1985./

3

Cap. 3 poartă titlul Lumina neamurilor, p. 46-58/ Autorul spune că misiunea Mântuitorului Hristos a plecat de la premisa că nu există niciun popor care să nu fi aşteptat un Hristos, p. 46, adică un Mântuitor./ Hristos a fost „împlinirea divină a unei aspiraţii universale”, p. 46/ Se aminteşte de Egloga 4, 5-52 a poetului latin Virgiliu, care vorbea despre Fecioara…şi Pruncul care va iniţia vârsta de aur a omenirii, p. 47. /

Acest fragment din Egloga a 4-a a fost interpretat de către Sf. Constantin cel Mare, într-o predică din Vinerea Mare, intitulată Rugă către Sfinţi 19-21 [probabil ţinută în 313] drept o profeţie a venirii lui Iisus, p. 48/ Fericitul Augustin interpretează poemul lui Virgiliu ca şi Sf. Constantin, p. 48, cf. Ieronim, Epistola 53, 7; Augustin, Cetatea lui Dumnezeu, 10, 27; Augustin, Epistola 137.3.12, cf. n. 9, p. 274./

Dante citează Egloga a patra a lui Virgiliu în cântul 22 din Purgatoriu, cf. p. 48-49./ Autorul accentuează faptul, că dacă Sf. Pavel spunea că Legea a fost pedagog către Hristos, tot aşa, Sf. Clement Alexandrinul spunea că pentru păgâni filozofia a fost un pedagog către Hristos, p. 52./

Sf. Iustin Martirul şi Filosoful interpreta, spune autorul, noţiunile de lemn sau copac din VT ca fiind un simbol al crucii, p. 54. Noi am spune că unele noţiuni, unele versete în care se vorbeşte despre lemn sau copac erau văzute ca o profeţie despre crucea Domnului./ Valorificări creştine ale Iliadei şi Odiseei, p. 56./ De aceea spune autorul: „Povestea lui Odiseu răstignit de catarg a devenit o componentă permanentă a tipurilor lui Hristos de sorginte păgână”, p. 56./

„Logosul divin, acelaşi care urma să apară în Iisus [să fie Iisus, mai corect spus n.n.], fusese activ şi în Socrate [ca Cel care l-a luminat pe Socrate în anumite privinţe n.n.], prin denunţarea politeismului şi a cultului diavolului la greci”, p. 57/ Sf. Clement Alexandrinul vede în Republica 2.360-361 lui Platon o profeţie despre moartea Domnului. Pasajule e acesta: „El va fi biciuit, torturat, legat, ochii îi vor fi arşi, iar în cele din urmă, după ce va îndura toate chinurile posibile, va fi tras în ţeapă sau crucificat”, p. 58/

4

Cap 4. Regele regilor, p. 59- 71/ „Zvastica nazistă”, spune autorul, „deşi mai veche decât creştinismul în privinţa formei, a fost folosită ca o parodie obscenă a crucii lui Hristos, după cum sugerează chiar numele ei: Hakenkreuz = Aşadar eşti Tu rege?„, p. 60/ Epistola către Diognet 7, 5, referindu-se la creştinii primelor veacuri: „ Orice ţară străină le este patrie, şi orice patrie este pentru ei o ţară străină”, p. 63, pentru că aşteptarea creştină este una eshatologică./ Dacă în p. 64 autorul spune că problema sincerităţii convertirii Sf. Constantin cel Mare e o problemă modernă şi nu una a realităţii secolului al 4-lea, în p. 69 spune neadevărul cum că primul papă al Bisericii a fost Sf. Petru./

5

Cap. 5, Hristos cel cosmic, p. 72- 86/ Hexaemeronul Sf. Vasile cel Mare e văzut de autor ca „o combinaţie ciudată [???] de teologie, filozofie, ştiinţă şi superstiţie”., p. 76. De ce să fie ciudată, dacă cartea Sf. Vasile e o trecere în revistă a multiple erezii şi păreri hilare ale filosofilor vremii pentru a se stabili adevărul Bisericii? Tot la fel de ciudată poate fi oricare lucrare apologetică modernă, care se ocupă deopotrivă de erezii şi păreri năstruşnice, păreri observate în paralel cu dreapta credinţă, pentru a se reliefa adevărul./ Autorii moderni au o mare meteahnă: neatenţia la cuvintele folosite în tratatele teologice. De aceea apar în cuprinsul lor cuvinte ca nuca în perete./

„Dumnezeu a vorbit în mod hotărâtor prin Logosul întrupat în fiinţa istorică a lui Iisus Hristos. În felul acesta cosmosul poate fi cunoscut, dar în acelaşi timp rămâne o taină, căci Logosul este mintea şi raţiunea lui Dumnezeu”, p. 81./

„Unul dintre motivele pentru care s-a pus accent mai mare pe imaginea cosmică a lui Hristos în gândirea răsăriteană decât în cea apuseană trebuie căutat în concepţia despre fiinţă şi creaţie prin Logos…aşa cum reiese din scrierile lui Atanasie şi ale celorlalţi gânditori răsăriteni din secolul al IV-lea”, p. 83. Îi dăm dreptate autorului!/

Pr. Dorin.

Did you like this? Share it:

Previous

Ne consumăm, consumăm, ne isterizăm şi devenim insensibili

Next

A apărut versiunea Firefox 3.02 beta

1 Comment

  1. Multumim părinte pentru recenzie.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén