Sf. Isidor de Sevilla şi derivarea literaturii din Teologie

Curtius oferă exemplul Sfântului Isidor de Sevilla şi scoate în evidenţă aportul său la dezvoltarea literaturii europene medievale (a se vedea: Ernst Robert Curtius, Literatura europeană şi Evul Mediu latin, Ed. Univers, Bucureşti, 1970). El afirmă următoarele : De o importanţă deosebită pentru teoria literară au ajuns scrierile lui Isidor de Sevilla, cu precădere Etimologiile (Etymologiae) sale. Acestea constituie o enciclopedie care conţine şi o scurtă istorie universală. / Prin această recapitulare a istoriei universale, el continuă istoriografia literară cronicărească a Fericitului Ieronim. [Se observă apetenţa Sfinţilor Părinţi pentru scrisul mult, enciclopedic, ca şi pentru ştiinţa istoriei, foarte importantă pentru ei – n.n.]

Etimologiile conţin in nuce istoria literaturii universale, dacă se combină notiţele sale cronografice cu alte materii adiacente, tratate în diferite capitole ale enciclopediei sale. / Rezultă primele sinteze de teoria şi istoria literaturii, care au inspirat Evul Mediu apusean.

Istoria literaturii şi poetica Sfântului Isidor se pot rezuma astfel: istoria lumii parcurge [ca şi la Fer. Augustin, spune autorul, dar, de fapt, ca la toţi Sfinţii Părinţi – n.n.] şase ere [veacuri, zicem noi în Ortodoxie] universale: 1. de la Sf. Adam la Sf. Noe; 2. de la Sf. Noe la Sf. Avraam; 3. de la Sf. Avraam la Sf. David; 4. de la Sf. David până la captivitatea babilonică; 5. de la captivitatea babilonică până la Întrupare; 6. de la Întrupare până la sfârşitul lumii. [În alte părţi sunt şapte veacuri, nu şase, de la Hristos şi până la sfârşitul lumii fiind al şaptelea, după care urmează veacul al optulea şi veşnic.]

Grecia apare abia în al treilea veac şi primeşte legi de la Phoroneus şi cunoştinţa agriculturii. / Scrierea a fost inventată de evrei şi a fost transmisă de Kadmos grecilor şi de Carmentis italicilor. / Homer a trăit în timpul lui Saul. / Ca eveniment istorico-literar este menţionată, în veacul al patrulea, apariţia lui Tales [din Milet] şi a filosofiei sale. / În veacul al cincilea au loc redactările Cărţii Iuditei, a Esterei, a Macabeilor, a lui Isus Sirah, redactarea Septuagintei, cât şi a tragediilor lui Sofocle şi Euripide şi a filosofiei lui Platon, Demostene şi Aristotel. Acum se produce şi începutul retoricii la Roma.

Metrul cel mai vechi şi mai nobil este hexametrul (metrum heroicum). Primul care s-a folosit de el a fost Sfântul Moise (Deut. 32), mult înaintea lui Phereoydes şi a lui Homer. / Cele dintâi imnuri spre slava lui Dumnezeu le-a scris Sf. David. Primul epitalam îi aparţine Sf. Solomon, de la care genul a fost preluat de păgâni. / După Fer. Ieronim, cântecele Sfântului Solomon sunt alcătuite din hexametri şi pentametri. /Sfântul Isaia a scris mai întâi într-un chip care se numeşte astăzi retoric, iar grecii s-au inspirat în elaborarea cântecului de jale (threnos) de la Sfântul Ieremia, primul autor grec fiind – mult mai târziu – Simonide.

Chitara a fost inventată de către Tubal, iar grecii au atribuit-o lui Apolo. Astronomia a descoperit-o mai întâi Sfântul Avraam şi grecii păgâni au pus-o pe seama lui Atlas, care e un personaj mitologic. / Limba ebraică este mama tuturor celorlalte limbi. Primul istoriograf din lume a fost Sfântul Moise, de la care s-a inspirat Dares la păgâni şi după acela Herodot [Herodot e numit, aşadar, pe nedrept părintele istoriei, pentru că nu este el părintele istoriei, ci Sf. Moise – n.n.]. (p. 520-522)

Psa.  Drd. Gianina Picioruş