Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Sf. Isidor de Sevilla şi derivarea literaturii din Teologie

Curtius oferă exemplul Sfântului Isidor de Sevilla şi scoate în evidenţă aportul său la dezvoltarea literaturii europene medievale (a se vedea: Ernst Robert Curtius, Literatura europeană şi Evul Mediu latin, Ed. Univers, Bucureşti, 1970). El afirmă următoarele : De o importanţă deosebită pentru teoria literară au ajuns scrierile lui Isidor de Sevilla, cu precădere Etimologiile (Etymologiae) sale. Acestea constituie o enciclopedie care conţine şi o scurtă istorie universală. / Prin această recapitulare a istoriei universale, el continuă istoriografia literară cronicărească a Fericitului Ieronim. [Se observă apetenţa Sfinţilor Părinţi pentru scrisul mult, enciclopedic, ca şi pentru ştiinţa istoriei, foarte importantă pentru ei – n.n.]

Etimologiile conţin in nuce istoria literaturii universale, dacă se combină notiţele sale cronografice cu alte materii adiacente, tratate în diferite capitole ale enciclopediei sale. / Rezultă primele sinteze de teoria şi istoria literaturii, care au inspirat Evul Mediu apusean.

Istoria literaturii şi poetica Sfântului Isidor se pot rezuma astfel: istoria lumii parcurge [ca şi la Fer. Augustin, spune autorul, dar, de fapt, ca la toţi Sfinţii Părinţi – n.n.] şase ere [veacuri, zicem noi în Ortodoxie] universale: 1. de la Sf. Adam la Sf. Noe; 2. de la Sf. Noe la Sf. Avraam; 3. de la Sf. Avraam la Sf. David; 4. de la Sf. David până la captivitatea babilonică; 5. de la captivitatea babilonică până la Întrupare; 6. de la Întrupare până la sfârşitul lumii. [În alte părţi sunt şapte veacuri, nu şase, de la Hristos şi până la sfârşitul lumii fiind al şaptelea, după care urmează veacul al optulea şi veşnic.]

Grecia apare abia în al treilea veac şi primeşte legi de la Phoroneus şi cunoştinţa agriculturii. / Scrierea a fost inventată de evrei şi a fost transmisă de Kadmos grecilor şi de Carmentis italicilor. / Homer a trăit în timpul lui Saul. / Ca eveniment istorico-literar este menţionată, în veacul al patrulea, apariţia lui Tales [din Milet] şi a filosofiei sale. / În veacul al cincilea au loc redactările Cărţii Iuditei, a Esterei, a Macabeilor, a lui Isus Sirah, redactarea Septuagintei, cât şi a tragediilor lui Sofocle şi Euripide şi a filosofiei lui Platon, Demostene şi Aristotel. Acum se produce şi începutul retoricii la Roma.

Metrul cel mai vechi şi mai nobil este hexametrul (metrum heroicum). Primul care s-a folosit de el a fost Sfântul Moise (Deut. 32), mult înaintea lui Phereoydes şi a lui Homer. / Cele dintâi imnuri spre slava lui Dumnezeu le-a scris Sf. David. Primul epitalam îi aparţine Sf. Solomon, de la care genul a fost preluat de păgâni. / După Fer. Ieronim, cântecele Sfântului Solomon sunt alcătuite din hexametri şi pentametri. /Sfântul Isaia a scris mai întâi într-un chip care se numeşte astăzi retoric, iar grecii s-au inspirat în elaborarea cântecului de jale (threnos) de la Sfântul Ieremia, primul autor grec fiind – mult mai târziu – Simonide.

Chitara a fost inventată de către Tubal, iar grecii au atribuit-o lui Apolo. Astronomia a descoperit-o mai întâi Sfântul Avraam şi grecii păgâni au pus-o pe seama lui Atlas, care e un personaj mitologic. / Limba ebraică este mama tuturor celorlalte limbi. Primul istoriograf din lume a fost Sfântul Moise, de la care s-a inspirat Dares la păgâni şi după acela Herodot [Herodot e numit, aşadar, pe nedrept părintele istoriei, pentru că nu este el părintele istoriei, ci Sf. Moise – n.n.]. (p. 520-522)

Psa.  Drd. Gianina Picioruş

Did you like this? Share it:

Previous

Nat & Natalie Cole – „Unforgettable”

Next

Fişă de atenţie [ 27 dec. 2007]

1 Comment

  1. Brindusa

    Sarut mana, doamna Preoteasa Gianina!

    Mult ma bucur de comentariile dumneavoastra, multa lumina aduceti in mintea mea.

    Ce scrieti dumneavoastra nu am mai citit niciodata la nimeni.

    Toate cele bune!

    Doamne ajuta!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén