Multiplele faţete ale Iisus-ului istoric în cercetarea lui Jaroslav Pelikan [4]

9

Cap. 9, Monahul care stăpâneşte lumea, p. 130- 144./ Mc. 8, 34 şi afluxul creştinilor sec. 4 spre monahism, spune autorul, a creat percepţia că Hristos e Monahul desăvârşit, p. 130./ Sf. Benedict de Nursia „defineşte viaţa călugărului ca participare la viaţa lui Hristos”, p. 134./ O concluzie a-istorică a autorului: „celibatul impus episcopilor, dar căsătoria îngăduită preoţilor parohi – a permis călugărilor monopolul asupra episcopatului în Biserica răsăriteană”, p. 136-137. Au fost destui episcopi în istoria Bisericii Ortodoxe care au fost mireni înainte ca Sinodul să dorească să fie ridicaţi în treapta de episcop. S-a instituit faptul ca episcopul să fie monah pentru ca să nu existe o trecere, pe motiv de filiaţie, a episcopiei de la părinţi la copii./

Autorul vrea să ne inducă ideea separaţiei radicale între monahi şi mireni în Ortodoxie, realitate care nu a existat şi nu există, p. 137/ Consideră că reforma perpetuă în monahismul romano-catolic a fost mai mult decât necesară, p. 139 Noi înţelegem această reformă ca o îndepărtare voită de atmosfera religioasă a primului mileniu creştin. /

10

Cap. 10, Mirele sufletului, p. 145-156./ Nikolaus von Zinzendorf, întemeietorul sectei morave îl influenţează pe John Wesley, împreună cu Luther, p. 145./ Autorul repetă şi el inepţia clasică în mediile academice: „în secolul al VI-lea, a apărut o serie de scrieri greceşti care păreau să fi îmbinat elemente creştine cu idei neoplatonice aproape fără discriminare şi care purtau numele lui Dionisie Areopagitul”, p. 147./ Autorul spune inepţii pe bandă rulantă despre Sfântul Dionisie. Se observă puterea extrem de redusă de discernere a autorului şi motivele comune din scrierea sa./

Un adevăr brutal de sincer: în multe din poemele trubadurilor „veneraţia arătată doamnei [curtezanei n.n.] sugerează un fel de mariolatrie literară [adică vorbea de doamna X ca despre Prea Curata Fecioară. Acest lucru se vede şi în Renaştere şi în Romantism n.n.]; însă iubirea preaslăvită, cu tot rafinamentul ei, era adulteră”, cf. Thomas C. Bergin, Dante, Ed. by Orion Press, New York, 1965, p. 46, apud n. 39, p. 290/p. 154 a cărţii./ Şi autorul continuă: „Astfel versurile închinatei Sfintei Fecioare Maria şi cele închinate unei iubite puteau fi adesea schimbate între ele, ascunzând şi dezvăluind în acelaşi timp adevărata dorinţă a poetului pentru iubirea doamnei sale”, p. 154./

De multe ori am observat în teologia romano-catolică, protestantă şi mai ales neoprotestantă un erotism camuflat dar destul de viril, de bădăran în cântările lor cultuale, vecin cu obrăznicia. Concluzia: când nu mai ştii să faci diferenţă între iubirea pentru cineva şi venerarea Stăpânei lumii nu dovedeşti decât că eşti un desfrânat notoriu. Îmi aduc aminte de o rugăciune pe care am citit-o într-o biserică catolică ce m-a cutremurat. Era un fel de tras de şireturi cu Dumnezeu, o aroganţă şi o bădărănie incredibile./

Autorul recunoaşte că „în sânul misticii creştine medievale şi în protestantismul pietist s-a manifestat cu tărie individualismul”, p. 155. Cum s-ar fi putut întâmpla acest lucru, dacă am fi vorbit de o mistică real hristocentrică şi eclesiologică, în care relaţia noastră cu Hristos nu exclude ci presupune relaţia cu aproapele nostru? S-a manifestat şi se manifestă un individualism viforos pentru că oamenii credincioşi au început să nu mai vadă ceea ce îi uneşte, care e fundamentul lor, adică Hristos Dumnezeu, Cel activ şi prezent în mijlocul lumii. /

11

Cap. 11, Modelul divin şi uman, p. 157-169/ Autorul spune că Francisc de Assisi a întruchipat pe deplin viaţa şi învăţăturile Domnului Hristos, p. 157. Credem că nu are nimic de-a face cu ele./ Papa Pius al 11-lea îl numea, bineînţeles în mod ilegitim, pe Francisc: alter Christus [ al doilea Hristos], p. 157./ Primul biograf al său e Toma din Celano, p. 159/

Odată cu Francisc apar falsele vedenii ale Răstignirii Domnului şi stigmatele, născându-se astfel o religiozitate de esenţă tulbure, sub influenţă demonică. A se vedea p. 160, unde e redat episodul falsei vedenii care naşte stigmatele: „Viziunea a dispărut, lăsându-i inima arzând de fervoare, iar trupul impregnat de o miraculoasă asemănare. Pe dată au început să se ivească urmele cuielor în mâini şi în picioare, întocmai cum le văzuse el în viziunea Omului răstignit pe Cruce. Mâinile şi picioarele îi apăreau străpunse de cuie prin mijloc…Coasta dreaptă părea ca şi când ar fi fost străpunsă de o suliţă, fiind însemnată cu o cicatrice vânătă care adesea sângera” cf. Bonvantura, Major Life 13.3, ed. Habig, p. 731, apud n. 10, p. 291./

Până la el nu mai trăise nimeni astfel de experienţe trupeşti, falsele stigmate, experienţe ce nu sunt proprii niciunui Sfânt al Bisericii una, adică niciunui Sfânt ortodox răsăritean sau apusean din primul mileniu creştin./ Acest lucru îl recunoaşte şi autorul: „Se pare că Sfântul Francisc [pentru romano-catolici e sfânt pentru noi e un înşelat n.n.] este primul om din istorie care a primit rănile lui Hristos, însă de atunci s-au mai înregistrat şi alte cazuri, în jur de trei sute autentice, potrivit unui recensământ”, p. 161. Adică dracul a inventat pentru romano-catolici, odată cu Francisc, minuni speciale, ce nu au nimic de-a face cu adevărata asceză a Bisericii dintotdeauna. Recensământul de care vorbeşte autorul este cuprins în Dictionnaire de Théologie Catholique, vol. 15, Libraire Letouzey et Ane, Paris, 1903-1950, v. stigmatisation., apud. n. 13, p. 291./

Tot Francisc e cel care a inventat, în 1223, în satul Greccio din provincia Umbria a Italiei* obiceiul de a se improviza ieslea de la Betleem, care durează şi astăzi, p. 164./

Pr. Dorin.

Finalizând gânduri

lavita-cu-lada-susra-la-fluturi-go-ro.jpg

Motto:

„Dacă vrei să stai la poartă pe canapea şi să discuţi…trebuie să ai şi ce spune şi să ştii să îţi cauţi, mereu, un alt şi alt public”.

Platitudinile sunt specialitatea celor care citesc gânduri în mod intensiv, le memorează şi le redirecţionează spre un public care nu are nevoie de ele. Ele apar cu precădere la cititori  plictisiţi de-atâta citit şi la scriitorii mărunţi şi mai puţin la creatorii de cărţi, la scriitori de zi cu zi. Cu alte cuvinte găseşti platitudini cu tona la cei care sunt învăţaţi cu comoditatea citirii şi care nu au transpirat pentru nicio pagină pe care o citesc. Ei sunt comozi pentru că toate le parvin de-a gata.

Tocmai de aceea în faţa lor, cu toţii, căscăm. Fie că vorbim de limbaj de lemn, cupru sau inox…platitudinile sunt: să zicem şi noi ce n-am gândit cu mintea noastră.  De aceea când citesc un text, scriu cele două, zece idei pe o foaie şi întreb, retoric, pe autor: Şi care e ideea ta, pentru care ai transpirat? Bineînţeles că autorul, tace!…

Banalitatea se naşte acolo unde nu e nicio căutare reală şi nicio bucurie ca să transmiţi ceva. Citim zeci de articole într-o săptămână şi căscăm sau ne enervăm pur şi simplu. Miroase a mort, a banal, a treflă, a prostie, a ştocăreală venală…E un scris în loc să ţipi sau să te duci la veceu. Am sentimentul dezolant, în acest sfârşit de an, că onlinul românesc e prea plictisit ca să te ţină în priză şi excepţiile devin şi ele, blazate, dacă mediul înconjurător e atât de toxic.

Ca să scrii bine trebuie să ai un public lucid. Sau să fii ţinut în stresul emoţiei reale. Însă onlinul românesc încearcă să îţi fure căciula cu un rating mincinos, cu cancanuri ieftine,  fără să te instruiască, să îţi indice un mod de a fi. Nu suntem prea conştienţi de faptul că formăm opinii, direcţii, că orientăm oamenii atâta timp cât pledăm zilnic pentru ceva anume.

Ne enervează televiziunile cu publicitate excesivă şi programe proaste, ne enervează un anume fel de jurnalism, încercăm să scriem şi să facem pe cont propriu ceea ce un trust de presă nu cam face…dar le încurajăm erorile atâta timp cât şi noi cădem în banal., într-un derizoriu prostesc, bolnăvicios.  Reacţia noastră de aseară împotriva lui Gramo’s, e legitim de egală şi dacă îl vizăm pe Cruceru sau Bucurenci, care tot stau în vârf pe degeaba.

Dacă doi lectori şi un om de televiziune cu notorietate stau mereu pe primul loc şi ne pasează tâmpenii, chiţibuşării, prostioare, banalităţi vandabile…cei mai puţin şcoliţi decât ei înţeleg că cei cu carte sunt nişte proşti  cu diplomă şi cam atât. Acest mod de a banaliza  zilnic sistemul online încurajează prostia, nesimţirea, bădărănia, subcultura…împotriva cărora, cei trei, par a lupta. Cum? Cât? Cu ce articole publicate?

Mie mi-ar fi ruşine să fiu toată ziua în primii 4 şi să am două poze, un anunţ şi trei linkuri. Ceea ce se petrece de câteva luni în topul 100. ro e o nesimţire incatalogabilă. Ar trebui ca topul, de la un cap la altul, să aibă o variabilitate, o modificare constantă, pentru că nu poţi să scrii zilnic de nota 10 sau să fii as în toate. Numai că 90 de locuri din wp se schimbă de la o zi la zi şi numai primele 10 sau primele 4 locuri, mai concret, nu se cam schimbă deloc.

Mai pe româneşte: domnilor Gheorghe Ştefanov, Marius Cruceru şi Dragoş Bucurenci, dacă doriţi să fiţi în primii patru tot timpul nu e un lucru rău, numai dovediţi acest lucru în scris, prin munca dv. efectivă şi nu prin manipularea ratingului! Dovediţi că sunteţi nişte oameni şcoliţi, nişte oameni cu potenţe, nişte oameni  cu perspectivă şi care ştiu să  indice altora mai fragili în gândire nişte direcţii, care ştiu să devină, pe nesimţite, formatori de opinii.

Aşa, că arătăm trei fete cu curul gol, că punem trei articole de duzină…nu dovedim că facem excelenţă ci decadenţă! Am repulsie pe fiecare zi când vă observ feedurile, când văd cât de mult „v-aţi spetit” să scrieţi trei micşunele…iar ratingul dv. explodează ca bombele Al Qaidei. Mi se face o greaţă continuă de modul dv. de a vă situa în faţă…şi, probabil, nu sunt singurul.

Poate că la acest sfârşit de an, ar putea să vi se nască un gând mai bun  şi să o lăsaţi mai moale cu ipocrizia. A sta tot timpul acolo unde nu ţi-e locul înseamnă să descurajezi tocmai ceea ce crezi că reprezinţi. La începutul anului 2006 toată lumea fugea pe bloguri şi ele erau văzute ca o şansă de a schimba ceva, de a reprezenta o alternativă la aplatizarea generală, la platitudinea generală a reacţiilor.

Dacă o ţinem tot aşa se duce cu totul de râpă ideea de alternativă pe care credem că o reprezentăm şi am fost, iarăşi, o mare dezamăgire, de stil Caritas.  Noi vrem ca acest lucru să nu se întâmple! Poate ne ajutaţi şi dv….

Pr. Dorin Picioruş

Pachetul de atenţie [29 decembrie 2007; ediţie specială]

Orthphoto.net: o platformă de upload a Ortodoxiei  de pretutindeni. Vă puteţi face cont personal pentru a prezenta altora diverse ipostaze ortodoxe din viaţa dv. Până acum sunt: users: 2010 and photos: 20740./TV federal. ro: pentru diverse posturi muzicale online./ Siteul familiei regale din România/

emblemamonarhieiromane.png picture by dorinfather

Siteul personal al premierului Ucrainei: Iulia Timoşenko./  Cu şi despre Benazir Bhutto: 1. viaţa ei în fotografii; 2. jurnalul asasinării ei în imagini; 3. e acuzată Al-Qaida pentru atentat; 4. funeraliile sale la Realitatea TV.

Transmisie de la înmormântarea lui Benazir Bhutto

Comentariile jurnalistului Luca Niculescu

Comentariile lui Adrian Severin, europarlamentar şi fost ministru al Afacerilor Externe

5. pastorul Doru Pope, cu singurul articol elogiator pe care l-am citit primprejur despre d-na Benazir;6. zvonurile de azi-noapte că nu a fost împucşată ci s-a rănit la cap din cauza suflului exploziei; 7. Antena 3: asasinatul în imagini;

8.  Despre înmormântare: 1 şi 2; 9. filă video de la Antena 3; 10. La TVR 1./

Psa. Gianina Picioruş