Nu mai sunt lector…sunt profesor, dar scriu la fel de…”bine”

marius-crucerupostul-666-despre-minciuna.jpg

Ieri a avut 4000 [să i-o spuneţi lui Mutu, pe unde o mai juca el acum, că sunt reali!!!!] de vizitatori la nişte articole de zi  super banale. Nu era nimic flagrant de genial în ele, mai bine-zis, nu erau nici articole de-o şchioapă ci nişte însăilări de duzină.

Astăzi a scris şi dumnealui un articol mai mare…dar cred că s-a forţat serios. Nu cred că se mai repetă curând surpriza de astăzi.

Aveţi aproape 670 de postări pe blog şi numai 1.788 spamuri la ele? Ştiţi ce înseamnă asta? Că sunteţi insignifiant. Cei care sunt atacaţi de spameri sunt  cei cu trafic real. Blogurile care nu au trafic real nu sunt luate în calcul de spameri. Şi e normal: la ce bun să te iei de cineva care nu prea există? Am văzut pe blogul lui Matt, creatorul wordpressului vreo 2 milioane de spamuri contorizate. Asta e valoarea: valoarea pe care ţi-o dau cei care te invidiază!

Cum a făcut dumnealui să aibă peste 11 mii de comentarii la 600 de articole banale  în proporţie de 90% ? Da, ştim, nu e nicio minune numărul lor! Aproape toţi comentatorii săi zilnici sunt din breaslă, sunt de-ai lor, merg mai mulţi pe mai multe nume, şi aşa par că sunt cu milioanele, când ei nu sunt nici 15.

L-am auzit de multe ori pe domnul profesor [ a vrut să mi-o spună aseară în mod răspicat, neînţelegând că prin asta  se face şi mai mult de râs în ochii mei] că  subliniază adesea numărul de comentarii pe care nu le-a scris. Păi ce au comentariile cu munca dv.? Ele ar trebui să elogieze munca dv.  şi nu să fie nişte discuţii de messenger regizate.

La un an de La Pătrăţosu situaţia e lamentabilă şi baptiştii români care i-au ca reper blogul său nu cred că îşi dau seama cât sunt de penibili în ochii noştri. E ca şi când ortodocşii l-ar lua de reper pe  La Vad şi ar considera că numai atât se poate pe la noi.

Dacă un profesor baptist se prezintă atât de prost/minimalist din punct de vedere teologic, lingvistic, cultural şi filosofic, dar mai ales atât de tendenţios în mod gratuit de la o zi la alta în faţa noastră şi vrea să ne capteze atenţia, cât de lamentabil trebuie să fie atunci discursul unui confrate de al său mai mic în distincţii?

Care sunt articolele teologice gratuite, create pentru blogul său, în acest an? Ce dezbateri profesioniste a avut în materie de teologie şi lingvistică în acest an, lucruri la care, un profesor, se presupune că s-ar pricepe? Ce ne-a dovedit în principiu despre propriul său etos religios? Ca unul care l-am citit de la cap la coadă nu pot să arăt nicio contribuţie remarcabilă, un proiect parcurs pas cu pas, care să îmi taie respiraţia.

Poate că nu vrea să dovedească nimic şi atunci îl înţelegem. Ceea ce s-a reţinut au fost  doar nişte răfuieli de culise care au răzbătut online şi care ne-au dovedit cât de plictisitoare este amiciţia „evanghelică”. De fapt domnul profesor nu are proiect cu care să vină în faţa noastră şi să ne facă, fără aranjamente, să îl admirăm pentru gratuitatea efortului său de a ne învăţa câte ceva.

Cum arată Teologie pentru azi, astăzi:

Teologiepentruazila30dec2007.png picture by dorinfather

Arată cu un trafic realist şi cu o muncă prea mare pentru traficul ca atare. În primii 100  din wp. ro suntem blogul cu cele mai multe articole publicate pe acest an după cercetarea noastră onestă. Noi credem că se putea şi mai mult şi mai bine din partea noastră, dar mai e timp pentru ambele. Noi nu suntem mulţumiţi şi nici ultrafericiţi, noi faţă de noi, de cele 1600 de articole puse pe blog.  Le considerăm un efort onest, aproape zilnic, încadrate într-un proiect în derulare…şi vom… şi veţi… mai vedea!Nu am ajuns cu capul printre stele pentru că am făcut online ce am făcut. Trebuie să avem şi bun simţ când ne evaluăm munca.

Oricine intră la noi pe blog ştie cine scrie aici pentru că e la vedere. Însă, a fi profesor universitar doctor,  a te lăuda cu pretenţii de lingvist, pastor şi evanghelizator şi să te facă un doctorand şi la scris şi la bunul simţ, ăsta e masacru la drumul mare  pentru mine personal şi cred că domnul profesor ar trebui să îşi dea demisia în mod real de pe bloguri. Să stea în banca sa şi să scrie o carte, cu ştersături şi reveniri multiple, două, nouă…dar nu e de dumnealui aşa ceva.

Cred că are fler când stă acasă, la masa de scris, am observat asta, şi atunci poate să scrie lucid, cumpănit…dar nu şi când e pus să scrie contratimp. Dacă vrea să ne creadă şi ne respectă, cred că ar trebui să ne şi accepte sfatul. Domnule profesor, faceţi ceva onest pentru online şi poate vă urmează în această onestitate şi domnul lector universitar doctor  Gheorghe Ştefanovici! Apucaţi-vă să vă faceţi operă, demnă de statutul de profesor şi de lector, că în sistemul online nu vă găsiţi rostul!

Credeţi-mă, nu e de dv.! Din ce emană din dv. pe foaia de pixeli  nu îmi garantează, în niciun fel, că avem de-a face cu două cadre didactice universitare. Şi când eşti confundat cu altceva decât ceea ce eşti e grav. Sper să mă înşel…dar nu cred că e cazul.

Pr. Dorin Picioruş.

7 comments

  • Cum ştiţi părinte se poate ajunge foarte uşor la un rating mare cu ajutorul unor actiuni nu tocmai cinstite.
    În privinţa comentariilor legate de ultimul „articol” al „la pătrăţosu” nu pot să spun decât că sunt contrafăcute de la o poşta.

    În primul rând 90% din cei care comentează acele texte nu au nici un nume real, nu au nici un punct de recunoaştere, iar comentariile sunt de toată jena.

    De fapt cred că noul look al „la pătrăţosu” nu e făcut decât cu un scop şi anume publicitarea cu orice preţ, ajungerea cu orice preţ pe locul I în wordpress, chipurile pentru a câştiga „cât mai mulţi rătăciţi”.

    Look-ul blogului (o maşina off-road mercedes) e gândit până în cel mai mic detaliu. Printr-o astfel de acţiune se merge pe următorul mesaj: „Băieţi internauţi, gură cască, călători fără scop printre situri,sunt de-al vostru, băiat de cartier!”.

  • Ce pot să îţi doresc, Dorin, „să fii sănătos!”.

    Aşa să îţi sporească sănătatea, după cum îţi sporeşte şi sufletul..

    şi traducerea mea preferată…

    1857 „3 Ioan 1:2 Iubitule, pentru toate fac rugăciune, ca să sporeşti şi să fii sănătos, precum sporeşte sufletul tău.”

    Am zis să încalc embargoul autoimpus şi să îţi spun ceva sincer la cele urate mie de doamna preoteasă…

    Se vede încă o dată că nu merge şi că intuiţia mea nu a dat greş…

    Păcat!

    Nu te voi mai irita… văd că orice aş spune este interpretat greşit.

  • Domnule profesor şi Reverenţa voastră,

    o să îmi dovediţi că aveţi bun simţ când veţi scrie articole pe blog demne de un profesor, de un teolog şi de un pastor şi mai ales…demne de locul 1 pe fiecare zi.

    Nu noi suntem cei care vă facem de ruşine ci dv. înşivă vă faceţi de ruşine prin prestaţia execrabilă de pe blogul dv.

    Şi noi vă urăm la mulţi ani, mult spor în viaţa dv., multă delicateţe şi sănătate, de care avem nevoie cu toţii.

    Însă asta nu ne scuză puţina muncă şi multa trufie…

    Dv. şi nu noi ar fi trebuit să ne daţi lecţii de delicateţe, de coerenţă teologică şi de cunoştinţe aprofundate şi, cu siguranţă, v-am fi dat distincţia anului, care ar fi trebuit să sune aşa: „pastorul baptist român care ne-a dovedit că se poate face excelenţă teologică pe bloguri”.

    Nu vă putem recunoaşte decât distincţia: ” reverendul profesor doctor, care a fost cel mai mare manipulator al ratingului pe 2007″, alături de distincţia „ipocritul anului”.

    În rest suntem liniştiţi, suntem la masă, avem masă bogată din belşug, ca şi dv., mulţumim lui Dumnezeu pentru asta şi vă dorim tot binele din lume.

    Dar rămâne poza proastă a blogului dv. pe care nu o puteţi şterge decât tăindu-l ca fratele de La Vad.

    Faceţi cum credeţi, dar noi vom fi online şi la anul!

    Poate că la sfârşitul lui 2008, dacă nu o terminaţi cu scrisul, o să vă dăm distincţia: „pastorul cu cea mai strălucită revenire online, adică cu 1000 de articole teologice generoase pe 2008”.

    Dacă vă înscrieţi la distincţia asta v-o dăm cu ambele braţe.

    Să aveţi o noapte bună şi să meditaţi smerit!

  • Mulţam fain de aprecieri, Cucernice! În spiritul sărbătorilor de iarnă am venit, şi eu, cu Bloguşorul!

  • Un bloguşor care, iară, s-a sinucis. Aşa i-o fi fost scris! Dacă voi consideraţi blogăritul ăsta o treaba serioasă, eu prefer să nu mă fi născut în lumea aceasta, virtuală… An Nou cu Domnul!

  • Blogaritul este o treaba foarte serioasa in masura in care avem de-a face cu blogeri seriosi.

  • Nu e suficient numai sa scrii pe un blog, ci sa si spui ceva. Sa spui ceva ce iti apartine in intregime, fara ocolisuri si ascunzisuri.

    Ori a supralicita in mod artificial 1000, 100, 10 randuri in care nu se spune absolut nimic e ciudat si nu reflecta decat un mare neajuns interior.

    Parintele Dorin de cand a inceput acest proiect a luat lucrul in serios fara ocolisuri si ascunzisuri.

    Ori a avea in viata proiecte mici inseamna sa fi un om mic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *