Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Lună: ianuarie 2008 (Page 1 of 45)

Didahia Sfinţilor Apostoli [ audio şi comentariu, 1]

pom-inflorit.jpg

Găsiţi aici prima filă.

Cap 1-3.

Pr. Dorin.

Veşnică să fie pomenirea sa! În ziua înmormântării ÎPS Christodoulos al Greciei şi al întregii Elade [ 31 ianaurie 2008]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Uv17nH9a864]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=du4CrxqsXPc]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Cfz_UZDMm68]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=nrSUBm3Q_9U]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=iglAodoI3e0]

Pr. Dorin.

„Istoria secretă” a lui Procopius de Cezareea: un exemplu elocvent de falsificare a istoriei datorită ranchiunilor personale [1]

o-alta-vaza.jpg

Procopius de Cezareea, Istoria secretă, apărută în ed. Scriptores Byzantini, vol. VIII, ediţie critică, cu introducere şi traducere de H. Mihăescu, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1972, 263 p.

Avem de-a face cu textul grec pe o pagină şi cu traducerea românească pe pagina de vizavi. /

Cf. Introducerii domnului Mihăescu, cartea a fost terminată în anul 555 d. Hr. şi finisată în taină de către autorul ei până în 558. Procopie avea pe atunci aproximativ 58 de ani. Ideea principală e că această carte istorică este o materie de underground, pentru că prezintă dedesubturi – aşa spune autorul ei – ale oamenilor timpului său. Însă, în fapt, Procopie a falsificat istoria reală din timpul domniei Sfântului Justinian cel Mare în această carte, pe care a publicat-o după moartea marelui Sfânt şi împărat romeu.

Nu prefer pe „bizantin” pentru că e un nume peiorativ, la fel ca şi sintagmele: „Părinţi greci” şi „Părinţi latini”. Bizanţ era numele localităţii Constantinopol, astăzi Istanbul, pe când oamenii de aici erau păgâni. Teologii romano-catolici având aversiune proeminentă faţă de teologii ortodocşi i-au numit pe ortodocşii din Imperiul Roman de Răsărit: bizantini, ca să spună că sunt nişte păgâni.

La fel, catalogările de latini şi greci pentru Sfinţii Părinţi şi scriitorii bisericeşti din Răsărit şi Apus sunt neconforme cu realitatea. Au lăsat opere în greacă, latină, siriacă, arabă etc. dar erau din etnii diferite.

Textul cărţii:

Spune autorul: „povestea mea se sprijină pe destule dovezi care înduplecă”, p. 25./ Motivul pentru care a scris cartea în cele din urmă: „să arăt stăpânitorilor nevrednici din timpuriile viitoare că nu vor putea scăpa de pedeapsa ispăşirii fărădelegilor săvârşite, după cum au păţit-o oamenii aceştia”, p. 25, despre care el va vorbi.

Deci se credea un restaurator al adevărului istoric, un fel de securist al secolului al 6-lea, care scoate dosarele securităţii imperiului la lumină, pe care el le făcuse în taină timp de mai mulţi ani şi le propune drept adevărul absolut al unei perioade istorice, după ce regimul pe care îl falsifică la nivel istoric se năruise. Adică avem o analogie perfectă cu vremea noastră, când privim dosarele Securităţii comuniste drept realitate de netăgăduit, când acolo sunt minciuni şi adevăruri la un loc, pe care nu le mai poate proba şi dezlega nimeni.

„patima istovitoare a dragostei”, p. 41/ În p. 45 se atestă dreptul de azil în Biserici. Un anume Fotie, care era căutat de împărăteasa Teodora e scăpat de Sfântul Proroc Zaharia care i-a apărut în vis, p. 45. Teodora era soţia Sfântului Justinian cel Mare, p. 47./

Sfântul Justinian se îmbolnăveşte de ciumă, p. 47./ Autorul spune că sub palatul Sfântului Justinian era o locuinţă subpământeană „asemenea iadului”, p. 47, unde erau aruncaţi cei care se împotriveau stăpânirii imperiale, p. 47/ Beezes e aruncat de împărăteasa Teodora în această închisoare şi e scos după 2 ani şi 4 luni de zile de acolo, p. 49. Când Beezes [Bou,zh|] a ieşit din închisoare: „Părea tuturora ca un ieşit din mormânt. I s-a întâmplat să rămână aproape orb pentru totdeauna; de altfel omul a ieşit de acolo cu trupul măcinat de boală şi de bicisnic„, p. 44.

Generalul Belizarie e catalogat de autorul nostru, care nu-şi poate ascunde deloc ranchiuna, un om „cu gândul la grijile vieţii, [care] se dovedea cu totul lipsit de bărbăţie”, p. 51./În p. 57, soţia Sfântului Justinian, apare în descrierea sa, ca fiind o femeie foarte vicleană. Acest lucru îl repetă şi în alte părţi ale cărţii.

Conducătorului Ioan, care îl închisese pe Iustin, i-a apărut în vis ” o fiinţă cu o înfăţişare în toată măreţia şi mai puternică decât omul. Acesta l-a îndemnat să scoată din închisoare bărbatul închis întâmplător în ziua aceea”, p. 63. Ioan uită visul iar a doua noapte i se întâmplă la fel, p. 63. A treia oară l-a ameninţat cu nenorocirile cele mai grave, dacă „nu ascultă de poruncă”, p. 63-65. Acest Iustin, pe care un Înger sau un Sfânt, l-a scos din închisoare în mod minunat va fi viitorul împărat al Constantinopolului, p. 65.

Însă autorul spune că Iustin nu ştia carte, p. 65, iar soţia sa, Lupicina, era o fostă sclavă barbară, p. 65./

Ce spune autorul despre Sfântul Justinian cel Mare? : „Aluneca, cu cea mai mare uşurinţă, spre omoruri nedrepte şi răpirea averilor străine şi credea că este un lucru de nimica să piardă mii şi mii de oameni”, p. 67./ Îl calomniază că nu păstra datinile şi îl caracterizează drept „o năpastă căzută din cer pentru neamul întreg, [căci] el semăna pretutindeni numai morminte”, p. 67./

Acuzele la adresa Sfântului Justinian continuă: omora fără temei, sărăcea pe oameni, p. 67. La 10 zile după suirea sa pe tronul imperial îl omoară pe Amantius, şeful famenilor palatului, pentru că îl acuzase pe patriarhul Ioan al Constantinopolului de ceva anume, p. 67./ În n. 26, p. 67, găsim că acest Amantius nu era decât un monofizit care se opusese urcării pe tron a Sfântului Justinian./

Descrie cele două facţiuni/partide/grupări ale cetăţii imperiale: a albaştrilor şi a verzilor, p. 69./ Sfântul Justinian aproba partida albaştrilor, p. 69./ Autorul îl acuză că a sărăcit imperiul, p. 69./ Şi verzii făceau rele şi erau pedepsiţi, p. 69. / Însă autorul spune pe drept, cum că: „de obicei oamenii nedreptăţiţi sunt împinşi la lucruri necugetate”, p. 69/

Îi dăm dreptate lui Alin Cristea

Pentru textul din imagine mărit

Proiectul online al pastorului Cruceru a eşuat în mod dublu: în domeniile calităţii şi ale colocvialităţii. A încercat să ne propună o democratizare a limbajului şi s-a ajuns la un penibil al discuţiilor sau la non-discuţii. S-a angajat într-o concurenţă neloaială şi a sfârşit printr-o ruşinoasă retragere din online. De ce? Mentorul principal a vrut să epateze şi nu şi-a luat rolul în serios.

Nu credem că proiectul online Agora Christi va şti să ne infuzeze apetenţa pentru o colocvialitate onestă ci va fi, foarte probabil, o încercare ieftină de manierism dialogic, în care fiecare va încerca să arate că nu vrea să înveţe nimic de la alţii. Nu cred că oamenii care o compun sunt în stare să îşi modereze atât de bine patimile sufletului încât să nu pară frustraţi de prea multe lucruri.

Şi nu credem în presupusul reviriment şi în onestitatea platformei Agora Cristi, dintr-un motiv simplu: dacă nu se va face teologie şi nici reflecţii teologale în cadrul ei, comentariile asupra a ceea ce ne place sau nu ne place se numeşte sporovăială/lamentaţii şi nu colocvialitate.

În măsura în care, aidoma proiectului online Gruparea Aproape, alias Antiteze, Agora Christi a fost o platformă falimentară timp de un an de zile, adică o tăcere mormântală, de ce am spera, ca mulţii ei actori să aibă glas tocmai în februarie 2008? Targhetul intenţional al Agorei Christi este neimportant, ca şi al blogului Antiteze condus de Mihail Neamţu.

Dacă Adonis Vidu este Agora Christi şi Mihail Neamţu este Antiteze şi într-un an de zile nu au făcut nici teologie dar nici nu şi-au luat zborul, însă se consideră teologi, cred că ar trebui să îşi schimbe denumirea şi să îşi prezinte clar intenţiile, să şi le ajusteze şi să le pună în act.

Pare-se că Alin Cristea a avut două reflecţii corecte în această zi.

Pr. Dorin.

Haiku întreit

fructul-oranj.jpg

Primăvara: florilegiul poetic

închinat

lui Dumnezeu.

*

Fericirea: o geană din lumina lui Dumnezeu

la fereastra sufletului

*

Lumea: o icoană veche

aşteptând să fie restaurată.

*

Psa. Gianina.

Totul e povestea omului. Sorin Vieru în dialog cu Horia-Roman Patapievici despre Constantin Noica

gust-de-portocala.jpg

Download this file

Un pdf. într-un design special, 22p.

Lect. Drd. Ana-Maria Botnaru

Mâna Sfântului Sfinţit Mucenic Ciprian, fostul vrăjitor

Pr. Dorin

Page 1 of 45

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort