Dragii mei, în 2004, la prima trecere între ani de când devenisem preşedinte vă spuneam că nu vom rata obiectivul de a fi în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

Astăzi suntem la un an de când pe instituţiile româneşti s-a arborat drapelul Uniunii Europene. Anul trecut, în Piaţa Universităţii ne bucuram că, în sfârşit, România ieşise definitiv din zona gri.

Astăzi suntem la un an de la intrarea în Uniunea Europeană. Avem alte mize, miza noastră astăzi este un sistem de educaţie performant. O altă miză a românilor şi a României este un sistem de sănătate care să ne satisfacă exigenţele şi nevoile. O altă miză este să începem marile construcţii destinate modernizării sistemului rutier românesc, construcţia autostrăzilor. O altă miză este să avem un mediu curat, să trăim în ambianţă cu mediul. Dar, toate acestea nu pot fi realizate dacă nu ne realizăm obiectivul strategic, acela ca românii să trăiască mai bine în ţara lor.

Sunt convins că, în trei-patru ani, cu toţii vom putea spune că România s-a schimbat profund, ca efect al intrării în Uniunea Europeană. Astăzi, românii nu mai au dreptul să nu fie exigenţi şi avem trei condiţii pe care trebuie să le realizăm în aşa fel încât mizele noastre, obiectivele noastre să devină realitate.

Prima este nevoia unei clase politice care să fie dedicată poporului român, a doua condiţie este să înţelegem că statul crează românilor condiţii, dar fiecare român are obligaţia să-şi valorifice şansa pentru el şi pentru familia lui şi cea de-a treia condiţie ca să reuşim este să fim solidari, să fim solidari între noi, să fim solidari cu obiectivele noastre.

Gândurile mele se îndreaptă acum nu numai către obiectivele şi mizele noastre. Mă gândesc la românii care sunt departe. În primul rând, la militarii români care îşi fac datoria faţă de ţară în teatrele de operaţii, fie că se află în Kosovo, în Bosnia-Herţegovina, în Africa, în Irak sau în Afganistan, militarii români apără demnitatea şi onoarea poporului român care i-a trimis în misiune. Cred că toţi avem obligaţia să ne gândim la ei cu dragoste, cu respect şi cu recunoştinţă.

La ceas de An Nou, gândurile mele se îndreaptă şi către milioanele de români plecaţi la muncă, peste tot în lume. Lor le datorăm mult, fie că vorbim de românii din Italia, de românii din Spania, de românii din Franţa, din Germania, de românii din Irlanda sau din Marea Britanie.

La fel şi în mod egal gândurile mele şi ale noastre ar trebui să se îndrepte către românii din diaspora, aceia care, plecaţi şi având cetăţenia altor state, au rămas români şi pe toată perioada tranziţiei au fost un sprijin continuu pentru ţară şi pentru poporul român. Şi pentru că avem datorii istorice, noi toţi, nu numai eu, trebuie să ne gândim cu dragoste la românii care, fără voia lor, nu mai sunt în Patria-mamă. Avem obligaţia să ne gândim cu toată dragostea la românii din Republica Moldova, la românii din Ucraina şi de asemenea odată cu gândurile noastre pentru ei, să ne gândim la românii din jurul frontierelor.

La mulţi ani! La mulţi ani, români! La mulţi ani, România!
La mulţi ani, români de acasă şi de oriunde v-aţi afla!

Departamentul de Comunicare Publică
01 Ianuarie 2008

Did you like this? Share it: