Primele trei zile ale anului au avut multă tihnă, multă candoare…iar ninsoarea de azi-noapte a fost o adevărată binecuvântare pentru ochii mei. Bineînţeles că frigul şi abundenţa zăpezii ne fac să zâmbim mai mult în casă decât afară, însă, pentru pământul nostru însetat de apă e o enormă binefacere, un dar dumnezeiesc. Cei care aşteptau zăpada sunt, cred, foarte mulţumiţi. Pentru mine zăpada e doar contemplare…mai puţin schi, bulgări de zăpadă, derdeluş…E contemplare….şi seninătate.
Ce am putea învăţa de la această zăpadă care ne acoperă murdăria oraşului dar şi inima cu candoare? Mai multă pacienţă, mai multă răbdare când vrei să cunoşti oamenii. Să nu dai buzna în viaţa oamenilor ci să ştii să îi atragi prin candoarea care emană din tine! Zăpada ne trimite la candoare, la iertare, la seninătate…dacă avem sufletul împăcat cu Dumnezeu şi cu oamenii.
La Is. 1, 18, zăpada este o echivalenţă a harului şi a iertării noastre de păcate. În Dan. 7, 9 la fel: în vedenie, Cel vechi de zile are îmbrăcăminte albă ca zăpada. La Mc. 9, 3, la Schimbarea la Faţă a Domnului iarăşi albul, iarăşi compararea luminii divine cu zăpada.
Faţa albă, luminată a omului frumos la suflet e o desfătare, o privelişte ca zăpada care se aşterne uşor, cu un pitoresc fără seamăn. Fulgii de nea se aştern într-o geometrie atât de fermecătoare pe lucruri, încât nu poţi să nu fi încântat de tot ceea ce vezi că lucrează Dumnezeu, că brodează pe faţa pământului.
Fotografia de deasupra e : iarna pe bulevard şi nu iarna pe uliţă. Iarna pe bulevard are un fel de-a fi care îi încurcă pe orăşeni pentru că le aminteşte că strada e pentru mers şi nu doar pentru promenadă. Cineva mai alunecă, frigul te face să îţi pui gluga în cap [deşi, nenorocita de fudulie, şi acum descoperă capul celor care doresc să se îmbolnăvească cu tot dinadinsul!], te murdăreşti de zoaie, de murdăria străzii…Bulevardul iernii predispune la atenţie, la o atenţie care jigneşte parcă pe cei cu capul în nori.
Iarna pe uliţă însă are o candoare familiară. Familiaritatea cu locul devine şi mai profundă prin căderea zăpezii. Simţi că faci parte din ritmul anotimpului, simţi viul greu de definit al vremii şi o gândeşti în termeni doxologici. Pentru ţăran zăpada e o bună recoltă la vară, e o binecuvântare şi nu o distracţie ca pentru orăşean. Ea e aşteptată pentru că ţăranul are grijă ca şi universul din jurul lui să fie viu, să aibă viaţă. Adică gândeşte relaţia lui cu pământul în termenii unei frăţietăţi, unei bune vecinătăţi din care toţi şi toate să aibă de câştigat.
Ce ne dorim în acest an? Să fim plini de fericire dumnezeiască. Cu toate păcatele noastre, cu toate grijile şi căderile noastre, dorim să fim împliniţi prin tot ceea ce facem. Fiecare an te duce mai aproape de Împărăţie…şi nu are rost să ne pierdem timpul cu lucruri mărunte. Voi sluji, voi scrie, mă voi ruga, voi convorbi din destul, voi traduce, voi comenta, voi asculta ritmul vieţii oamenilor şi…mă voi simţi împlinit din mers. Nu am niciun barem de îndeplinit, nu-mi plac baremurile, agendele, lucrurile fixe…ci mizez pe neprevăzutul purtării de grijă a lui Dumnezeu care ne duce acolo unde El doreşte.
Sper să am timp pentru noi schimbări radicale de metodologie a publicării pe Teologie pentru azi. Schimbările se vor vedea din mers. Ceea ce îmi doresc, în mare, în acest an, e să prezentăm şi mai pe viu cum se trăieşte, cunoaşte, înţelege lucrurile vieţii ortodoxe şi ale teologiei ortodoxe. Vom face multe comentarii textuale, lucruri aplicate, lucruri care vor fi privite pas cu pas…pentru ca cei neiniţiaţi să înţeleagă cât de greu se ajunge la a scrie un articol, o carte, un compendiu teologic ortodox.
Din afară lucrurile par uşoare însă dinăuntru trebuie să depui un efort uriaş, total, epuizant pentru a decanta câteva adevăruri pe care le pui apoi în câteva zeci sau sute de pagini. Vom arăta cum gândim noi că trebuie să facem de aici încolo teologie ortodoxă şi cum trebuie să prezentăm acest lucru altora, în mod onest şi profund în acelaşi timp.
Tihnă, zăpadă, bucurie…O bucurie pe care vrem să o împărtăşim cu cei care au început să ne înţeleagă, să ne iubească, să ne admire şi să ne…aştepte opiniile şi revărsările de sinceritate către ei. Tuturor acestora şi celor care nu ne apreciază pentru că se grăbesc să nu admire sau să nu se bucure le spunem că avem cele mai bune intenţii pentru 2008.
Haideţi să dovedim că avem de dăruit lucruri frumoase unii altora de care ne putem bucura împreună! Aceasta e dorinţa mea de a fi cât mai proprii, cât mai uniţi şi cât mai serioşi cu ceea ce facem. Pentru că, oricum şi oricând se va vedea acest lucru. Când cineva mă întreabă cum să scrie un articol sau o carte îi spun, în mod fundamental, acest lucru: Nu căuta un subiect uşor de cercetare şi nu scrie un articol sau o carte de care ţi-e ruşine să vorbeşti oriunde sau să o publici!
Îmi doresc să nu îmi fie ruşine de ceea ce citiţi la noi pe blog şi să nu îmi fie ruşine de ce citesc la dv. pe bloguri sau să îmi fie ruşine de comentariile aruncate la noi pe blog. Haideţi să scriem comentarii de care să fim demni, să scriem articole de care să ne bucurăm şi peste 30 de ani, să avem bucurie în noi, pentru ca să ne simţim împliniţi!
Noi scriem pentru că ne bucurăm să comunicăm şi pentru că ne place să creăm lucruri, pas cu pas, în faţa cărora să ne simţim fericiţi. Chiar dacă nu am avea niciun cititor am scrie tot la fel de mult şi de intim, pentru că credem că acest lucru făcut online face parte din asceza noastră personală şi nu e ceva supraadăugat muncii şi vocaţiei noastre.
Şi asta, pentru că noi aşa ne-am manifestat toată viaţa, aşa am creat în mod treptat diverse lucruri, iar acum, când facem retrospectiva anului 2007 ne minunăm de cât de multe s-au strâns în sistem online şi în bazele noastre de date.
Să fiţi fericiţi, să încercaţi să nu vă pară rău de viaţa pe care o trăiţi şi să lăsaţi lucruri de care să se vorbească de bine!
Pr. Dorin Picioruş
