Sfintele Icoane ortodoxe expresii ale învăţăturii dogmatice a Bisericii
Arhim. Anatolie Kuzneţov, Icoana ortodoxă ca expresie a învăţăturii dogmatice a Bisericii, în Ortodoxia XXIII [1971], nr. 4, p. 585-595, trad. de Ioan V. Georgescu. Prelegerea de faţă a fost susţinută la sărbătorirea patronului Institutului de învăţământ teologic din Moscova, la 14 oct. 1970 şi a fost publicată în Revista Patriarhiei din Moscova, nr. 11/1970, p. 73-79./
În icoane se îmbină ascetismul cu culorile neobişnuit de vii, p. 585, adică cea mai înaltă mâhnire cu cea mai înaltă bucurie, cf. Idem./ „Biserica a creat icoana şi Biserica a pus în ea un înţeles anumit şi un conţinut, pentru că icoana e chemată să exprime pe viu învăţătura Bisericii”, p. 585. Sfintele Icoane sunt vizualizări ale credinţei Bisericii, sunt vizualizări care umplu de harul credinţei, de modul în care credinţa e propovăduită de Biserica lui Dumnezeu./
Icoana ajută pe „cel ce se roagă să se concentreze, ajutându-l să se roage”, p. 585./Între particularităţile evoluţiei picturii iconografice, autorul enumeră trei: 1. redarea non-naturalistă a spaţiului iconizat; 2. chipurile Sfinţilor sunt pictate fără umbre [pentru că galbenul ce înconjoară pe Sfinţi e lumina veşniciei cea fără pată, fără umbră] ; 3. chipul Sfântului îl priveşte pe cel ce i se roagă lui, p. 587./
Pe maforia [acoperământul capului] Prea Curatei Fecioare sunt zugrăvite 3 stele, care simbolizează pururea fecioria ei, p. 587. Tristelaritatea aceasta apare după Sinodul I Ecumenic în iconografie, p. 587/ Tot după Sin. I Ec. apar şi α şi ω pe laturile icoanei Mântuitorului Hristos, de o parte şi de alta a capului Său, p. 587/
„În icoană nu este nimic de prisos, care să împrăştie atenţia; dimpotrivă, totul concentrează, întraripează duhul”, p. 587./ Liniile nu desenează figuri, ci prefigurează ritmul. Ochii Sfinţilor focalizează atenţia privitorului, p. 587/
Icoana e „o formă a descoperirii realităţii dumnezeieşti”, p. 589./ „Adevărata icoană exprimă experienţa duhovnicească a sfinţeniei”, p. 590./ „icoana rusă descoperă [exprimă n.n.] bucuria creatoare de viaţă”, p. 591./ „În icoana rusă iradiază inima rusă, arde rugăciunea curată, jertfelnică şi veşnic plină de bucurie a sufletului credinciosului rus. În icoana rusă totul este cuprins de năzuinţa către imensitatea cerurilor”, p. 591./
Simbolica creştină s-a dezvoltat odată cu cultul ortodox, p. 592./ În icoană este inclusă perspectiva indirectă, p. 592./
„Maica Domnului este reprezentată în veşminte roşii, când este înfăţişată ca o Mamă şi în veşminte albastre, când este înfăţişată ca Fecioară”, p. 594./ Aurul din Icoane nu are culoare, ci se caracterizează doar prin ton, tocmai de aceea apare ca ceva abstract. Culorile par a se însufleţi, a se pătrunde de lumină din cauza lui, p. 594./Aurul e simbol al lumii celei de sus, cf. Apoc. 21, 8, 23, p. 594./ Cerul văzut de noi, de deasupra noastră, nu apare în Icoane, p. 594. Pentru că ele arată perspectiva veşniciei Sfinţilor, pe ei în veşnicie şi nu pe ei, cei ai istoriei./
Pr. Dorin.