Ne spune Părintele prof. diac. Andrei Kuraev, în cartea Daruri şi anateme. Cea a adus creştinismul lumii (trad. din limba rusă de Nina Nicolaevna, Ed. Sofia, Bucureşti, 2004): Creştinismul a înnoit lumea, dar nu toţi oamenii sunt de acord cu această înnoire. Lumea păgână nu s-a împăcat şi nu se împacă nici astăzi cu creştinismul. / Neopăgânismul modern se ascunde sub aparenţa valorilor general-umane şi a unei ideologii naturaliste (falsă întoarcere la natură) şi contraatacă numind Scripturile Sfinte mituri biblice cu caracter aberant./ (p. 8-9)

Darurile Creştinismului: 1. dreptul de adresare directă către Dumnezeu, un Dumnezeu care este Tu, pentru om, sau, după expresia lui Tertulian, familiaritas Dei , o relaţie de prietenie şi de iubire cu Dumnezeu; pentru că păgânii nu credeau că lumea este guvernată de Dumnezeul primordial, care e inaccesibil, ci de nişte zei iviţi ulterior. Pentru creştini, Dumnezeu este Domnul, Cel ce a creat lumea, Cel ce o conduce şi Cel ce S-a coborât în istorie. / Aristotel nu credea că între Zeu şi om poate să existe iubire (cf. Etica mare), iar Platon afirma că zeii supremi nu se umilesc să comunice cu oamenii. / Creştinul cere orice de la Dumnezeu, chiar şi cele mai mici lucruri, în timp ce păgânul nu îndrăznea decât în cele mai mari nenorociri ale sale să se roage zeilor. (p. 9-13)

Istoria Universului este istoria omului şi nu a cosmosului, pentru că omul are valoare în ochii lui Dumnezeu, mai mult decât lumea întreagă. / Păgânii însă nu gândeau aşa. Platon: Este greu să-l găsim pe creatorul şi părintele acestui univers (Timaios). / Cicero: oamenii trăiesc în univers asemenea şoarecilor într-o casă mare; ei se bucură de splendorile acestei lumi care însă nu le-a fost destinată oamenilor, ci zeilor (Despre natura zeilor) (p. 16-17). /

2. „Creştinismul a redat oamenilor o atitudine serioasă faţă de opţiunea lor filosofică şi religioasă şi le-a asigurat dreptul la opţiune.” (p. 17) / „În concepţia creştinismului, Absolutul, Unitatea primordială, Cauza primă, Dumnezeu, Domnul şi Mântuitorul sunt sinonime. Tatăl S-a întors !!!” / „Ceea ce îi supăra pe păgâni la creştini erau siguranţa vanitoasă de sine, paradoxurile în predicile lor.” [Este ceea ce li se reproşează şi ortodocşilor, atât de către atei, cât şi de către eterodocşi – n.n.] (p. 18). / Intelectualii antici considerau miturile lor drept superstiţii şi la fel au privit şi noua religie, creştinismul, ca pe o „primitivă superstiţie nemăsurată” (Pliniu, Tacit, Celsus) – (p. 19). /

Un filosof neoplatonician, Iamblichos, cerea ca cei care nu se închină zeilor s fie hăituiţi ca nişte fiare (p. 20) – [de unde se vede că filosofii nu stăteau numai şi filosofau, cum se creează acum impresia, ci erau de o cruzime inimaginabilă, mulţi dintre ei, cerând prigonirea, torturarea şi omorârea creştinilor şi a celor care nu credeau acelaşi lucru ca şi ei. Astăzi nu se cunosc decât cruciadele şi inchiziţia – care nu îi privesc decât pe catolici – dar nu se vorbeşte despre inchiziţiile şi genocidul la care erau supuşi creştinii, inchizitorii antici nefiind alţii decât filosofii care asistau ideologic aceste crime – n.n.] .

„Creştinii au propus să se facă o diferenţiere între toleranţa ideatică şi toleranţa civică. Oamenii trebuie să aibă dreptul la dezacord, la discuţie, la o critică aspră a opiniilor opuse.” Tertulian: „…o credinţă nu poate persecuta o altă credinţă, întrucât jertfele se cer de la cel ce vrea să le aducă.” (p. 21). / Imperativul libertăţii de conştiinţă constituie darul pe care martirii creştini l-au adus în viaţa oamenilor (p. 22).

Când Lui Hristos I s-a adus de către fariseii ispititori un dinar şi El a rostit Daţi deci Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu (Mt. 22, 21), atunci El a ţinut în preasfânta Sa mână un ban pe care era inscripţionat faptul că împăratul roman e zeu şi preot: Tiberius Caesar Divi Augusti Filius Augustus Pontifex Maximus (Cezarul Tiberius, Augustul divin, fiul Pontifului Suprem Augustus). „Adevăratul Fiu al lui Dumnezeu ţinea în mână o monedă pe care era scris că fiul lui Dumnezeu este împăratul” (p. 24)./

3. „Creştinismul le-a îngăduit oamenilor să se vadă într-o altă lumină.” Creştinismul a renunţat la teza păgână că omul este doar o parte a naturii, un microcosmos care face parte din macrocosmos. „Teologii bizantini au proclamat că omul este mai degrabă macrocosmosul integrat în microcosmos.” „Omul este o mare lume în interiorul unei lumi mici” (Sfântul Grigorie Teologul) (p. 25). Şi la fel au spus şi Sfinţii Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa, Macarie Egipteanul, Grigorie Palama, etc, etc./

Plotin era indignat de faptul că creştinii nu vor să acorde cerului şi aştrilor cereşti suflete nemuritoare (Eneade). / Sf. Clement Alexandrinul: „Înainte de facerea cosmosului [noi, oamenii] am fost născuţi în Însuşi Dumnezeu, fiindcă eram meniţi să apărem”.(p. 28) / M. Gerşenson: „Omul care este sclavul culturii va socoti credinţa drept un fenomen cultural”. / „La sfârşitul celui de-al doilea mileniu creştin, oamenii s-au săturat de libertatea faţă de stihiile cosmice pe care le-a vestit-o Hristos. Ei şi-au manifestat din nou dorinţa de a fi contopiţi cu mediul cosmic impersonal” (p. 29).

4. „Lumea pe care oamenii au descoperit-o în forul lor interior s-a dovedit a fi mai bogată decât lumea exterioară. Creştinismul consideră că ceea ce se petrece în sufletul omenesc este mai semnificativ decât ceea ce se petrece în jur. Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? (Mt. 16, 26).” (p. 29) /

„Istoria literaturii consideră însă că momentul de cotitură care a marcat trecerea de la Antichitate la cultura europeană îl constituie Confesiunile Fericitului Augustin. Scrisă la începutul secolului al V-lea, această carte are ca subiect viaţa lăuntrică a sufletului omenesc [mult înaintea a ceea ce numim noi literatură psihologică! – n.n.]. Personajele operelor antice sunt lipsite de evoluţie interioară. (…) Predica evanghelică a pocăinţei a îndemnat însă la schimbări lăuntrice ale omului.”[Iată care este adevărata sursă şi inspiraţie a literaturii moderne! – n.n.] (p. 30). /

5. „Delimitându-se de contextul naturii, omul a putut să-şi aprecieze comportamentul într-un alt sistem de coordonate. Dacă omul reprezintă o parte din natură, atunci criteriile după care el îşi poate evalua conduita nu pot fi decât naturale. Or, fenomenele naturale nu se supun unei sancţionări din punctul de vedere al moralităţii. (…) Conştient de caracterul său extra-natural, omul şi-a câştigat dreptul la utilizarea a două limbaje: el a reuşit să descrie fenomenele naturale cu ajutorul unui limbaj ne-antropomorfic, fără să atribuie pietrelor şi astrelor pasiuni omeneşti, iar propria personalitate a putut s-o conştientizeze şi s-o evalueze după criterii extra-naturale” (p. 38-39). /

6. „Începând cu Renaşterea, reprezentările asupra păgânismului şi Antichităţii, pe care le transmit şcolile europene de mai multe secole, sunt cenzurate şi cosmetizate. Dacă e vorba despre Egipt, atunci se invocă bătrânele piramide, înţelepciunea milenară… Iar în cazul Eladei – templele de marmură albă, prietenia între oameni şi zei, ataşamentul faţă de natură, firescul poetic… Toate acestea, evident, vin în contrast cu monahismul îmbrăcat în sutană neagră, cu Evul Mediu întunecat care a luat locul simplităţii şi omeniei antice… ” (p. 41). / În realitate, moravurile antice sunt pline de corupţie morală şi socială, încât şi miturile (inclusiv cele cosmogonice) păgâne sunt pline de terifiante descrieri încărcate de cruzime, de legături incestuoase, acte sexuale aberante, homosexualism, lesbianism şi pedofilie, etc. Se pot vedea, în acest scop, miturile vechi egiptene, greceşti, sau cărţile lui Platon, Luchian, Xenofon, Ovidiu, care mărturisesc despre toate aceste lucruri (p. 41-47). /

Creştinismul a făcut astfel că „dragostea bărbatului a fost dată înapoi femeilor şi sfinţită printr-o Taină a Bisericii. Astăzi însă acest dar creştinesc este pus sub semnul îndoielii şi luat în derâdere. Este acum iarăşi la modă şi un semn de prestigiu să aparţii unei minorităţi aparte”. (p. 47). /

7. „Creştinismul le-a restituit oamenilor posibilitatea de a admira cerul, astrele, norii şi apusul. În religiile păgâne, fiecărui fenomen natural i s-au atribuit un nume şi o biografie.” Păgânii nu puteau pur şi simplu să admire natura şi să se bucure de ea, pentru că fiecare lucru din natură era un zeu sau legat de un zeu. Dumnezeu nu ne-a dăruit nu numai universul, ci şi libertatea de a ne bucura de el. (p. 48-53). „Creştinismul a declarat că astrele nu au biografie”. (p. 53) /

8. „Creştinismul a creat premisele necesare pentru apariţia ştiinţei. Astronomia ca ştiinţă este posibilă numai cu condiţia ca stelele să înceteze a fi zeităţi” (p. 54). / „Numai religia Dumnezeului Unic a putut scăpa lumea de numărul exorbitant de zei. (…) Numai religia Logosului Întrupat a permis ca procesele care se petrec în lumea fizică (unde nimic nu este ideal) să fie descrise în limbajul matematicii (al cifrelor şi al formelor ideale).” (p. 55). /

„Pe măsură ce creştinismul este eliminat din viaţa socială, culturală, universală, vechile umbre au început din nou să capete un contur puternic. Miturile astrale, ocultismul şi, pe urmele lor, homosexualitatea, au redobândit permis de liberă circulaţie în cultura europeană. Este iar la modă cuvântul de ordine al fuzionării tuturor religiilor în una singură, care să-i angajeze pe creştini în jocuri păgâne.

Cel mai alarmant este faptul că discuţiile asupra pluralismului religios şi asupra toleranţei încep din nou să fie purtate pe un ton atât de categoric, încât creştinii se simt în pragul unor noi prigoane. Este încă o lecţie pentru creştinism: capacitatea de a trăi, de a construi, de munci chiar şi atunci când ştii că lucrurile tale sfinte vor fi distruse. Este o lecţie a eticii eshatologice”. (p. 59-60) //

Cartea are în total 364 de pag, în ediţia românească. Vă dorim spor la lectură!

Psa. Gianina

Did you like this? Share it: