Yannis Spiteris, Palamas: la grazia e l’esperienza. Gregorios Palamas nella discussione teologica, Introduzione di Massimo Cacciari, Ed. Lipsa, Roma, 1996, 223 p./

Introducere

Spiteris insistă într-un mod capital pe ideea cum că omul se îndumnezeieşte în Hristos, p. 9/ Pentru autorul romano-catolic: pseudo-Dionisie Areopagitul, p. 10. Pentru noi: Sfântul Dionisie Areopagitul./ Apofatismul nu este teologie negativă, p. 10. Suntem de acord./ Teologia palamită, recunoaşte acesta, este riguros hristocentrică şi trinitară, p. 12.,…şi vorbeşte laudativ despre opera Sfântului Grigorie Palama./

Conţinutul cărţii

Cartea a apărut, spune autorul, în urma chestiunilor ridicate în cadrul cursului său de teologie ţinut la Institutul Pontifical Oriental din Roma, p. 13./ Spiteris recunoaşte faptul că între teologii secolului al 20-lea ÎPS Vasile Krivochéine şi Părintele Dumitru Stăniloae au fost „pionieri della rinascita palamita nell’epoca moderna”, p. 16./

Sfântul Grigorie Palama se naşte în 1296 în Constantinopol, dintr-o familie nobilă şi bogată, tatăl său, Constantin Palamas, fiind senator şi membru al curţii imperiale, p. 20/ Sfântul Grigorie face studii umaniste, adică retorica şi filosofia, în capitala imperiului, sub directa îndrumare a filosofului umanist Teodor Metochitos, p. 20/ Biograful Sfântului Grigorie este Sfântul Filotei Kokkinos, p. 20. Citează F. Kokkinos, Vita di Grigorio Palams, EPE, 52, cf. n. 23, p. 20/

Tocmai de aceea, accentuează autorul grec, sunt nefondate acuzele lui Varlaam la adresa Sfântului Grigorie, cum că era un ignorant în domeniul culturii, ale lui Gregoras, care îl făcea analfabet sau ale lui Achindin, care îl făcea ignorant în ceea ce priveşte principiile filosofiei, cf. n. 23, p. 20.

Adversarii săi eretici considerau că viaţa ascetico-mistică a monahilor şi experienţa duhovnicească este inferioară cunoaşterii analitice şi a speculaţiilor filosofice. Sfântul Grigorie va arăta în disputele cu ei că filosofia şi cultura  se pot constitui într-o fază pregătitoare vieţii duhovniceşti, dar că a rămâne la copilăriile speculaţiei şi a pretinde că faci teologie, fără experienţa luminii dumnezeieşti, înseamnă a fantaza în domeniul cunoaşterii duhovniceşti ortodoxe.

Spune autorul, că pentru Sfântul Grigorie platonismul era considerat periculos într-un mod particular, p. 21. Bineînţeles, dacă se interpretează credinţa ortodoxă în termenii filosofiei păgâne a lui Platon./ Primul învăţător duhovnicesc al Sfântului Grigorie este Sf. Teolipt al Filadelfiei [1250-1322], p. 21./ Varlaam îi acuză în mod mincinos pe monahii de la Sfântul Munte Athos că sunt mesalieni prin concepţia pe care o au despre vederea luminii divine, p. 21./

Prima operă teologică a Sfântului Grigorie, spune autorul nostru, este Viaţa Sfântului Petru Athonitul şi a scris-o la Sf. Măn. Sf. Sava de lângă Marea Lavră, p. 22/  Sfântul Grigorie a fost o perioadă egumen la Sf. Măn. Esfigmenu din Sfântul Munte Athos, iar în 1335 se întoarce la Măn. Sfântul Sava, p. 22/

Anul 1335 este anul când încep polemicile cu „monahul filosof” Varlaam de Calabria, ceea ce va deveni controversa/polemica isihastă, care va dura între 1336-1368, devenită din chestiune religioasă şi una politică, p. 22./

La preghiera di Gesù [Rugăciunea lui Iisus]: Signore Gesù Cristo, Figlio di Dio, abbi pietà di me [Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine (păcătosul)], p. 24./

Did you like this? Share it: