Teologul tezaurului liturgic: Prof. Dr. Badea Cireşanu [3]

 Prof. Dr. Badea Cireşanu, Tezaurul liturgic al Sfintei Biserici creştin ortodoxe de Răsărit, Tomul I, Tipografia Gutenberg, 1910, 160p.

 Diaconul Coresi a venit din insula greacă Hios la noi în ţară, p. 90./ Însă în n. 4, p. 90, autorul ne spune că alţii nu îl consideră grec, ci un român neaoş. El a fost ajutat în munca lui de Tudor diacul [diaconul], p. 90, mai ales în cazul traducerii Tetraevanghelului din 1560-1561, p. 90/ Popa Iane şi popa Mihai din Biserica Şcheilor de lângă Braşov au ajutat şi ei la rândul lor la traducerea Evangheliei cu învăţătură din 1580-1581, p. 90/ Numele întreg al diaconului Coresi este: George Coresi, p. 90/

Conform cronologiei bizantine, care e cronologia Bisericii Ortodoxe în ceea ce priveşte istoria omenirii, în anul 2008 suntem în anul 7.516 de la facerea lumii. Coresi vorbea despre anul 1.561 ca despre anul 7.069 de la facerea lumii. Conform cronologiei bizantine ortodoxe, de la facerea lumii până la venirea/ naşterea Mântuitorului Hristos sunt 5.508 ani, cf. p. 91, n. 2.

Tocmai de aceea, cronologia Bisericii nu se poate încopcia în niciun fel cu cronologia evoluţionistă, presupus ştiinţifică, în care se stipulează o istorie a pământului şi a existenţei pe pământ de ordinul milioanelor de ani.

Diaconul Coresi era foarte smerit în munca sa de tipograf şi în viaţa sa. El închide o carte a sa cu scrisul: „Eu, păcătosul, diaconul Coresi…”, p. 92/  Se face aici o trecere  în revistă excelentă a cărţilor vechi româneşti./ În prefaţa Psaltirii slavone de la Govora [1637], făcută din porunca lui Matei Basarab, găsim următoarele: „vă rog pe voi cei ce veţi ceti această carte, dacă va fi ceva greşit să îndreptaţi cu duhul blândeţei şi să ne blagosloviţi pe noi cei ce ne-am trudit întru aceasta şi să nu ne blestemaţi, căci n-a scris înger, ci mână păcătoasă şi de lut”…, p. 96. Astfel de cuvinte spun totul despre smerenia şi buna înţelegere a rolului pe care îl are un tipograf în perpetuarea cărţilor sfinte. Scriitorul şi tipograful nu trebuie să aibe superbia arhiştiutorilor şi a faptului că sunt producătorii cărţilor perfecte. Oricând se poate mai mult, oricând există greşeli într-o carte./

Sfântul Mitropolit Varlaam al Moldovei scria într-o precuvântare a „Cărţii româneşti de învăţătură” [prima carte în română tipărită în Moldova], din 1643, că era „de mare jale şi de mare minune”, faptul că „limba noastră românească n-are carte pre limba sa”, p. 98./ Sf. Mănăstire Secu a fost zidită în 1595 de către Nestor Ureche, p. 99/

La p. 100 a volumului I, din care citesc şi scriu acum, Badea Cireşanu ne oferă o imagine cu o ţărancă tânără, care merge la izvor să ia apă. El spune că aceasta, „după o veche datină, aduce apă să bea călătorii în Joia cea Mare”, adică în Săptămâna Sfintelor Patimi, în Joia de dinaintea Sfintelor Paşti. Nu am mai auzit nicăieri această tradiţie binecuvântată./

Sf. Varlaam al Moldovei, în Răspunsul la Catehismul calvinesc, care cuprindea, la nivel textual, imixtiuni calvine, tipărit la Iaşi în 1645, foloseşte cuvântul „strâmbătură”, p. 101./ Autorul a devenit Doctor în Teologie la 3 ianuarie 1891, la Facultatea de Teologie Ortodoxă  din Cernăuţi. / În p. 160, tomul I, la finalul volumului, autorul ne atenţionează că fără studiu temeinic al literaturii liturgice nu poate fi înţeles cultul creştin, lucru cu care suntem perfect de acord./

Pr. Dorin.