Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Horia Roman Patapievici vorbind despre sine şi familia sa

http://www.romanialibera.ro/foto/92/91254/art_91254_1.jpg

H.-R. PATAPIEVICI

– Poveşti despre oameni –

TVR Cultural – 16 aprilie 2007

Numele meu este Horia-Roman Patapievici. Horia este prenumele pe care mi l-a dat mama şi toţi oamenii, de când mă ştiu, mi-au spus Horia. Mama îmi spunea Horia. Roman este prenumele pe care mi l-a dat tata şi nimeni cu excepţia lui nu mi-a spus vreodată Roman.

Când mă alinta, tata îmi spunea Romi. Şi era un nume pe care îmi plăcea să îl aud din gura lui, pentru că numele de Roman nu mi-a plăcut. Numele în care m-am recunoscut a fost Horia. Prietenii întotdeauna aşa mi-au spus şi toţi colegii de joacă. L-am întrebat pe tata de ce mi-a dat numele ăsta, de Roman, şi nu mi-a răspuns decât cu câteva luni înainte să moară, într-una din lunile pe care le-a petrecut în lunga agonie dinaintea morţii, la spital.

Şi mi-a spus următorul lucru: în iunie, regatul României a primit ultimatum să cedeze Bucovina şi Basarabia. După două consilii de coroană, România a acceptat fără luptă să cedeze aceste teritorii. Tata era dintr-un sat de lângă Cernăuţi şi toată regiunea în care erau el şi familia lui – cei care se chemau fie Patapievici, fie Smercianski (pe bunica mea o chema Rozalia Smercianski) – au rămas în Uniunea Sovietică. Un timp, au încercat să se acomodeze.

Tata e născut în ’21, avea exact vârsta de înrolare ş.a.m.d. Roman Smercianski, vărul lui primar, era în aceeaşi situaţie. Şi s-a făcut un consiliu de familie în urma căruia s-a hotărât ca băieţii, băieţii tineri, să se refugieze. Nu în România, pentru că ei erau convinşi atunci că Uniunea Sovietică va invada România, ci în Polonia. În Polonia ocupată de nemţi. Pentru că Polonia fusese cu un an înainte împărţită între ruşi şi nemţi.

Şi, odată hotărâtă refugierea lor, fuga lor peste graniţă, cei doi – Roman Smercianski şi cu tata, Dionisie Patapievici – s-au sfătuit cum să facă. Tata a propus să meargă ziua şi să se adăpostească noaptea. Ziua puteau pretexta, întrucât cunoşteau foarte bine locurile – că vin din oricare sat de pe acolo. Roman Smercianski, vărul lui primar, a spus: Nu. Dionis, trebuie să mergem noaptea şi să ne ascundem ziua. Pentru că ziua vor fi controalele care ne vor cere actele şi ne vor întreba unde mergem.

Nu s-au putut înţelege şi s-au hotărât să se despartă, fiecare să meargă pe contul lui până în satul din Polonia unde îşi dădeau întâlnire dincolo de ocupaţia sovietică. Tata l-a aşteptat două săptămâni pe Roman Smercianski şi prin oamenii locului s-a aflat că a fost împuşcat în aceeaşi noapte de o patrulă sovietică.

Şi tata atunci a jurat, fiind atât de impresionat de felul în care destinul poate hotărî dacă cineva trăieşte sau dacă moare, că dacă va avea un băiat, să-i dea numele mortului: al lui Roman Smercianski. Şi mi-a spus tata: porţi un nume foarte frumos. În părţile noastre, Roman era un nume preţuit. Iar Roman Smercianski, să ştii, era un tip grozav. Ai grijă de numele ăsta!

Transcript computerizat de Ana-Maria Botnaru

Did you like this? Share it:

Previous

Dacă Gramo’s au plecat…ce face pensionarul baptist?

Next

A Beautiful Mind

7 Comments

  1. Ana Daniela Paun

    Laudat sa fie Isus!

    Stimate domnule Horia-Roman Patapievici,

    In cautarea adresei de e-mail ma bucur ca am descoperit blog-ul dumneavoastra.
    Va multumesc mult pentru emisiunea cu parintele Tadeusz Rostworowski. Poate v-ar bucura sa stiti ca astazi, 2 aprilie, cand ne amintim ca au trecut 3 ani de la plecarea lui Ioan Paul al II-lea la Tatal, parintele Tadeusz va celebra la Catedrala „Sfantul Iosif”, la Sfanta Liturghie de la ora 18 30.
    Cu multumiri pentru tot ceea ce faceti pentru cultura poporului roman
    si binecuvantarea Bunului Dumnezeu,

    Ana Daniela Paun

  2. stiru

    Faceti atatea pentru romani de parca nu mai este mult si-l veti intrece pe tatal dvs in actiunile de denigrare a tarii si poporului roman.
    Rusine domnule si aveti minima cuviinta de a nu mai indrazni sa falsificati romanismul si tara romaneasca. Rusine si celor care v-au impins in pozitia in spatele careia loviti romanismul.
    Siru

  3. Nu e blogul domnului Patapievici!

  4. Ungurean Nicoleta

    Buna seara!

    Stiu ca sunteti amator de muzica clasica.

    Am primit mostenire niste discuri originale, noi, pastrate ca niste moaste:Bach,Mozart, Mahler, Prokofiev etc.

    Daca va intereseaza, va rog, contactati-ma!

  5. Vreți să vă contacteze domnul Patapievici, doamnă Nicoleta Ungureanu…sau preotul Dorin Picioruș?

    Dacă vreți să vă contacteze domnul Horia Roman Patapievici, trebuie să mergeți la ICR, locul său de muncă…și să vorbiți cu dumnealui.

    Deasupra mesajului dv. cred că scrie foarte clar, că acesta nu e blogul său.

  6. Prof. Dr. Liliana Neacșu

    Stimate Domnule Horia-Roman Patapievici,

    As dori sa va impartasesc si eu „povestea unei doamne”, care a incercat sa concureze pentru unul dintre posturile vacante anuntate la concursul din cadrul ICR – luna martie 2009 – si care nu a fost acceptata, tocmai pentru ca avea o experienta foarte mare in domeniul imginii Romaniei in exterior.

    Mentionez ca persoana in cauza venea dupa o sedere de 10 ani in Franta, unde elaborase o si o teza de Doctorat cu titlul: „Ameliorarea Imaginii Romaniei in Europa Occidentala”.

    FOARTE TRIST, Domnule Director Patapievici, ca tocmai oamenii care s-au intors in Romania ca sa faca ceva pentru tara aceasta NU SUNT ACCEPTATI!

    Si atunci, in mod involuntar – VINE SI REGRETUL DUREROS DE AMAR – de a ne fi intors degeaba!

    Cu deosebita consideratie,

    L. N.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén