vaza.png

Prof. Dr. Badea Cireşanu, Tezaurul liturgic al Sfintei Biserici creştine ortodoxe de Răsărit, Tomul II, Tipografia Gutenberg, Bucureşti, 1911, p. 623, 20 lei.

Din fotografia sa, reiese faptul că avea trei decoraţii în piept./ Turnul Eiffel are 300 de m. înălţime, p. 8/ Palatul de cristal din Londra a costat 37 milioane de franci, p. 9/ Cf. n. 2, p. 9-10, autorul îşi exprimă părerea, că din cele văzute de el în marile muzee ale lumii, popoarele asiatice au fost mai idolatre decât cele africane./

Numele Vatican vine de la numele colinei pe care s-a construit reşedinţa papală, cf. n. 2, p. 12./ În sec. 15 s-a început zidirea Bisericii Sfântul Petru, pe locul unde era Biserica Sfântului Constantin cel Mare, care a dăinuit un mileniu şi unde a fost înmormântat Sfântul Apostol Petru, cf. Ibidem./

În 1911, autorul spune că omenirea de pe glob se ridica la numărul de 1594 milioane de oameni, cf. n. 1, p. 19/ O văduvă brahmană din India e aruncată de vie în foc pentru a arde împreună cu cadavrul soţului ei, p. 25/ Călugării budişti se îngroapă de vii pentru mai multe zeci de ani pentru a se mântui, p. 28/ Buddha a murit la vârsta de 80 de ani, cf. n. 2, p. 29/ Buddha nu şi-a scris învăţăturile, cf. Ibidem, iar numele său înseamnă luminat sau cel ce are destulă înţelepciune, cf. n. 2, p. 28/

Din seminţele de lotus se face pâine iar rădăcina lotusului e de mărimea unui măr, e rotundă, are gust dulce şi se poate mânca, n. 1, p. 29/ Dalai-Lama înseamnă preotul oceanului sau mare înţelepciune, cf. n. 2, p. 29/ Localitatea Lassa [Lhasa] e Mecca budismului şi aici locuieşte Dalai-Lama, cf. Ibidem./ Dalai-Lama este capul călugărilor budişti, pe când conducătorul clericilor căsătoriţi, a tichiilor roşii e în Tibet la Saki-Lumpo. Dalai-Lama conduce pe cei cu tichii galbene, cf. n. 2, p. 29./ Mai există şi un al treilea conducător budist în Tibet la Urga, cf. Ibidem/ Lassa e capitala Tibetului, cf. Ibidem./

Autorul crede că budismul imită, într-un chip nereuşit, creştinismul, n. 3, p. 29/ Wladimir Guettée a murit în 1892./ Foloseşte forma tetuarea pentru tatuarea, p. 46./ Cărţile acestea trei ale autorului au viniete foarte frumoase, cu crengi de stejar dar şi de alţi copaci. /

Cf. n. 1, p. 65, cuvântul catacombă vine de la: varianta 1, cea greacă, de la kata, + ku,mboj sau tu,mboj [dedesubt + tunel], adică o groapă făcută de mână de om; varianta 2, cea latină: cum + cubo = a fi culcat. Autorul e de acord cu varianta greacă, cu ideea de subterană, de groapă săpată sau naturală, cf. Ibidem/ Catacombele se numeau la început cimitire [koimhth,ria] sau cripte [kru,ptai]. Autorul lansează ideea cum că din sec. 6 d. Hr. aceste locuri de refugiu subpământene ale creştinilor, din faţa persecutorilor imperiali, au început să se numească catacombe, cf. Ibidem/

Autorul mărturiseşte că în luna august a anului 1897 a fost în catacomba Sfântului Calist de la Roma, p. 66/ Lăţimea catacombelor e de 1, 5 metri iar înălţimea lor de 2-4 metri, p. 66/Catacombele sunt nişte tunele foarte bine planificate, aici fiind morminte, chilii, mici Biserici, p. 66-67. Pământul în care au fost săpate e unul calcaros, p. 67./ Autorul spune că evreii aveau în Roma catacombe de îngropare mai înainte de a le avea creştinii pe ale lor, p. 67./

Autorul descrie picturi, monograme, inscripţii, Bisericile văzute aici. Se referă chiar şi la fumegaţiile de făclii de răşină care se văd şi astăzi pe pereţi sau la lămpile pe care le foloseau pentru iluminat primii creştini, n. 1, p. 67/Obiectele găsite aici au fost duse în muzeul Vatican şi în alte muzee ale lumii, n. 1, p. 67. /

Colina Vatican nu face parte din cele 7 coline ale Romei, n. 1, p. 67./ În sec. al 16-lea d. Hr. au fost redescoperite catacombele Bisericii primare şi s-au găsit vreo 60 [25 dintre ele sunt mai mici], p. 68/ S-au găsit şi 4 catacombe ale evreilor, p. 68./ S-a calculat că lungimea tuturor catacombelor creştine ar fi de cel puţin 100 de kilometri, p. 68/Există şi alte date, de până la 1000 de kilometri de coridoare subpământene, cf. n. 3, p. 68/ Se estimează faptul că aici au fost îngropaţi, între jumătatea a doua a sec. I d. Hr. şi până la începutul sec. al V-lea d. Hr., circa 6 milioane de oameni, p. 68/ Catacombele au fost săpate de către creştini, p. 69/

În afară de Roma, la care s-a referit până acum autorul nostru, există catacombe creştine şi în Neapole, Siracuza, în Spania, în insula Malta, în Siria, în Alexandria Egiptului etc., p. 71/ Catacombele aveau trei funcţii capitale: erau cimitirele creştinilor, erau locaşuri de închinare ale creştinilor persecutaţi şi erau locuri de refugiu, de adăpost în faţa persecuţiilor imperiale, p. 71./

Sfinţii Mucenici şi cei care mureau de moarte bună dintre creştini nu erau îngropaţi în coşciuge ci erau înfăşuraţi în pânzeturi curate şi introduşi în firide săpate în zidurile catacombelor, p. 72/Într-o astfel de firidă, spune autorul, puteau fi înmormântate până la patru trupuri, p. 72/ Pe pietrele care astupau firidele acestea se scriau epitafurile celor adormiţi, p. 72/

Pentru autor, catacombele au avut aerul „unor sinistre cetăţi ale morţilor”, p. 73. / Creştinii se îngropau cât mai aproape de Sfinţii Mucenici, de mormintele acestora, p. 73/ Sfântul Ieronim, în Comentariul la Sfântul Iezechiel 60, spune că el, pe timpul când era elev, mergea în catacombe, duminica, împreună cu alţi băieţi de teapa lui ca „să cercetez mormintele Apostolilor şi ale Martirilor. Rătăceam adesea prin acele bolţi scobite în băierile pământului, în ai căror pereţi se află, de amândouă părţile, numai morminte de răposaţi, şi în care, întunecimea este aşa de adâncă, încât acolo îşi poate omul închipui cuvintele Profetului : De vii pogorî-se-vor în Iad [Ps. 54, 16]”, cf. n. 1, p. 73./

Lumânările aduse la cei adormiţi închipuie lumina şi mângâierea evanghelică a lor, p. 74/ Din sec. al II-lea d. Hr., Antonin Piul interzice intrarea în catacombe, p. 77/ Unii dintre creştini au fost omorâţi în catacombe de cei care îi urmăreau din cauza edictelor imperiale, p. 77/Sfântul Ciprian al Cartaginei spune că Sfântul Papă Sixt al II-lea a intrat în catacomba Sfântului Papă Calist şi a fost martirizat aici împreună cu 4 dintre diaconii săi, p. 77. / Popoarele barbare care au cucerit Roma au atacat, după 476 d. Hr., şi catacombele, p. 79/ În sec. al 8-lea d. Hr., Papa Paul I aduce Sfinte Moaşte în Biserică din oraşul Roma, p. 79./

Văzând cum unii îşi scriau numele pe pereţii catacombelor, autorul notează că există o năzuinţă perenă în sufletul omului de a-şi scrie numele în locuri singuratice, pentru ca să rămână celebru peste veacuri, p. 79/ În 1578 se descoperă o boltă a catacombei Sfintei Priscila, p. 80./ În n. 1, p. 81, autorul spune că gnosticismul este emanaţia ereticului Basilid Alexandrinul care a trăit în sec. al II-lea d. Hr./

Primul care a studiat catacombele romane, timp de 35 de ani, a fost Antonio Bosio şi acesta a scris o carte în 3 volume intitulată: Roma sotterranea [sec. 17], p. 82/S-au găsit aici 70 de pahare cu fundul de aur [în sec. 18], p. 83 şi mai apoi altele./ Inscripţiile din catacombe sunt în limbile greacă şi latină. În dreptul firidelor cu Sfinţi Mucenici se află însemne speciale. După numele Sfântului Mucenic se scria pe piatră o mângâiere creştinească: „moartea nu e veşnică”; „Dumnezeu să-ţi răcorească sufletul”; „fi primit în Hristos”; „dormi în pace”, „fie-i ţărâna uşoară” etc., p. 84/

În n. 3, p. 84, autorul remarcă faptul că expresia: „Terra tibi sit levis” [Să-ţi fie ţărâna uşoară!] era o dorinţă a celor în viaţă pentru cei adormiţi, care exista şi la romanii păgâni. / Lămpile de iluminat găsite în catacombe erau făcute din pământ ars, bronz, chihlimbar sau argint şi aveau formă de corabie, cupă sau sub formă de alte chipuri frumoase şi erau împodobite cu inscripţii, p. 84-85/

S-au găsit în catacombe găleţi de fier pentru apă, pahare, vase de pământ ars pentru bucătărie, unelte de săpat. Unele trupuri găsite în morminte aveau chipul nestricat, dar când au fost atinse s-au prefăcut imediat în cenuşă, p. 85./ Cei adormiţi din catacombe se înfăşurau în pânze simple ori cusute cu aur, după starea socială pe care o aveau, se puneau în morminte cu mâinile încrucişate pe piept şi cu faţa întoarsă spre răsărit, ca noi cei de astăzi. Se puneau împreună cu cel adormit amulete în formă de inimi, unelte, jucării, obiecte de lux şi de îmbrăcăminte. S-au găsit în morminte păpuşi, clopoţei, măşti, oglinzi de metal, mese mici de marmură pentru joc, bani, lămpi, vase de lut, statui, figuri, portrete, inele etc., p. 85/

În mormintele Sfinţilor Mucenici erau puse şi instrumentele cu care fuseseră martirizaţi, chinuiţi, adică: cârlige de fier, căngi de fier, piepteni cu dinţi de fier cu care li se rupsese pielea şi carnea de pe coaste, lanţuri cu sfârcuri de plumb cu care fuseseră bătuţi, p. 85./ S-au găsit în morminte şi butelcuţe de sticlă în care erau Sfântul Sânge euharistic al Domnului și pahare cu fund de aur, p. 85.

Însă, în afară de cultul Sfinţilor şi al Sfintelor Moaşte, care se vede cu ochiul liber în catacombe, aici găsim diverse faze evolutive ale iconografiei, adică ale cinstirii Sfintelor Icoane, p. 86/ Găsim pictate pe pereţii catacombelor: simbolul peştelui, care era Hristos, pe Hristos purtând în spate un coş cu pâine şi vin, care reprezintă pe Hristos dăruind hrană euharistică, adică pe El Însuşi; ancora = nădejdea creştină; porumbelul = sufletul credincios Domnului; ramura de măslin = pacea eternă; ramura de smochin = biruinţa câştigată printr-o viaţă creştină; mielul = sufletul nevinovat; crinul = purtarea de grijă a lui Dumnezeu cu toate vieţuitoarele pământului; cumpăna = dreptatea cerească; cerbul, delfinul, calul şi nava = ajungerea noastră la răsplătirile cereşti ale Domnului; lampa şi sfeşnicul aprins = lumina veşnică; cocoşul = apropierea zorilor zilei celei veşnice; lopata = vânturarea adevărului; laptele = învăţătura dată celor nevârstnici în ale duhovniciei, p. 86/

Apar pictaţi în catacombe şi viţa, semănătorul, păstorul cel bun, fecioarele cele înţelepte, fecioarele cele nebune, Sfinţii Adam, Eva, Abel. Apare şi Cain. Apar Sfinţii Isaac, Iov, Iosif, Moise, Samson, David, Ilie, Iona, Tobie, Daniel, din VT, p. 86-87./ Din NT găsim pictate pe pereţi: închinarea magilor, pe Maica Domnului cu Pruncul în braţe sau pe Maica Domnului cu mâinele întinse la rugăciune, pe Domnul Hristos binecuvântând poporul sau privind spre el, având împrejur monogramele Sale, prefacerea apei în vin, vindecarea orbului, Iisus şi samarineanca, minunea celor 5 pâini şi 2 peşti, vindecarea slăbănogului, învierea Sfântului Lazăr din moţi, cum arătau agapele/ mesele frăţeşti ale primilor creştini, la care creştinii participau stând culcaţi, întinşi pe jos, având pe mese peşti, pâini, ulcele cu vin, p. 87-88. /Un lucru foarte interesant pe care îl subliniază autorul e că nu s-au găsit în catacombe reprezentări ale răstignirii şi învierii Domnului, p. 88/

Alte reprezentări catacombale: ospăţuri familiale, adunări la rugăciune, Orfeu cântând din liră reprezentându-L pe Hristos Domnul, p. 88/ Pe unele sarcofage s-au găsit sculpturi iar în unele morminte statui, p. 88/

Pr. Dorin.

Did you like this? Share it: