Televiziunea Trinitas TV: televiziunea publică națională a Bisericii Ortodoxe Române

viitoarea-ctedrala-proiect.jpg

Televiziunea Trinitas

I. Identitate, scopuri şi surse de finanţare

A. Televiziunea este anticipată de tradiţia liturgică a Bisericii

Creştinismul ortodox este credinţa religioasă care valorifică în modul cel mai deplin vizualul. Atunci când Îl întâlnesc pe Hristos-Mesia, oamenii îşi argumentează afirmaţiile prin probe vizuale, nu doar auditive. Astfel, în primul capitol al Evangheliei după Ioan citim că Filip cheamă simplu pe Natanael să facă cunoştinţă cu Iisus din Nazaret, Fiul lui Dumnezeu Cel întrupat: „Vino şi vezi!„(Ioan 1,46). Iar Epistola I a aceluiaşi Evanghelist Ioan accentuează valenţele spirituale ale vizibilului: „Ceea ce am văzut şi am auzit vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi împărtăsire cu noi. Iar împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos.”(I Ioan 1,3).

În cultura universală, ca şi în pedagogia Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, imaginea a jucat dintotdeauna un rol cheie. În istoria culturii, identificăm expresia picturală a sentimentelor umane, pornind de la experienţele înalte ale spiritului, până la cele mai comune, încă de pe zidurile peşterilor în care locuiau strămoşii noştri. În mileniile de rafinare artistică ce au urmat, fixarea pe un suport oarecare a unei imagini a fost întotdeauna în primul rând o metodă de imortalizare a chipului unei persoane sau a unui eveniment, deci o luptă cu ignoranţa şi cu uitarea, iar în al doilea rând un mijloc de comunicare diacronic. Acelaşi dublu reflex de a conserva, fie şi într-o formă imaterială, realităţi personale şi istorice a generat şi descoperirea mijloacelor moderne de stocare a imaginii.

Printre acestea, televiziunea, care este în acelaşi timp fixare a imaginii pe suport magnetic sau digital şi comunicare în timp real, este un miijloc fascinant. Televiziunea este mediul care transferă localul în planetar, având marele avantaj că transmite informaţiile într-un mod mult mai obiectiv decât alte medii jurnalistice, bucurându-se deci de un credit foarte însemnat.

În învăţătura marilor teologi ai Bisericii, icoana (adică imaginea stilizată şi transfigurată a unei persoane sfinte sau a unui eveniment din istoria mântuirii) este fereastră către cer şi expresie vizuală a credinţei. Dincolo de motivaţia strict estetică, locaşurile de cult sunt împodobite cu picturi din raţiuni de fidelitate faţă de mesajul Evangheliei.

Urmaşii Apostolilor au realizat că imaginea îşi transmite conţinutul informaţional (şi formativ, de bună seamă) în mod instantaneu şi complet, chiar şi celor care au o pregătire intelectuală mai redusă. Cuprinzând în sine informaţie (memorial) şi frumuseţe, şi mai ales apel la comuniune spirituală, pictura bisericească a fost într-un fel anticiparea mijloacelor contemporane de comunicare, care îşi edifică identitatea prin precizia sa cultică şi estetica sacră, întrucât evocă misterul prezenţei harului divin şi invocă persoanele sfinte.

B. În ce constă noutatea pe care Trinitas TV o aduce în audiovizual?

Este incontestabil efectul pe care televiziunea, mai mult decât tipăriturile sau radioul, îl are în societate. Ea îşi face o datorie din transmiterea informaţiilor de ultimă oră, dar şi din crearea de programe de divertisment, care sunt, desigur, necesare. Cu toate acestea, este vizibilă tentaţia pe care televiziunea a simţit-o de multe ori în istoria ei nu foarte îndelungată, anume aceea de a căuta şi a prezenta pe micile ecrane aspectele cele mai spectaculoase din proximitate, chiar dacă acestea au multe consecinţe negative. În afară de acest aspect, multitudinea emisiunilor de divertisment a limitat foarte mult prezenţa în programele unor posturi de televiziune a emisiunilor culturale şi formative. În felul acesta au rămas foarte multe domenii ale realităţii neacoperite de realizatorii tv. Tocmai pe acest segment de realitate se concentrează atenţia noastră în realizarea programelor Trinitas TV. Vom urmări în permanenţă câteva repere esenţiale:

a) Trinitas TV ajută la intensificarea trăirii creştin-ortodoxe, creatoare de valori şi conştientă de valoarea veşnică a actelor noastre din istorie.

Scopul vieţii creştine este mântuirea sufletului, care se realizează în condiţiile unei vieţi sociale şi spirituale adecvate. Educaţia creştină reală are, din acest motiv, o proiecţie evidentă şi imediată în viaţa socială, deoarece nici o motivaţie a eticii nu poate fi atât de puternică precum cea spirituală. Din perspectiva aceasta, în instrumentarul pedagogiei creştine, televiziunea va avea o eficienţă remarcabilă.

De asemenea, televiziunea este un mijloc foarte eficace de popularizare a bogăţiei liturgice a Bisericii, în special pentru persoanele care nu sunt obişnuite sau nu dispun de timp suficient pentru a merge la biserică. Un aspect foarte important pentru noi este acela că foarte multe persoane bolnave sau în vârstă, care nu mai pot participa la viaţa liturgică a Bisericii, doresc totuşi să asculte şi mai ales să privească desfăşurarea slujbelor ortodoxe, iar televiziunea poate îndeplini această dorinţă.

b) Trinitas TV susţine intensificarea solidarităţii umane, în contextul european multi-religios, multi-etnic şi multi-cultural.

Biserica a fost întotdeauna promotoarea bunei-înţelegeri, susţinute de rugăciune permanentă şi efort constant de comunicare şi dialog. În lumea de azi, când motivaţia religioasă stă la baza unor conflicte cu grave consecinţe internaţionale, Biserica Ortodoxă promovează atitudinea de reconciliere, de completare a conceptului de toleranţă prin acela de iubire creştină, care se poate realiza doar când vom depăşi graniţele auto-suficienţei şi vom încerca să cunoaştem şi să înţelegem cultura şi religia celor care sunt diferiţi de noi.

Pe de altă parte, Biserica şi-a asumat dintotdeauna misiunea de a-i ajuta pe cei aflaţi în dificultate spirituală sau materială. Ea nu doar a dezvoltat instituţional programe de asistenţă socială, ci i-a îndemnat şi pe membrii săi să manifeste personal dragostea jertfelnică la care ne îndeamnă Mântuitorul Iisus Hristos. Emisiunile sociale ale postului de televiziune ajută şi vor ajuta în continuare la stimularea acestei iubiri creştine care nu rămâne la stadiul de declaraţie, ci se concretizează în faptă.

c) Trinitas TV aduce, prin programele religioase creştin-ortodoxe, o perspectivă pozitivă, luminată de credinţă şi speranţă asupra evenimentelor cotidiene ale societăţii.

În contextul eforturilor pe care diferitele posturi de televiziune le fac pentru a câştiga audienţă, se speculează în general spectaculosul scandalos, care este mai atractiv pentru un anumit tip de public. Noi nu putem nega faptul că în societate există fenomene negative, că se petrec fapte condamnabile, dar ne rezervăm dreptul de a vedea, peste umbre, mai mult luminile, subliniind prin programele noastre aspectele pozitive ale dinamicii sociale.

C. De ce a fost înfiinţată Televiziunea Trinitas?

Participarea la Sfânta Liturghie nu este deplină în absenţa componentei vizuale. Faptul că Radio Trinitas, postul de radio al Patriarhiei Române, transmite zilnic slujbele Bisericii este un lucru foarte bun, dar într-o anumită măsură incomplet. Ritualurile liturgice, pictura bisericilor, estetica obiectelor folosite la slujbe, toate acestea cer şi o reflectare vizuală a evenimentului religios din Biserica Ortodoxă – ceea ce se poate realiza doar prin intermediul televiziunii. În mod special reţinem că am primit numeroase solicitări din partea credincioşilor de la oraş şi de la sat pentru înfiinţarea unei televiziuni a Bisericii care să facă accesibilă participarea la slujbe şi pentru cei bolnavi, imobilizaţi la pat sau bătrâni.

Patrimoniul istoric şi cultural al Bisericii Ortodoxe este impresionant, iar sfintele lăcaşuri care îl alcătuiesc se remarcă fie prin iconografie, fie prin arhitectură, fie prin frumuseţea peisajului natural în care este plasat ori prin vestigiile istorice pe care vecinătatea lăcaşului de cult le-a ferit de distrugere. Toate acestea reprezintă un tezaur cultural românesc recunoscut pe plan european şi mondial, care trebuie pus în valoare în mod sistematic şi susţinut. O consecinţă directă a promovării acestor valori este conştientizarea, de către preoţi şi credincioşi, a necesităţii conservării şi restaurării lor.

Prin acest post de televiziune se doreşte cultivarea frumosului spiritual, pe care Biserica îl exprimă prin icoană, prin obiecte de cult, veşminte, vase sfinte, vase liturgice, coperte de carte din metale preţioase sau din email, miniaturi, iconostase şi mobilier bisericesc sculptat. Biserica Ortodoxă accentuează foarte mult esteticul inspirat de credinţa creştină, întrucât consideră că el are o directă influenţă asupra eticului: promovarea frumosului sacru crează circumstanţele lucrării binelui.

Trinitas TV este necesar şi pentru a reflecta mai teologic şi spiritual diferite momente solemne din viaţa comunităţilor religioase şi din viaţa civilă (Ziua Eroilor, sărbători naţionale, evenimente europene, aspecte din viaţa comunităţilor româneşti de peste hotare, schimburi culturale etc.).

Trinitas TV nu doreşte concurenţă, ci cooperare cu Televiziunea Naţională, cu Ministerul Culturii şi Cultelor, cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, cu Ministerul de Externe, cu Autoritatea Naţională pentru Turism şi cu alte televiziuni din ţară şi din străinătate, care au obiective convergente cu ale noastre. Dorim ca, prin aceasta, să aplicăm şi mai mult prevederile Legii Cultelor, în care cultele sunt recunoscute ca parteneri sociali ai Statului (Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, art. 7:”Statul român recunoaşte cultelor rolul spiritual, educaţional, social-caritabil, cultural şi de parteneriat  social, precum şi statutul lor de factori ai păcii sociale”).

Este evident că nici una dintre televiziunile din România nu este specializată în urmărirea principiilor subliniate aici. Acest lucru ne convinge de faptul că înfiinţarea televiziunii  Trinitas era un fapt de o necesitate incontestabilă. De asemenea, Televiziunea Trinitas  este gândită ca o instituţie media cooperantă şi complementară postului de radio  Trinitas al Patriarhiei Române.

D. Sursele de finanţare

Televiziunea Trinitas este susţinută financiar de către Patriarhia Română, eparhii, protopopiate, parohii, mănăstiri şi sponsori dornici să sprijine activităţile sociale şi cultural-misionare ale Bisericii, pentru că înţeleg utilitatea lor.

Cu toate acestea, resursele financiare necesare postului nostru de televiziune sunt limitate, astfel încât orice contribuţie este apreciată şi aşteptată. Cine doreşte să ajute acest proiect de o mare importanţă poate depune donaţia sa în următoarele conturi deschise la BCR sector 4, Bucureşti:

Cont în lei:    RO58RNCB0075004895030116
Cont în euro: RO42RNCB0075004895030113
Cont in USD: RO69RNCB0075004895030112

E. Cum poate fi recepţionată Televiziunea Trinitas?

În momentul de faţă, Televiziunea Trinitas poate fi recepţionată oriunde în ţară, precum şi în cea mai mare parte a Europei, direct de pe satelit (prin antenă parabolică). Parametrii de recepţie de pe satelit sunt următorii: satelit AMOS 2, frecventa de receptie: 11649,750 MHz, polaritate: orizontala (H), SR: 21,350 MSym/s, modulatie: QPSK, FEC: ¾.

În foarte multe localităţi mici din ţară, Trinitas TV a fost inclus de către operatorii de cablu tv în pachetul de bază retransmis. Sperăm ca în curând televiziunea Patriarhiei Române să fie preluată şi de către marii operatori de cablu tv, care acoperă întreg teritoriul ţării, precum şi de către operatorii platformelor digitale de televiziune. Pentru ca acest fapt să se realizeze cât mai curând, vă rugăm să solicitaţi operatorului dumneavoastră de cablu tv preluarea postului de televiziune Trinitas  în pachetul de bază.

II. Grila de programe

09.00-11.00 – Sfânta Liturghie (transmisiune directă, Catedrala Patriarhală)
11.00-11.02 – Sinaxar – Sfinţii zilei
11.02-11.05 – Cartea Vieţii (Evanghelia zilei)
11.05-11.10 – Paşii Pelerinului (clip cu imagini de la biserici monumente de artă)
11.10-11.20 – Calea Credinţei (cateheză vizuală)
11.20-11.30 – Filocalia (lectură filocalică, pilde, poezie)
11.30-11.55 – Atelier biblic (r)
11.55-12.00 – Patristica (documentar)
12.00-13.15 – Biserica azi (r)
13.15-13.20 – Paşii Pelerinului (clip cu imagini de la importante locuri de pelerinaj)
13.20-13.30 – Pagini de istorie (documentar)
13.30-13.50 – Film documentar – producţie externă (r)
13.50-14.00 – Filocalia (lectură filocalică, pilde, poezie)
14.00-14.45 – Convorbirile Trinitas (r)
14.45-14.50 – Paşii Pelerinului (clip cu imagini de la importante locuri de pelerinaj)
14.50-15.00 – Patristica (documentar)
15.00-15.25 – Lumina faptelor bune (r)
15.25-15.30 – Omul de lângă tine
15.30-15.55 – Cuvânt pentru suflet (r)
15.55-16.00 – Artă sacră (clip ce prezintă mozaicuri, vitralii, pictură murală, sculptură decorativă, broderie, elemente de arhitectură bisericească, vase de cult, sfeşnice, candelabre etc.)
16.00-17.00 – Vecernia (transmisiune directă, Catedrala patriarhală)
17.00-17.02 – Sinaxar – Sfinţii zilei
17.02-17.05 – Paşii Pelerinului (clip cu imagini de la biserici monumente de artă)
17.05-17.30 – Atelier biblic (dialoguri şi documentare pe teme scripturistice)
17.30-17.40 – Calea Credinţei (cateheză vizuală)
17.40-17.45 – Omul de lângă tine (vox pop)
17.45-17.55 – Pagini de istorie (documentar)
17.55-18.00 – Patristica (documentar)
18.00-18.15 – Jurnal Trinitas (ştiri din actualitatea religioasă)
18.15-19.00 – Convorbirile Trinitas (dezbatere)
19.00-19.20 – Film documentar – producţie externă
19.20-19.30 – Filocalia (lectură filocalică, pilde, poezie)
19.30-20.00 – Cuvânt pentru suflet (r)
20.00-20.02 – Sinaxar – Sfinţii zilei
20.02-20.05 – Cartea Vieţii (Evanghelia zilei)
20.05-20.30 – Lumina faptelor bune (dezbatere pe teme de şantier bisericesc, viaţă parohială generală, activităţi sociale la nivel parohial)
20.30-20.40 – Calea Credinţei (cateheză vizuală)
20.40-20.50 – Pagini de istorie (documentar)
20.50-20.55 – Omul de lângă tine (vox pop)
20.55-21.00 – Paşii Pelerinului (clip cu imagini din domeniul artei bisericeşti)
21.00-21.15 – Jurnal  Trinitas – ediţia a II-a
21.15-22.30 – Biserica azi (dezbatere pe teme de actualitate religioasă şi socială)
22.30-22.35 – Paşii Pelerinului (clip cu imagini de la importante locuri de pelerinaj)
22.35-22.37 – Cartea Vieţii
22.37-22.40 – Sinaxar – Sfinţii zilei
22.40-22.50 – Pagini de istorie (documentar)
22.50-22.55 – Artă sacră (clip ce prezintă mozaicuri, vitralii, pictură murală, sculptură decorativă, broderie, elemente de arhitectură bisericească, vase de cult, sfeşnice, candelabre etc.)
22.55-23.00 – Patristica (documentar)
23.00-23.30 – Cuvânt pentru suflet (sfaturi duhovniceşti)
23.30-23.50 – Film documentar – producţie externă (r)
23.00-24.00 – Filocalia (lectură filocalică, pilde, poezie)

III. Programe oferite în reluare

Televiziunea Trinitas vă oferă în fiecare zi reluarea celor mai importante programe ale sale din seara zilei precedente. Astfel, începând cu ora 11.00 a fiecărei zile puteţi urmări în reluare emisiunile dezbatere Atelier Biblic, Convorbirile Trinitas, Lumina faptelor bune şi Biserica Azi. Pe lângă acestea, emisiunile catehetice Calea Credinţei şi Cuvânt pentru suflet sunt oferite în reluare alături de clipurile ce promovează valorile artei creştine: Artă sacră şi Paşii Pelerinului. Nu în cele din urmă, emisiunile Pagini de istorie şi Patristica sunt de asemenea difuzate în reluare, atât în cursul după-amiezii, cât şi în cursul serii.

IV. Date de contact

Adresa: Patriarhia Română, Televiziunea Trinitas, Aleea Dealul Mitropoliei nr. 25, sector 4, Bucureşti (diacon Nicolae Dima, Consilier Patriarhal, director).

Telefon: 021.406.82. 62
Fax: 021.406.82.66
E-mail: trinitastv@yahoo.com

Cf. sursa.

„Îngrijorarea” lui Mănăstireanu e soră cu „îngrijorarea” lui Cruceru

 pana-de-scris.png

Articolul îngrijorat [îngrijorător?] de astăzi al domnului Mănăstireanu, care e în vârful lui top 10,  inconfundabil diblat la sânge de baptişti din vara lui 2007 şi cu atât mai mult acum, ne-a adus aminte de îngrijorarea domnului Cruceru din 2007, din vară: Ce se face Dr. Dorin Dobrincu, pentru că va fi înlăturat de ortodocşii care nu ştiu să respecte…”oamenii de elită” ai baptiştilor?!!!

Şi iată că îngrijorarea deveni conducătorul Arhivelor Naţionale şi acum, aceeaşi îngrijorare, naşte aceleaşi dispute proeminente.

Oare la baptişti totul se face pe lamentou? Trebuie susţinut ca doamna Macovei, din umbră? Are nevoie de un miting de încurajare, ca să deconspire mai abitir sau să aibă aplombul fotoliului pe care îl ocupă?

Însă, tocmai legitimarea şi saluturile aprige din partea coreligionarilor săi, ne arată că  nici Dr. Dobrincu şi nici ai săi nu sunt în stare să privească non-confesional postul pe care îl ocupă.

Şi atunci, dacă nici dânşii nu pot scăpa de ştampila de baptişti şi nici noi de cea de ortodocşi, care mai e îngrijorarea, dacă fiecare ţine cu tabăra sa?  Însă trebuie remarcat faptul că ortodocşii nu fac petiţii publice pentru ca vreun ortodox să stea în funcţii de conducere pentru că e ortodox, pe când baptiştii, deşi nu folosesc lumânări în cult, caută cu lumânarea puncte cheie, de conducere, în statul român, pentru a le confesionaliza.

Postul de conducere al Arhivelor Naţionale e un post de conducere fără culoare religioasă sau nu? De ce vorbim de culoarea religioasă dacă el e acolo pentru toată lumea sau ar fi trebuit să fie aşa? Dar poate fi Dobrincu imparţial faţă de …cultul din care provine?

Pr. Dorin.

Cel ce ne cunoaşte

crucea-bisericii.jpg

Avem nevoie de cineva care să ne cunoască şi să ne înţeleagă întru totul. Şi acest cineva nu poate fi decât Cineva, adică Dumnezeul nostru.

Nu spunem noi despre unii oameni, că ne înţeleg mai bine şi ne cunosc mai mult decât ne cunoaştem noi pe noi înşine?  Nu spunem noi despre noi, ortodocşii, despre Părinţii duhovniceşti, că văd în noi şi ce noi nu conştientizăm prea bine sau nu ne dăm seama deloc?

Ce înseamnă aceasta? Cred că înseamnă că omul se poate împărtăşi altora şi că împlinirea  lui nu este decât aceea de a se vărsa în alţii, prin faptul de a se împărtăşi, în mod abisal, altora. Ne putem împărtăşi altora aidoma flăcării lumânării.

Dacă avem nevoie disperată de împărtăşire cât mai deplină a noastră şi dacă înţelegem că oamenii nu ne pot cuprinde cu înţelegerea şi cunoaşterea în întregime, avem însă dor după Dumnezeu şi crezământul că El ne cunoaşte şi ne poate umple deplin.

Căci, dacă n-ar fi Cineva care să ne umple sufletele noastre, Care să ne spună prin harul Său ,că la El suntem cunoscuţi deplin şi iubiţi mai înainte de a fi lumea, nu ar avea niciun rost existenţa noastră.

Oamenii de cultură şi filosofii vorbesc  de profunzimi spirituale incomensurabile ale omului. Însă ele nu ar avea niciun sens dacă nu ar fi Cineva care să le cunoască desăvârşit, Care să ne cunoască adâncurile noastre.

Psa. Gianina.

Despre Sfântul Antonie cel Mare din troparul şi condacul său ( 17 ianuarie)

crucea-domnului.jpg

Despre Sfântul Antonie cel Mare

Troparul pe glas 4 al Sfântului Antonie îl descrie pe acesta drept râvnitor ca şi Sfântul Ilie Tezviteanul, se înţelege, pentru dreapta credinţă şi pentru curăţia sa integrală.  E râvnitor ca Ilie pentru că s-a asemănat în fiinţa sa, cu obiceiurile sfinte ale aceluia. Dar el este asemenea şi cu Sfântul Ioan Botezătorul, şi el locuitor al pustiului, pentru că a urmat cărările drepte ale mântuirii.

S-a făcut locuitor al pustiului şi a întărit lumea cu rugăciunile sale, a umplut-o de har prin rugăciunile sale şi o umple. Prin această întărire a lumii, se referă la zidirea interioară a omului duhovnicesc, prin ajutorul necontenit dat  celor care se luptă cu patimile şi cu poftele lor şi le răstignesc prin rugăciune şi răbdare.  Pentru că a făcut acestea, spune troparul, „pentru acestea [pentru că tu ai o viaţă sfântă şi eşti în slava cerească a Domnului, lângă El n.n.], roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noaste”. Mijlocirile Sfinţilor sunt către Stăpânul şi El mântuieşte pe tot omul care se luptă cu patimile sale.

În condacul său, pe glasul al doilea [glasurile, în muzicologia ortodoxă bizantină, reprezintă arii melodice distincte, după care se cântă la strană anumite porţiuni imnice], Sfântul Antonie e prezentat ca cel care a lepădat „valurile lumeşti”, care a lepădat viaţa zgomotoasă şi pătimaşă a societăţii umane pentru a câştiga în pustiul Egiptului „viaţă fără de gâlceavă” interioară, devenind un om care  s-a umplut de pacea lui Dumnezeu, adică de acea linişte interioară în care nu mai era luptat de patimi.

Şi s-a umplut de pacea lui Dumnezeu pentru că a urmat obiceiurilor Botezătorului Ioan, adică vieţii în feciorie, post şi rugăciune. Şi imnograful Bisericii spune în finalul condacului Sfântului: „Deci, împreună cu dânsul [ cu Sfântul Ioan Botezătorul n.n.] te cinstesc, Antonie Părinte, întemeierea Părinţilor”, dreptarul Părinţilor, cel pe care Sfinţii ulteriori ai Bisericii te-au luat drept  îndrumar/călăuză de viaţă ortodoxă autentică.

Pr. Dorin.

Vizavi de traducerea Patericului făcută de către Alin Suciu

vaza.png

Citind extrasul prezentat aici, am observat o traducere infidelă Duhului textului Apoftegmelor Sfinţilor Părinţi ai Egiptului şi a modului tradiţional ortodox de prezentare al lor.

Încercând să forţeze literalitatea textului şi nefiind intim cu modul de gândire al ortodocşilor în viaţa  lor duhovnicească, autorul ajunge la formulări deplasate, şocante sau aberante pentru un ortodox:

1 „vizită  pe care a făcut-o aproape de Dumnezeu” arată neînţelegerea a ceea ce înseamnă vedere extatică;

2. s-a închis în sine în loc de „s-a adâncit în sine”;

3. „să moară de teamă” nu  spune nimic în acel context din apoftegma 2;

4. cerurile se deschid şi nu se despică;

5. certarea sufletului e mai puţin decât ocărârea lui zilnică;

6. se neologizează textul mai mult decât trebuie;

7. în loc de „mergi şi alătură-te” trebuie să apară ideea de prietenie reală duhovnicească, de alipire, de intimizare cu altul care trăieşte cu frica lui Dumnezeu în el, ca să te umpli şi tu de frica de Dumnezeu;

8. Apoft. 5: „inima mi se răsuceşte în toate părţile” nu are sens în română, chiar dacă eu înţeleg că e vorba de gândurile inimii, care mă fac să mă perpelesc pe toate părţile din cauza patimilor;

9. în loc  de „simţuri exterioare” trebuie „simţuri din afară”, simţurile trupului în comparaţie cu simţurile sufletului.

10.”dacă le exersezi activitatea în curăţie” ar trebui să fie: „dacă le lucrezi întru curăţie”, pentru că Sfinţii pe care îi traduce autorul erau monumente de smerenie şi nu esteţi ai secolului 21;

11. autorul merge pe presupunerea că poate să traducă pe cineva fără să înţeleagă din interior viaţa acelora. Fals!

Nicio carte ortodoxă nu poate fi tradusă de un neortodox, ci numai de cineva ortodox, care are atât trăire duhovnicească autentică cât şi sensibilitate şi cunoaştere enormă a  limbii bisericeşti ortodoxe.

Exemplele pot continua, pentru că noi ne-am referit la expresii neconforme cu textul din numai două pagini.

Din punctul de vedere al unui teolog şi trăitor ortodox traducerea domnului Alin Suciu e un chici traductorial, pentru că urmăreşte o literalitate străină de textul scrierii şi o nuanţare improprie mentalităţii ei.

Pr. Dorin

Amendamente la alocuţiunile prilejuite de lansarea ultimei cărţi a domnului Patapievici

pana-de-scris.png

 Observaţii pe scurt, punctuale, la alocuţiunile prezentate anterior, în această secţiune.

Pentru domnul Gabriel Liiceanu:

1. Relaţiile inter-subiective sunt altceva, din punct de vedere valoric, în comparaţie cu cele inter-personale. Greşeala intelectualităţii române actuale e aceea că apasă prea mult pe subiectivitatea opiniei în detrimentul raportării reale, adânci, a lor la repere personale şi la experienţe personale cu deschidere universală.

2. Noi trăim şi gândim într-o istorie a spiritului plină de harul lui Dumnezeu şi nu într-o mahala a spiritului, a gândirii subiective.

3. Afectele nu sunt în beligeranţă congenitală cu ideile. E o idee maniheistă.

4. Cultura română e o cultură mare şi nu trebuie să dorim să fim absorbiţi în impersonalul concept de „piaţă a ideilor”, care e o marcă postmodernă şi nu tradiţională. Nu există o piaţă a ideilor, dezbrăcate de personalitatea celor care le-au produs dar există o agoră a oamenilor care produc idei, care se confundă cu viaţa lor, cu adâncul din ei. Dacă dorim să impersonalizăm orice zicere importantă a lumii atunci  tot ceea ce a spus Hristos Domnul, ce a spus Hitler sau ce spune preşedintele Băsescu sunt tot una…într-un mod utopic.

5. Singurătatea omului de cultură român sau străin e o singurătate asumată, de cele mai multe ori în mod egoist sau infatuat, şi nu e un dat ontologic.

6. Nici dv. nu prea vă citaţi toţi autorii contemporani, fără discriminare, ci vă citaţi prietenii şi oamenii din castă.

7. Există o înlănţuire directă şi abisală între generaţiile poporului român, şi , mai ales , între generaţiile religios-culturale româneşti. Dacă nu o sesizaţi atunci trebuie să vă puneţi serios problema dacă v-aţi asumat, la modul adânc, istoria spiritualităţii neamului din care faceţi parte sau dacă, sunteţi în acelaşi gând şi simţire cu tradiţia, credinţa şi cultura integrală a poporului român.

Pentru domnul Andrei Pleşu:

1.  Da: cărţile şi ideile domnului Patapievici au legato, au o legătură interioară evidentă.

2. Adevărat: au o riguroasă geometrie interioară cărţile sale.

3. Am observat faptul că domnul Patapievici citeşte punându-şi întrebări vitale, existenţiale, adică citeşte normal.

4. Un om cultivat presimte de unde ar începe munca de înţelegere a unei idei sau e încredinţat că o poate găsi dacă, nu ştie, încă de la început, calea pe care trebuie să o apuce în munca de cercetare pentru un proiect anume.

5. Nu cred că domnul Patapievici trăieşte drama interogaţiei.

6. Noi credem că există o citire riguroasă a cărţilor în România dar nu şi o exprimare publică, tranşantă, a opiniei despre ele.

7. Nu avem o ţară care să ne descurajeze, ci avem aşteptări de la noi mai mari decât suntem capabili să le satisfacem la propriu.

8.  Nu avem o familiaritate suspectă cu valorile, ci ne creăm în mod organic intimităţi foarte realiste cu valorile de orice tip şi le verbalizăm valoarea într-un mod propriu, realist. Tocmai de aceea exprimările părut picante sunt adâncimi de gândire, ale unor oameni care consideră prea preţioase cuvintele pompoase, pentru persoane, cărţi şi lucruri care nu merită o atenţie aşa de mare.

9. Noi nu dorim să asumăm idei! Noi dorim să asumăm persoane pentru ca să asumăm ideile lor. Tocmai pentru că intelectualii noştri vor să fie receptaţi doar ideatic şi nu deplin uman, trăiesc o singurătate soră cu demenţa uneori, pentru că ei cred că ideile sunt mai importante decât oamenii. Oamenii sunt mai importanţi decât ideile, şi ne trebuie o agoră a oamenilor care să producă idei, care să se respecte în idei şi sentimente şi care să se împrietenească prin adânca lor umanitate.

10. Nu ne lipseşte nici respectul şi nici politeţea, ci avem o intransigenţă care nu place, pentru că nu ne aşteptăm să ne blocheze cuvintele cineva, pentru că nu aşteptăm să ni se spună verde în faţă cine suntem.

11. Avem teologi, filosofi, poeţi, oameni de ştiinţă, sportivi etc. cu  mentalitate românească, care problematizează lucruri care ne sunt caracteristice. Ar trebui să mizăm pe unicitatea noastră cu care să venim alături de alte unicităţi naţionale decât pe o universalizare impersonală a unor sărmane idei, care, rupte de solul unde au apărut, nu reprezintă nimic  fundamental pentru nimeni.

Pentru domnul Horia Roman Patapievici:

1. Avem în România o tradiţie de reflecţie.

2. Avem o cultură majoră, cu adevăruri şi falsuri la un loc, pe măsura oamenilor care au creat-o, ca oricare alt popor. Şi avem o cultură majoră pentru că reprezintă, în mod fundamental, anumite falduri ale vieţii noastre interioare şi sociale.

3. Da, e adevărat, spaţiul privat cultural e mai bogat în candoare cât şi în mizerie decât spaţiul public.

4. În raportarea noastră la carte nu rămânem la o estetică de gust ci surprindem munca, personalitatea, noutatea şi vigoarea pusă în carte de către autor.

5. Noi avem o realitate comună obiectivă, în care ne recunoaştem dar nu ne mulţumim, prea mult, unii altora, pentru că existăm şi pentru că  învăţăm unii de la alţii divers de multe lucruri.

6. Doriţi să fim critici la suprafaţă, însă, în adâncul cărţilor dv., se simte faptul că vreţi să fim receptivi şi encomiastici faţă de demersul dv., ceea ce e normal să fie aşa.

7. Aţi scris cartea…apoi i-aţi anexat bibliografia?!!!! Pentru noi, personal, o asemenea carte nu merită citită, pentru că bibliografia reprezintă materialul din care se fac cărămizile unei cărţi, care presupune cercetarea amănunţită a unei probleme. Când avem ideile şi apoi punem bibliografia avem idei preconcepute, pentru că  nu lăsăm studiul să releve ideile, ci încercăm să ne punem de acord ideile cu materiale care consună cu tezele noastre.

Iarăşi pentru domnul Gabriel Liiceanu:

1. Criteriul reuşitei trainice, de secole, aici şi oriunde, a unei cărţi nu e ura şi receptarea frivolă a contemporanilor, ci valoarea intrinsecă a cărţii.

2. Receptarea persoanei şi a operei lui Constantin Noica de către români e identică cu receptarea celorlalte figuri marcante ale generaţiei sale.

3. Avem intelectuali mulţi şi nu puţini.

4. Dv. nu aţi scris mult, şi vă simţiţi o persoană ratată din punct de vedere cultural, pentru că nu v-aţi făcut timp să scrieţi serios. Când cineva vrea să facă un lucru îl face. Când cineva vrea să facă o mie de lucruri nu are dreptul să se plângă că nu s-a ocupat serios doar de un singur lucru.

5.  Un om de cultură îţi indică sursele, nu te conduce la ele. Fiecare dintre noi trebuie să le intimizăm în mod personal, cu eforturi susţinute, pe cât putem şi pe cât vrem.

Răspunsurile sunt date punctual, în funcţie de momentul alocuţiunii.

Pr. Dorin.