„Îngrijorarea” lui Mănăstireanu e soră cu „îngrijorarea” lui Cruceru

 

Articolul îngrijorat [îngrijorător?] de astăzi al domnului Mănăstireanu, care e în vârful lui top 10,  inconfundabil diblat la sânge de baptişti din vara lui 2007 şi cu atât mai mult acum, ne-a adus aminte de îngrijorarea domnului Cruceru din 2007, din vară: Ce se face Dr. Dorin Dobrincu, pentru că va fi înlăturat de ortodocşii care nu ştiu să respecte…”oamenii de elită” ai baptiştilor?!!!

Şi iată că îngrijorarea deveni conducătorul Arhivelor Naţionale şi acum, aceeaşi îngrijorare, naşte aceleaşi dispute proeminente.

Oare la baptişti totul se face pe lamentou? Trebuie susţinut ca doamna Macovei, din umbră? Are nevoie de un miting de încurajare, ca să deconspire mai abitir sau să aibă aplombul fotoliului pe care îl ocupă?

Însă, tocmai legitimarea şi saluturile aprige din partea coreligionarilor săi, ne arată că  nici Dr. Dobrincu şi nici ai săi nu sunt în stare să privească non-confesional postul pe care îl ocupă.

Şi atunci, dacă nici dânşii nu pot scăpa de ştampila de baptişti şi nici noi de cea de ortodocşi, care mai e îngrijorarea, dacă fiecare ţine cu tabăra sa?  Însă trebuie remarcat faptul că ortodocşii nu fac petiţii publice pentru ca vreun ortodox să stea în funcţii de conducere pentru că e ortodox, pe când baptiştii, deşi nu folosesc lumânări în cult, caută cu lumânarea puncte cheie, de conducere, în statul român, pentru a le confesionaliza.

Postul de conducere al Arhivelor Naţionale e un post de conducere fără culoare religioasă sau nu? De ce vorbim de culoarea religioasă dacă el e acolo pentru toată lumea sau ar fi trebuit să fie aşa? Dar poate fi Dobrincu imparţial faţă de …cultul din care provine?

Pr. Dorin.