vaza.png

Prof. Dr. Badea Cireşanu, Tezaurul liturgic al Sfintei Biserici creştine ortodoxe de Răsărit, Tomul II, Tipografia Gutenberg, Bucureşti, 1911, 623 p., 20 lei.

Lângă lacul Vitezda [în 1904 fiind în posesia franciscanilor], spune autorul, sunt peşteri săpate în piatră unde se îngropau regii iudei. Autorul spune că aceste grote sunt fioroase şi că mormintele lor sunt făcute în formă de cuptoare de pâine, n. 1, p. 89/ Cf. n. 4, p. 89, se pare că în Neapole sunt catacombe mai frumoase decât cele descoperite la Roma. Cele de la Neapole ar fi de 67 km lungime, cu coridoare de 5 m lăţime şi de 10 m înălţime, cf. n. 4, p. 90./

În n. 1, p. 91 autorul foloseşte forma mişuesc pentru mişună de astăzi. /Catacomba Sfintei Mănăstiri Neamţ are 6 stânjeni lungime, 3 lăţime şi 6 palme înălţime. A vizitat-o la 23 august 1903, cf. n. 2, p. 91./ În 1897 existau încă ruinele Bazilicii din Roma, construită de Sfântul Constantin cel Mare în sec. 4 d. Hr., p. 101./  Cf. n. 6, p. 103, autorul spune că imaginile sfinte din Sfânta Sofia au fost „boite de turci”, astupate ca să nu se mai vadă. /

Bairam-ul e un fel de paşti al musulmanilor, n. 6, p. 103./ Ramazanul e luna a 9-a, în care se ţine postul cel mare de 28-29 de zile, când musulmanii ajunează în fiecare zi iar seara se trage cu tunul din ordinul poliţiei şi se mănâncă lipie, pilaf, bucate de carne, masa ţinând aproape toată noaptea. Dimineaţa se trage iarăşi cu tunul, pentru începerea ajunării. După Ramazan vine sărbătoarea marea a Bairamului, care ţine trei zile, în care au loc petreceri, e multă veselie, pe masă se pun mâncăruri bogate şi se merge la moschee, cf. n. 6, p. 103-104./

Cadânele sunt femeile turcilor, cf. Ibidem./ Biserica Sfântului Constantin cel Mare de pe locul Mormântului Domnului era de formă rotundă, p. 104/ Sfântul Constantin cel Mare  a făcut o altă Bazilică octogonală, în 8 colţuri, în Antiohia, p. 104/ Sfântul Grigorie de Nazianz vorbeşte şi el despre o Biserică în 8 laturi egale, în Orat. XIX, De laud. patr.ovktw. me.nisopleu,roij cf. n. 2, p. 105. / Biserica Sfântului Simeon Stâlpnicul era staurotu,poj, adică sub formă de cruce, p. 105./

Biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol a Sfântului Constantin cel Mare era tot în formă de curce, era cruciformă, p. 105./Existau Biserici cu altarul boltit şi oval în Răsăritul ortodox, iar sub formă de turn, cilindru sau cerc [ca Pantheonul din Roma] în Apusul ortodox, p. 105./ Frontispiciul, partea de intrare în Biserică, era la apus iar altarul la răsărit, ca şi astăzi, p. 105/

Istoricul bisericesc Socrate se mira că există o Biserică din Antiohia care avea altarul la apus , cf. Istoria bisericească, V, 22.  La fel, Sfântul Paulin de Nola se mira de o Biserică din Tir, care avea altarul spre mormintele fericitul neam al ctitorilor locaşului, cf. Ep. XII, Ad Severum, p. 105/ Autorul nostru vorbeşte despre Mărturisirea publică din primele secole ale Bisericii creştine, în care oamenii îşi spovedeau păcatele în auzul celorlalţi membrii ai comunităţii, p. 106/

Cuvântul anatematizare vine de la grecescul  avnaqemati,zw = eu blestem,  iar în limba aramică e: maranatha,  p. 106/ Cf. n. 1, p. 106, avna,qema [Gal. 1, 8] şi  maranaqa înseamnă despărţire, excludere iar nu blestem. Într-o altă accepţiune, spune autorul, maranatha înseamnă: Domnul nostru vine. Ultima explicaţie la cuvântul maranatha i se pare neîntemeiată autorului nostru, p. 107/

În nartică, în pridvorul Bisericii, stăteau penitenţii, cei care erau opriţi de la Sfânta Împărtăşanie din cauza păcatelor mărturisite public şi catehumenii, cei care erau catehizaţi ca să primească Sfântul Botez, dar nu fuseseră încă botezaţi, p. 107/ Cf. n. 2, p. 107: pro,qesij [Evr. 9, 3]: punere înainte./

După descrierea istoricului bisericesc Eusebiu de Cezareea, în sec. al 4-lea d. Hr. exista în Biserici amvonul ca ceva de sine stătător şi el era construit în mijlocul naosului, adică acolo unde stăteau credincioşii la slujbe, adică acolo unde astăzi există policandrul/candelabrul principal din Biserică, de sub care se citeşte Apostolul la Sfânta Liturghie, p. 109/ Amvonul avea trepte şi era un loc înalt în Biserică./

Bisericile se zideau cu îngăduinţa episcopului, cf. n. 1, p. 110, după cum statuta Novela 131, c. 8, a Sfântului Iustinian cel Mare. Cuprinsul acesteia este următorul: „Dacă cineva voieşte să zidească un sfânt paraclis, ori o mănăstire, nu poate altfel să înceapă zidirea, decât numai pe locurile unde preacuviosul episcop a făcut rugăciunea şi a înfipt cinstita cruce”, n. 1, p. 110./ După istoricul bisericesc Sozomen [Istoria bisericească II, c. 26] şi Sfântul Beda [Istoria bisericească I, c. 30], ziua sfinţirii unei Biserici nou construite era o zi de mare sărbătoare pentru comunitatea de acolo şi amintirea ei era sărbătorită în fiecare an, cf. n. 1, p. 110./

Biserica e tripartită, are trei încăperi: pronaos, naos şi altar după modelul Cortului sfânt din Vechiul Testament, n. 1, p. 110. / Cuvântul nartica/nartix/ nartex [na,rqhx] însemna iniţial o plantă din care se făceau bastoane sau o cutie în care se strângea mărunţişul din casă. Nartica Bisericii a împrumutat sensul figurat de la al doilea sens  plin al cuvântului, n. 2, p. 110. / Autorul are o lucrare despre nartica Bisericii, despre pridvorul Bisericii, deci despre partea auxiliară, de la intrarea principală în Biserică, în revista Biserica Ortodoxă Română XXX [1906], nr. 1, p. 75-85./

Pr. Dorin.

Did you like this? Share it: