Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Despre minunile lui Dumnezeu din Ţara Sfântă

Pentru prima dată în aproape 2000 de ani de la Botezul Domnului, râul Iordanului nu s-a mai întors înapoi. Peste 25.000 de pelerini au participat săptămâna trecută, vineri 18 ianuarie 2008, în ziua Ajunului Botezului Domnului pe stil vechi la slujba de sfinţire a apei Iordanului săvârşită de Patriarhul Ierusalimului Theofil, în locul unde S-a botezat Domnul nostru Iisus Hristos. La acesta slujbă a participat şi grupul de credincioşi aflaţi acum în pelerinaj în Ţara Sfântă de la Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia, grup condus de Părintele Florin Croitoru.

Cei mai mulţi dintre pelerini au rămas dezamăgiţi de faptul că anul acesta Râul Iordan nu s-a mai întors înapoi, această minune repetându-se până acum an de an la slujba Aghiazmei mari. Ea era una dintre cele trei minuni care se fac an de an în Ţara Sfântă, alături de arătarea Sfintei Lumini în Sâmbăta Mare şi a norului de pe Muntele Tabor din ziua praznicului Schimbării la faţă a Mântuitorului.În continuare vă prezentăm o scurtă istorie a locului unde se petrecea an de an această minune a întoarcerii Iordanului, adică a curgerii sale în susul râului, precum şi câteva detalii primite de la pelerinii care au asistat anul acesta.

Locul original al Botezului Domnului se cunoaşte din aceea că, în primul rând, este acelaşi loc unde Dumnezeu a oprit apele în loc, iar Iisus al lui Navi a trecut cu poporul evreu în Israelul de azi prin albia golită a râului (Iisus Navi 3:16-17); apoi tot acolo Sfântul Proroc Ilie a lovit apele cu cojocul său şi ele s-au întors înapoi (4 Împăraţi 2:8). În acelaşi loc a venit şi Mântuitorul Hristos şi s-a botezat de către Sfântul Ioan Botezătorul, care îşi făcea propovăduirea sa pe malul de răsărit al apei, unde este biserica ortodoxă de azi, de pe ţărmul iordanian.

În veacurile dintâi se începea, cam pe la ora prânzului, Vecernia Botezului Domnului, unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. După aceea se făcea slujba sfinţirii apei, iar în clipa în care arhiereul se cobora la râu, în locul în care s-a botezat Mântuitorul Hristos apele începeau să curgă înapoi. Şi curgeau înapoi atâta vreme cât erau catehumeni care se botezau în Iordan. După botezul lor, toată mulţimea de creştini stătea la privegherea de toată noaptea ce urma, iar în zori se împărtăşeau la Sfânta Liturghie, cu toţii, inclusiv cei proaspăt botezaţi.

După venirea perşilor în anul 614 d.Hr. şi distrugerea tuturor bisericilor şi mănăstirilor din Ţara Sfântă, la anul 637 au venit arabii musulmani, care au pus stăpânire pe aceste locuri, şi până azi ei sunt majoritari în ceea ce se cheamă Cisiordania sau West Bank.

Încet, încet, prin presiunile la care au fost supuşi, creştinii au lăsat obiceiul din vechime de a sta trei zile la Iordan şi s-au rezumat doar la a veni pentru slujba Aghiazmei Mari. Abia venirea zecilor de mii de pelerini ruşi în secolul 19 (începând cu anul 1836, până la revoluţia bolşevică din 1917) a reuşit să mai trezească puţin viaţa duhovnicească din Ţara Sfântă.

După războiul de şase zile din 1967, mănăstirile de lângă Iordan au fost închise (inclusiv schitul românesc, unde Părintele Damian Stog a fost împuşcat, pentru că a refuzat să părăsească schitul), ele intrând în fâşia de 5 km de graniţă a statului Israel. De atunci până azi, locul original al Botezului Mântuitorului Hristos se poate vizita fără restricţii numai venind prin Iordania, sau, în Israel, de trei ori pe an, de două ori pentru ortodocşi – la 5 ianuarie pe calendarul iulian (18 ianuarie pe cel civil, gregorian), şi în Sfânta şi Marea Marţi, înainte de Paşti -, şi o dată pentru romano-catolici – în ultima joi din octombrie.

An de an, numărul pelerinilor veniţi la Iordan, să vadă cu ochiul lor minunea, a crescut. Anul trecut au fost cam 10.000 de pelerini. Anul acesta au fost mai mult de 20.000 de oameni numai în partea israeliană, iar pe malul celălalt, în Iordania, au venit cam 5.000, după numărul de autocare. Multe mii din cei de anul trecut erau evrei; Şi anul acesta au fost câteva mii de evrei, veniţi să vadă cu ochii lor minunea. Din păcate, minunea nu a mai avut loc.

Vineri, 18 ianuarie 2008, la 11.30, Patriarhul Theofil al Ierusalimului a început Vecernia Botezului. A urmat sfinţirea Agheasmei în spaţiul amenajat pe mal, sus, iar după aceea Patriarhul şi preoţii s-au coborât la Iordan. Dacă anul trecut, precum s-a văzut în înregistrările video, apele au început să se învolbureze şi să curgă invers, anul acesta nu s-a mai întâmplat aşa. Iordanul curgea foarte încet, aproape neclintit, la vale, spre Marea Moartă. Patriarhul şi suita sa au stat mai mult de 10 minute făcând rugăciuni pe malul apei, dar nimic nu s-a mai întâmplat.

Motivul? Armata israeliană a interzis oricui altcuiva să se apropie de apă. Nimeni dintre miile de pelerini veniţi la Iordan nu s-a putut apropia de apă. Cei care au vrut să ia Aghiazmă Mare din Iordan au putut-o face sus, pe mal, de la nişte pompe care trăgeau apă din Iordan. De obicei curgerea înapoi a Iordanului se face prin venirea în susul râului a apei sărate din Marea Moartă; apa sărată fiind mai grea, vine pe dedesubt şi iese la suprafaţă în acele învolburări care se produc în momentul sfinţirii Iordanului. De aceea de multe ori Aghiazma Mare din această zi este sărată. Pelerinii care au fost anul acesta au mărturisit că Aghiazma pe care au băut-o din Iordan avea un gust diferit de al apei râului, adică un pic sărat (dar nu precum cea de anul trecut), şi poate acesta este motivul pentru care apele erau atât de liniştite, de parcă râul nici nu curgea.

Ceva asemănător s-a întâmplat cu aproape 30 de ani în urmă, în vremea răposatului Patriarh Diodor. Arabii creştini din Bethlehem au obiceiul să vină în biserica Învierii, la slujba Sfintei Lumini, şi să bată din tobe şi să se plimbe prin mulţimea de oameni, făcând un zgomot asurzitor, cântând, bătând din palme, ţipând şi bătând în tobe. Poliţia israeliană a luat hotărârea, în acel an, să nu mai fie lăsaţi arabii în lăuntrul bisericii, ca să nu mai provoace tulburare. Patriarhul, intrând în Sfântul Mormânt, a început să se roage, dar după ce a citit rugăciunea pentru venirea Sfintei Lumini, aceasta nu a mai venit, ca în ceilalţi ani. Fiind un om duhovnicesc, l-a luminat Dumnezeu că Sfânta Lumină nu apare pentru că arabii au rămas afară. Şi atunci le-a spus poliţiştilor israelieni să le dea drumul, iar când aceştia au intrat în biserică a venit şi Sfânta Lumină.

În toate lucrările dumnezeieşti se poate vedea rânduiala cerească şi împreună lucrarea lui Dumnezeu cu oamenii. Iordanul curge înapoi în amintirea Celui care s-a botezat în el acum aproape 2000 de ani. Şi până în ziua de azi curge înapoi pentru cei ce se botează în această zi, şi pentru curăţarea păcatelor lor. Dar dacă anul acesta nu a mai fost lăsat nimeni să se apropie măcar de apă, nici minunea nu a mai avut loc.

Poate că numărul mare de evrei veniţi anul acesta a fost pricina pentru care nimeni nu a fost lăsat să se apropie de Sfântul Râu Iordan. Mulţi dintre ei se botezau în fiecare an. Oricum, vederea minunii cu ochii îi determina pe cei mai mulţi să se creştineze. Fie în ascuns, fie pe faţă, o făceau. Sunt mulţi evrei care s-au botezat în Ţara Sfântă făcându-se Creştini Ortodocşi, chiar dacă încă nu există vreo parohie în care să se slujească în limba lor.

Sigur, întâmplarea este ruşinoasă, pentru noi, Creştinii Ortodocşi, mărturiseşte unul dintre pelerini, Părintele Filoteu Bălan. Dumnezeu şi-a întors faţa de la noi. Acolo erau ruşi, români, greci, sârbi, bulgari şi arabi ortodocşi. Dar în afară de patriarhul grec al Ierusalimului nici un alt arhiereu al unei alte Biserici nu mai fost de faţă.

Pentru cei care au mers cu credinţă sinceră şi cu smerenie, Dumnezeu li s-a descoperit însă în taina inimii şi au primit astfel binecuvântarea Iordanului şi arătarea Sfintei Treimi în sufletele lor, ne-a mărturisit Părintele Florin Croitoru.

Oricum, e trist că creştinii nu se mai pot boteza în Iordan la locul Botezului Mântuitorului Iisus Hristos.

Preluare din sursa de aici.

Pr. Dorin.

Did you like this? Share it:

Previous

Teologul tezaurului liturgic: Prof. Dr. Badea Cireşanu [6]

Next

Teologul tezaurului liturgic: Prof. Dr. Badea Cireşanu [7]

1 Comment

  1. ilie vladila

    sint un muritor de rind cu frica de dumnezeu cea ce se intipla in ziua de astazi cu crestinismul este strigator la cer prima este constitutia europei care nu recunoaste radacinile crestinismului in europa si acuma interzicerea botezului in riul iordan oare unde o sa ajungem oare nu ne dam seama ca in acest fel ne indepartam de dumnezeu

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén