Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Teologul tezaurului liturgic: Prof. Dr. Badea Cireşanu [8]

vaza.png

Prof. Dr. Badea Cireşanu, Tezaurul liturgic al Sfintei Biserici creştine ortodoxe de Răsărit, Tomul II, Tipografia Gutenberg, Bucureşti, 1911,  623 p., 20 lei.

Autorul spunea, în seara duminicii de 14 ianuarie 1907, la Ateneul Român din Bucureşti, că evlavia şi iubirea de ţară au fost nedespărţite la poporul român, cf. n. 1, p. 182. Îi dăm dreptate. Altfel nu am mai fi avut atâtea Sfinte Biserici pe pământul ţării noastre. / Autorul era de părere că domnul Neagoe Basarab sau arhitectul care a construit Sfânta Biserică centrală de la Mănăstirea Curtea de Argeş a preluat sculpturile de la uşa moscheii din Brussa şi le-a pus la Biserica sa, n. 1, p. 183./

Istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea în Istoria Bisericească, VII, 18 vorbeşte despre Sfintele Icoane şi despre statuia făcută Domnului de către femeia cu scurgerea de sânge, vindecată de către El şi despre care vorbesc Evangheliile, cf. n. 1, p. 183./ În n. 4, 5, 6 din p. 199, autorul, în mod şocant pentru noi, foloseşte următoarele trei surse „contestatare” ale Sfintelor Icoane: Sfântul Irineu al Lyonului, Adversus Haeresis 1, 25, 6, Sfântul Epifanie al Salaminei, Haeresis 17 şi Sfântul Augustin al Hipponei,  De Haeresis, c. 7. Însă ni se pare o forţare a textelor în cauză, pentru a-i scoate pe cei trei Sfinţi drept iconoclaşti.

Însă, în n. 1, p. 201, autorul ne dă un pasaj din Ad Iulianum Apostatum, adică din  Epistola Sfântului Vasile cel Mare către Iulian Apostatul, cf. PG 32, col. 462-463, p. 1099 şi anume acesta:

De,comai de. kai. tou/j a`gi,ouj avposto,louj, profh,taj, kai. ma,rturaj, kai. eivj th.n pro.j qeo.n i`kesi,an tou,touj evpikalou/mai, tou/ div auvtw/n, h;goun di.a th/j mesitei,aj auvtw/n, i[lew,n moi gene,sqai to.n fila,nqrwpon qeo.n kai, lu,tron moi tw/n ptesma,twn gene,sqai kai. doqh/nai.

 o; qen kai. tou.j carakth/raj tw/n eivko,nwn auvtw/n timw/n kai. proskunw/, katevxai,reton tou,twn paradedome,nwn evk tw/n a`gi,wn avposto,lwn, kai. ouvk avphgoreume,nwn, avllevn pa,saij tai/j evkklhsi,aij h`mw/n tou,twn avnistorume,nwn.

Traducerea textului vasilian, care este absolut clar în ceea ce priveşte cinstirea Sfintelor Icoane şi a Sfinţilor iconizaţi pe ele, e următoarea în traducerea autorului, cf. p. 201:

„Venerez şi pe Sfinţii Apostoli, pe Profeţi şi pe Martiri, şi în rugăciunile ce trebuie făcute înaintea lui Dumnezeu îi invoc pe ei. Şi prin ei, adică prin mijlocirea lor, îndurat să-mi fie iubitorul de oameni Dumnezeu, şi să dea iertare greşelilor mele!

Pentru aceea şi icoanelor lor mă închin şi le cinstesc pe ele, după cum ne este nouă dat de la Sfinţii Apostoli. Şi acestea [icoanele] nu sunt oprite, ci sunt zugrăvite în toate Bisericile noastre încă din vechime”.

Şi autorul mărturiseşte pe drept cuvânt, că mărturia aceasta scriptică a Sfântului Vasile cel Mare e cea mai puternică mărturie din sec. al 4-lea d. Hr., care autentifică existenţa Sfintelor Icoane, ca Tradiţie vie ce vine de la Sfinţii Apostoli, cf. p. 201./ După părerea noastră, sunt multe date scriptice, multe evidenţe, începând cu secolul 1, care nu au fost luate în calcul până acum la modul serios de teologia academică, din motive mereu păguboase dreptei credinţe. Mărturiile epigrafice şi diversele inscripţii găsite mai mult sau mai puţin recent dovedesc faptul că în sec. 1 al Bisericii exista un cult închegat, cu ierarhie bisericească, cu teologie puternică, cu Sfinte Taine, cu Sfântă Liturghie, cu cultul Sfinţilor, lucruri ce trebuie repuse în calcul şi redate adevăratei istorii a Bisericii, căreia îi aparţin./

 Sfântul Grigorie de Nazianz, în Epistola 9, spunea: „pictura este pentru cei neînvăţaţi, ceea ce este scrierea pentru cei învăţaţi”, p. 201/ Sfântul Grigorie de Nyssa, în Cuvântarea la Sfântul Teodor, ed. Morel, p. 579, apud Idem, n. 5, p. 201, face o descriere a Bisericii Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron şi ne spune că locaşul sfânt era împodobit cu icoana Mântuitorului şi cu icoane care închipuiau chinurile suferite de Sfântul Mucenic./

Sfântul Asterie al Amasiei [+ 420] vorbeşte despre icoana Sfintei Mari Muceniţe Eufimia din Calcedon, admirând fineţea penelului care a pictat-o dar şi faptul că Sfânta Muceniţă este iconizată cu mâinile ridicate spre cer, p. 201/ Papa Damasus [+ 384], în Viaţa Sfântului Silvestru, ne vorbeşte  despre pictura bisericească a secolului său, cf. n. 7, p. 201./

Sfântul Ioan Damaschin tratează cinstirea Sfintelor Icoane în De imaginibus, din care autorul citează  Cuv. al 3-a, cf. n. 2 şi 3, p. 202./ Despre cinstirea Sfintei Cruci găsim la Sfântul Ioan Gură de Aur, în Comentariul la Matei, Omilia 54 şi la Sfântul Chiril al Alexandriei, în Împotriva lui Iulian Apostatul, cartea a 4-a, cf. p. 202/ Conf. Gherasim Timuş Piteşteanu a tradus Teologia Dogmatică Ortodoxă a Mitropolitului Macarie al Moscovei [+ 1882] şi a editat-o la Bucureşti în 1887. Ea are peste 733, atâta timp cât se citează această pagine din ea în n. 9, p. 202. Nu cunosc această carte./

Sfântul Paulin de Nola, în Epistola către Sulpiciu, spunea: „icoanele să servească poporului în loc de cărţi şi Scripturi”. Sulpiciu Sever, preot galican, pictase icoana Sfântului Paulin în baptisterium, încă fiind acesta în viaţă, de aceea în Epistola 32, Sfântul Paulin îl mustră frăţeşte pentru acest gest de dragoste faţă de el şi de recunoaştere a vieţii sale, spunând că e păcătos şi nevrednic de o asemenea cinstire, cf. n. 1, p. 203./

Sfântul Teodoret de Cyr [+ 458] vorbeşte despre lucrătorii din Roma, ca despre unii care au în atelierele lor de muncă icoana Sfântului Simeon Stâlpnicul, cf. Fericitul Teodoret de Cyr, Istoria bisericească, cap. 26, apud. Idem, p. 203./Sfântul Augustin [tocmai de aceea e stranie catalogarea sa iniţială ca „iconoclast” de către autorul nostru], în De consensu evangelistarium I, c. X, spune: „împreună cu Iisus Hristos, se vedeau pictaţi în multe locuri [din Africa nordică n.n.] şi Apostolii Petru şi Pavel”, p. 203./

Sfântul Ioan Damaschin, în Oratio 3 din ciclul De imaginibus, spune că Sfântul Constantin cel Mare a introdus obiceiul de a se picta în Biserici chipul epicopilor locului încă din timpul vieţii lor, p. 203./ Sfântul Grigorie cel Mare, Papă al Romei, spunea că „icoanele sunt biblia laicorum, biblia pauperum”, în Epistola a 9-a către Serenium, cf. Idem, n. 1, p. 205./Filostorgiu, un istoric bisericesc arian din sec. al 5-lea era şi el împotriva Sfintelor Icoane, după cum spune autorul nostru în p. 205./

Cf. n. 3, p. 205, autorul crede că Sfântul Constantin cel Mare şi Sfântul Justinian cel Mare au cerut să se facă în Biserici, în vremea lor, o pictură bisericească foarte ascetică, în care chipurile Sfinţilor sunt adânc cugetătoare, însă, în comparaţie cu Sfântul Constantin, accentuează autorul, Sfântul Justinian împăratul a mai îndulcit formele picturale în mozaicurile de la Sfânta Sofia din Constantinopol.

Did you like this? Share it:

Previous

Despre egoism

Next

Teologul tezaurului liturgic: Prof. Dr. Badea Cireşanu [9]

1 Comment

  1. Adela Petrini

    Doamne ajuta,

    Va rog frumos ajutati-ma sa gasesc pdf-ul sau cartea: Tezaurul liturgic al Sfintei Biserici Ortodoxe de Răsărit, vol. II, Ed. Gutenberg, Bucureşti, 1911
    sau daca stiti ca cineva o vinde, doresc sa o cumpar.

    Va multumesc!

    Adela

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort