vaza.png

Prof. Dr. Badea Cireşanu, Tezaurul liturgic al Sfintei Biserici creştine ortodoxe de Răsărit, Tomul II, Tipografia Gutenberg, Bucureşti, 1911,  623 p., 20 lei.

În 485 d. Hr. apare, sub împăratul bizantin Zenon, în Imperiul roman de răsărit, care era ortodox, o sectă religioasă care considera Sfintele Icoane „idolatrie”.  Secta se stinge, dispare, şi reapar aceste idei în cadrul altei secte, în sec. al 8-lea d. Hr, grupare care va fi sprijinită de împăratul bizantin Leon III Isaurul [717-741], cf. p. 205. /

Leon III e ajutat în lupta sa împotriva Bisericii Ortodoxe de episcopul Constantin din Nacolia şi de un funcţionar de stat numit Beser, p. 206./ Primul edict al împăratului Leon III împotriva Sfintelor Icoane a fost dat în 726.  Atunci se opreşte închinarea în faţa Sfintelor Icoane, pe motiv că închinarea se cuvine numai lui Dumnezeu şi a dispus ca ele să fie ridicate mai sus în Biserici, pentru ca poporul să nu le poată săruta, p. 206.

În anul 730, Leon III  dă un al doilea edict, în care ordona  totala înlăturare a Sfintelor Icoane din Biserici şi spoirea icoanelor murale, adică astuparea iconografiei pictate pe pereţii Bisericilor. Împotrivindu-se acestei nebunii imperiale, Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului [715-730] de la acea dată, demisionează şi e înlocuit de sincelul Atanasie, care devine patriarh iconoclast [730-754]. Acesta e caracterizat drept un om fără voinţă, deşi fusese odinioară secretarul Sfântului Gherman. Văzând ce se petrece cu Sfintele Icoane în Biserici, poporul ortodox se răzvrăteşte împotriva primului ostaş care ridică, din ordinul împăratului, Icoana Mântuitorului Hristos de pe poarta palatului imperial şi pe acesta îl sfâşie în bucăţi, având o moarte cumplită, p. 206./

Cele 3 apologii în apărarea Sfintelor Icoane, scrise de Sfântul Ioan Damaschin, se găsesc în PG 94, col. 1230-1295, cf. n. 3, p. 206./

În 1741 moare împăratul Leon III Isaurul şi vine la tron Constantin V Copronimul [741-775]. Numele de Copronim l-a primit de la popor pentru că, atunci când a fost botezat, el şi-a făcut nevoile în colimvitra Botezului. Copronim vine de la kopro,nhmoj = întinatul. Constantin V se dovedeşte rău ca şi tatăl său, dar e un mare războinic pentru imperiu. E uns împărat de patriarhul Anastasie. Când ajunge împărat, acesta îi scoate ochii cumnatului său, Artabasd, care apăra Sfintele Icoane şi decapitează pe răzvrătiţii împotriva sa. Pe patriarhul Anastasie, care l-a uns împărat, îl pune în batjocură călare pe un măgar, dar cu faţa spre fundul animalului şi îl poartă astfel pe uliţele oraşului, pentru ca apoi să îi scoată ochii. Constantin V se manifestă ca un duşman fioros împotriva Sfintelor Icoane, p. 207.

În anul 754, Copronim întruneşte un sinod iconoclast  la Constantinopol, format din 338 de episcopi, autointitulându-se, în mod ilegitim, drept: „Al şaptelea Sinod Ecumenic”. La acest pseudo-sinod nu ia parte niciun patriarh ortodox. Aici se declară că iconodulia [venerarea Sfintelor Icoane] e un lucru păgânesc şi se acceptă că numai Sfânta Cruce trebuie îngăduită ca imagine a lui Hristos, p. 207./ Pseudosinodul anatematizează pe făcătorii de icoane, pe Sfântul Ioan Damaschin  – cel mai mare teolog şi apărător al lor şi al credinţei ortodoxe de la acea dată –  şi îl alege ca patriarh pe Constantin de Sileu [754-766]. Pe măsură ce se scot din Biserici Sfintele Icoane, iconoclaştii încep să picteze pe pereţii Bisericilor munţi, arbori, scene de vânătoare, imagini agricole şi cosmice, adică lucruri care nu aveau nimic de-a face cu Sfinţii lui Dumnezeu şi cu Tradiţia Bisericii, p. 207./

În partea apuseană a Bisericii Ortodoxe, Papa Ştefan III [752-757], împreună cu Patriarhii ortodocşi ai Răsăritului se opun acestui pseudosinod. Monahii se opun împăratului cel mai necruţător şi de aceea sunt biciuiţi, încarceraţi, exilaţi sau siliţi să se însoare. Multor Sfinţi Mărturisitori ai momentului li se scot ochii, li se taie nasul şi urechile, iar mănăstirile lor sunt transformate în grajduri de cai. Prigonitorii Sfintelor Icoane sunt numiţi iconomahi [ eivkonoma,coi, rad. eivkw,n + ma,ch = luptători contra Icoanelor] sau iconoclaşti [eivkonokla,stai, rad. eivkw,n + kla,w = spărgători de icoane], p. 207./

După istoricul bisericesc Teofan, persecuţia iconoclastă a vizat şi Sfintele Moaşte, care au fost scoase din Sfintele Biserici, arse şi aruncate în mare şi s-a oprit invocarea Sfinţilor şi a Născătoarei de Dumnezeu, p. 208. / Ceea ce nu înţelegeau iconoclaştii de atunci şi de astăzi e că Sfintele Icoane nu sunt idoli ci reprezentări duhovniceşti ale unor Sfinţi reali, care ne intimizează în mod real cu Sfinţii lui Dumnezeu din cer reprezentaţi pe ele. Și că Sfinţii ne ascultă rugăciunile şi ne ajută în lupta noastră cu patimile din noi. Și că Prea Curata Stăpână e cea mai mare apărătoare a creştinilor împotriva tuturor ispitirilor şi a demonilor. Sfânta Cruce e puterea ortodocşilor, e puterea lui Hristos Mântuitorul, Care-i zdrobeşte pe eretici şi-i amuţeşte pe demoni. Iar Sfintele Moaşte sunt semnul real al sfinţeniei, semnul că cel adormit e acum cu Domnul pentru că osemintele sale arată prezenţa harului în ele, prezenţă pe care o trăia pe când era în această viaţă.

Cine atentează la adevărul Bisericii atentează la Sfinţi şi la Sfintele Icoane, la Sfintele Moaşte şi la Sfintele Taine. Iar cine nu le are, nu are nimic de-a face cu Biserica lui Hristos.

Did you like this? Share it: