vaza.png

Prof. Dr. Badea Cireşanu, Tezaurul liturgic al Sfintei Biserici creştine ortodoxe de Răsărit, Tomul II, Tipografia Gutenberg, Bucureşti, 1911, 623 p., 20 lei.

Autorul vorbeşte despre Biserica cu sibile, în care sunt iconizate cele 12 Sibile romane, care au profeţit Naşterea Mântuitorului Hristos, de pe Calea Moşilor din Bucureşti, în n. 3, p. 291./ Sibu,lla = voinţa lui Dumnezeu, p. 291./ „Biserica Ortodoxă nu recunoaşte ocârmuirea democratică a protestanţilor…tot aşa respinge ocârmuirea monarhică a latinilor”, p. 310./ Autorul vorbeşte despre sistemul de ocârmuire/ conducere al Bisericii Ortodoxe ca despre unul hristocratic, p. 310./

Lc. 24, 5 e folosit de autor ca explicitare tradiţională a faptului de ce episcopul binecuvintează cu ambele mâini, p. 320./ Binecuvântarea preoţilor ortodocşi: degetul mare al mâinii drepte face cruce cu inelarul [ X] iar degetul mic face litera C, adică XC = Hristos. Arătătorul mâinii drepte e întins [I] iar mijlociul e C = IC = Iisus. Toate degetele de la mâna dreaptă, în timpul binecuvântării preoţeşti, reprezintă cuvintele: Iisus Hristos, n. 5, p. 320./

Fericitul Veniam Costache, Mitropolitul Moldovei [1803-1842, + 1846] a fost hirotonit Episcop la vârsta de 24 de ani, cf. n. 5, p. 321. / Autorul spune că în limbajul românesc, poporul numeşte pe preoţi popi, de la latinescul papa = tată, părinte sau de la popa = sacrificator/jertfitor, n. 1, p. 323./

Episcopul stătea pe scaunul din mijloc într-o adunare, pe când preoţii formau, cu scaunele lor, un semicerc împrejurul său. Acest semicerc era numit spiritualem coronam [cununa duhovnicească], circulum presbyterii [sfatul preoţilor] sau coronam Ecclesiae [cununa Bisericii], p. 327./

Parabolanii erau asistenţii medicali, în Imperiul Roman de Răsărit, care se ocupau de bolnavii cu afecţiuni mari, p. 352./ Lampadarii aprindeau candelele şi policandrele în Biserică, p. 353./ Patriarh [de la path.r + avrch.] înseamnă : cel dintâi dintre părinţi, dintre slujitorii Bisericii, p. 354./ Autorul spunea cuculion la ceea ce noi azi spunem culion, p. 359./

Ecdicul era avocatul bisericesc, p. 363. Avem pe Sfântul Ilie Ecdicul./Diaconul avea la început rolul de a împărţi ofrandele între clerici, p. 364./ Exarxul [e;xarcoj, primas] = primul, căpetenia, principele, p. 366. Exarhii erau episcopii cei mai de seamă, veriga intermediară dintre patriarh şi mitropoliţii săi, p.366./ Arhiepiscop înseamnă primul dintre episcopi, p. 367/

Mitropolit [mh,thr + po,lij] = episcopul cetăţii metropolă, a capitalei de ţară, p. 368. /Horepiscopii sau periodevţii erau în vechime episcopii de ţară, care îşi aveau episcopia în sate principale, p. 370/

Filosoful arab Abu Iusuf [m. 800 d. Hr.] spunea la bătrâneţe: „Am privit lumea cu ochiul veghetor şi nu am văzut în ea ceva mai de folos, decât [aceea] de a o părăsi”, p. 372./

Nebunii pentru Hristos [mwroi. dia. Cristou.], cf. I Cor. 4, 10, p. 376./ Arhimandrit [avrcimandri,tai, consideră autorul, că vine de la avrch, + cuv. egiptean mandra = turmă] = conducătorul turmei cuvântătoare, al obştei monahale, p. 377./

Camilafca/ camilavca are înţelesul duhovnicesc cum că monahul nu trebuie să vadă deşertăciunile lumeşti, p. 377-378./ Egumeniţă [h`goumeni,ssa] = povăţuitoare, îndrumătoarea unei obşti monahale de maici, p. 378./ Stareţ înseamnă Bătrân, Povăţuitor duhovnicesc al monahilor, n. 4, p. 378./

Urmează discutarea semnificaţiilor duhovniceşti ale veşmintelor preoţeşti şi episcopale.

Did you like this? Share it: