Ştiu că în ziua de azi timpul este cel care decide: ce faci, cum arăţi, ce spui şi cum o spui. Dacă totuşi veţi găsi timp şi veţi considera oportun să-mi răspundeţi nu pot decât să mă consider fericit. Acelaşi timp mă determină să vă caut. Nu ştiu cum se procedează în astfel de situaţii aşa că mi-am luat inima în dinţi. Napoleon Hill spunea că e bine „o formă timpului trăit să dăm”.
Mai ştiu că în vârf de munte, brazii viguroşi arată şi celor tineri că vântul nu este prieten decât celor care au curajul să-l înfrunte. “Încearcă-mi rădăcinile şi trăinicia trunchiului” este şoapta şi fiorul tremurului, căci multe suflete am adăpostit de-a lungul timpului.
Am încercat să descâlcesc firele de iarbă dar foşnetul lor îndeamna la visare, la uitare. “Bucură-te de frumuseţea boabelor de rouă dar nu căuta la rădăcină; putreziciunea hrăneşte şi dă viaţă dar frumoasă nu poate fi”.
Dacă voi avea încuviinţarea dumneavoastră, aş vrea să vă trimit fragmente din “mustul frunzelor ce mor” stropi, pastişe ale răului ce ne înconjoară, aşteptând ca sabia să reteze sau să binecuvânteze.
Stimate Domnule Alex Ştefănescu,
Ştiu că în ziua de azi timpul este cel care decide: ce faci, cum arăţi, ce spui şi cum o spui. Dacă totuşi veţi găsi timp şi veţi considera oportun să-mi răspundeţi nu pot decât să mă consider fericit. Acelaşi timp mă determină să vă caut. Nu ştiu cum se procedează în astfel de situaţii aşa că mi-am luat inima în dinţi. Napoleon Hill spunea că e bine „o formă timpului trăit să dăm”.
Mai ştiu că în vârf de munte, brazii viguroşi arată şi celor tineri că vântul nu este prieten decât celor care au curajul să-l înfrunte. “Încearcă-mi rădăcinile şi trăinicia trunchiului” este şoapta şi fiorul tremurului, căci multe suflete am adăpostit de-a lungul timpului.
Am încercat să descâlcesc firele de iarbă dar foşnetul lor îndeamna la visare, la uitare. “Bucură-te de frumuseţea boabelor de rouă dar nu căuta la rădăcină; putreziciunea hrăneşte şi dă viaţă dar frumoasă nu poate fi”.
Dacă voi avea încuviinţarea dumneavoastră, aş vrea să vă trimit fragmente din “mustul frunzelor ce mor” stropi, pastişe ale răului ce ne înconjoară, aşteptând ca sabia să reteze sau să binecuvânteze.
Al dumneavoastră,
Costel Macovei