Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Teologul tezaurului liturgic: Prof. Dr. Badea Cireşanu [18]

vaza.png

Prof. Dr. Badea Cireşanu, Tezaurul liturgic al Sfintei Biserici creştine ortodoxe de Răsărit, Studiul Liturgic Special, Tomul III, Bucureşti, 1912, 430 p.

Coranul are 6.000 de versuri, cf. n. 1, p. 12./ În Oltenia, bărbaţii care rămâneau văduvi mergeau timp de un an de zile cu capul descoperit în semn de doliu pentru moartea soţiei lor, cf. n. 4, p. 32./ În n. 4, p. 37, autorul îşi arată decepţia/dezamăgirea pentru doi târgoveţi care nu l-au lăsat să asculte în linişte Sfânta Liturghie de Paşti ci au trăncănit tot timpul lângă el./

În n. 7, p. 40-41, autorul arată câteva obiceiuri ale ortodocşilor pe care le caracterizează drept semne ale pietăţii şi ale nevinovăţiei, dar care sunt mai degrabă semne ale neştiinţei. / În n. 14, p. 45, el foloseşte forma lingvistică încongiurată pentru a desemna adjectivul verbal: înconjurată. /

Pe locul unde Domnul S-a înălţat la cer, astăzi este o moschee musulmană, n. 14, p. 45./Autorul remarcă faptul că credincioşii ortodocşi ruşi îşi aştern adesea faţa la pământ când se roagă, p. 47./

Oraşul Smirna e în Asia, p. 52/ Cf. n. 2, p. 134, autorul dă detalii despre un somnambul de la Spitalul Sfântul Pantelimon din Bucureşti. Acesta l-a văzut pe acest om, în vârstă de 21 de ani, în data de 22 iulie 1907, cum a umblat o oră pe afară, apoi s-a întors înapoi şi s-a pus în pat la loc. Când s-a trezit a doua zi nu ştia nimic din ce se petrecuse cu el noaptea anterioară. Pe acest tânăr somnambul, spune autorul, l-au văzut în acea zi circa 8000 de oameni./

Tatăl autorului, Gheorghe Anghel Cireaşă, a fost cântăreţ bisericesc, cf. n. 3, p. 151-152. A fost 40 de ani cântăreţ bisericesc şi autorul crede că tatăl său a avut o viaţă sfântă, n. 3, p. 152./

Cf. n. 5, p. 155-156, autorul a văzut în vara lui 1904 vreo 8 peşteri în dealul Ierihonului, unde trăiau pustnici. Aceştia săvârşeau Obedniţa în loc de Sfânta Liturghie./

Cf. n. 3, p. 160, autorul se plângea de răutatea cămătarilor din vremea sa./

Corban = dar, cf. n. 2, p. 164./ Cf. n. 3, p. 168, autorul spune că şi astăzi, aproape de Betleem, se poate vedea mormântul Sfintei Rahela./

Până la Sinodul de la Toledo, din 693 d. Hr., şi în partea apuseană a Bisericii Ortodoxe s-a folosit pâine pentru pregătirea Cinstitelor Daruri şi nu azimă. În Anglia, azima la Liturghie apare în sec. 8 d. Hr, în Germania în sec. 9 iar din sec. 11 se generalizează peste tot în romano-catolicism, cf. n. 4, p. 170./

Sfântul Sofronie al Ierusalimului [+ 638] dă mărturie despre faptul, că în vremea sa, toţi credincioşii sărutau Sfânta Evanghelie la Sfânta Liturghie după ce se citea pericopa zilei, p. 168./

Cf. n. 2, p. 193, autorul era împotriva pomenirilor nominale de la Vohodul mare. Ce spune autorul: „Candela, dacă nu are untdelemn se stinge, iar dacă se toarnă în ea prea mult, iar se stinge. Aşa se întâmplă şi cu poporul! Dacă serviciul divin nu este solemn, el nu ne încălzeşte; iar dacă are multe adaosuri, poporul îşi pierde răbdarea şi pleacă”, cf. n. 2, p. 193./

Anafora apare în sec. al 4-lea d. Hr. şi e prezentată ca realitate liturgică de Canonul 2 de la Antiohia [341 d.Hr.], p. 219./ Cf. n. 2, p. 224, hirotonia e o lucrare de veselie, adică un moment de mare bucurie, cf. tâlcuirii lui Balsamon/Valsamon la Canonul 49 Laodiceea./

Sfânta Maria Magdalena, Mironosiţa şi Apostolul lui Hristos, a mers la împăratul Tiberiu cu un ou roşu în mână şi i-a spus: Hristos a înviat! De atunci se pare că Biserica noastră a început obiceiul de a vopsi ouă roşii de Paşti, p. 260./ Autorul ne trimite la Molitfelnicul din 1832, editat la Bucureşti, ca să vedem cum arată Rugăciunea binecuvântării ouălor de Paşti./

Cf. n. 1, p. 260, Sf. Augustin, Omilia a 8-a: „Rămâne nădejdea, care, după cum mi se pare, se aseamănă oului; căci după cum oul nu are sfârşit, aşa nici nădejdea nu se termină niciodată”, p. 260. Autorul a redat acest fragment augustinian, ca să arate că simbolismul oului este acela că exprimă nădejdea creştină care niciodată nu se termină./

Preotul sau diaconul atunci, când adorm întru Domnul, sunt luaţi de alţi trei preoţi şi sunt puşi pe o rogojină ca semn al umilinţei. Celui adormit din clerul bisericesc nu i se spală trupul cu apă când adoarme ci e uns cu un burete îmbibat în ulei sau cu o cârpă îmbibată în puţină apă. E îmbrăcat apoi în veşmintele sale diaconale sau preoţeşti, potrivit treptei sale de slujire, i se acoperă faţa cu un procovăţ/acoperământ nesfinţit şi i se pune pe piept Sfânta Evanghelie, p. 354.

La finalul cărţii

O carte admirabilă, pentru că e o carte foarte muncită, la care s-a muncit ani grei. Noi am spicuit din ea, şi cei care vor să o descopere la reala ei valoare, vor observa ce se poate face, dacă vrei, ca teolog, într-o viaţă de om.

O carte trudnică, realmente impresionantă, pentru că nu s-a făcut cu aparatură modernă, cum avem noi acum şi ni se pare că totul e uşor şi nici cu o bibliotecă enormă la îndemână, ci autorul a călătorit în toată Europa, Africa şi Asia ca să îşi adune materialul şi să o scrie. El a citat din limba greacă, latină, ebraică, rusă, franceză, engleză, germană…şi a muncit la ea, a muncit în mod real.

Tocmai de aceea am ales să elogiem această carte, în deschiderea acestui periplu spre noi şi noi monumente ale credinţei şi spiritualităţii ortodoxe şi nu numai, pentru a vă strecura umilinţa în faţa măreţiei.

Ca să înţelegeţi cât de greu e să faci 10 pagini de carte reală, muncită, vă invit să vă alegeţi un subiect în care să vă traduceţi toate sursele şi, pe baza lor, să plecaţi în călătoria depistării unui adevăr istoric sau dogmatic. Nu e deloc uşor ci impresionant de greu!

Noi ne bucurăm că această carte, cumva, a ajuns şi la dv.!

Did you like this? Share it:

Previous

Teologul tezaurului liturgic: Prof. Dr. Badea Cireşanu [17]

Next

Pus-ai, Doamne, crucea Ta în mijlocul lumii, ca să mântuieşti pe tot omul care vine în lume!

1 Comment

  1. Mulţumim părinte pentru această recenzie. Într-adevăr o carte impresionantă.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén