O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate
Traducerea Scripturii a ÎPS Bartolomeu Anania e o traducere monumentală şi suntem de acord cu declaraţia sa faţă de încercările prozelitiste „fară faţă” din România
Traducerea suna foarte frumos in romaneste, fara indoiala este un progress fata de traducerile mai vechi, ortodoxe, catolice, sau protestante.
Insa e destul de limpede ca traducerea ar trebui considerate ca prim pas intr-un proiect inca neterminat. Problema ramane aceeasi, mai veche: in pofida insistentei autorului, Vechiul Testament nu este tradus dupa Septuaginta. Un exemplu graitor: dialogul dintre Dumnezeu si Cain, inainte ca acesta sa isi ucida fratele. Puneti fata in fata Septuaginta, textul ebraic, si traducerea mitropolitului Bartolomeu si veti vedea imediat cum stau lucrurile.
Exista pe de o parte graba mitropolitului Bartolomeu de a impune aceasta traducere ca normativa. Pe de alta parte, in reactive, unii ar vrea sa arunce totul peste bord. Mult mai util ar fi sa recunoastem meritele traducerii si sa ii folosim solutiile fericite (nu-s deloc putine), si sa corectam “la sange” ceea ce este de corectat, insa fara tam-tam.
Cat priveste notele la traducere, bine ar fi daca s-ar putea incorpora si numeroasele trimiteri la Filon si la autori patristici din traducerea Badilita & Co.
Traducerea suna foarte frumos in romaneste, fara indoiala este un progress fata de traducerile mai vechi, ortodoxe, catolice, sau protestante.
Insa e destul de limpede ca traducerea ar trebui considerate ca prim pas intr-un proiect inca neterminat. Problema ramane aceeasi, mai veche: in pofida insistentei autorului, Vechiul Testament nu este tradus dupa Septuaginta. Un exemplu graitor: dialogul dintre Dumnezeu si Cain, inainte ca acesta sa isi ucida fratele. Puneti fata in fata Septuaginta, textul ebraic, si traducerea mitropolitului Bartolomeu si veti vedea imediat cum stau lucrurile.
Exista pe de o parte graba mitropolitului Bartolomeu de a impune aceasta traducere ca normativa. Pe de alta parte, in reactive, unii ar vrea sa arunce totul peste bord. Mult mai util ar fi sa recunoastem meritele traducerii si sa ii folosim solutiile fericite (nu-s deloc putine), si sa corectam “la sange” ceea ce este de corectat, insa fara tam-tam.
Cat priveste notele la traducere, bine ar fi daca s-ar putea incorpora si numeroasele trimiteri la Filon si la autori patristici din traducerea Badilita & Co.