Îi dăm dreptate lui Alin Cristea

Pentru textul din imagine mărit

Proiectul online al pastorului Cruceru a eşuat în mod dublu: în domeniile calităţii şi ale colocvialităţii. A încercat să ne propună o democratizare a limbajului şi s-a ajuns la un penibil al discuţiilor sau la non-discuţii. S-a angajat într-o concurenţă neloaială şi a sfârşit printr-o ruşinoasă retragere din online. De ce? Mentorul principal a vrut să epateze şi nu şi-a luat rolul în serios.

Nu credem că proiectul online Agora Christi va şti să ne infuzeze apetenţa pentru o colocvialitate onestă ci va fi, foarte probabil, o încercare ieftină de manierism dialogic, în care fiecare va încerca să arate că nu vrea să înveţe nimic de la alţii. Nu cred că oamenii care o compun sunt în stare să îşi modereze atât de bine patimile sufletului încât să nu pară frustraţi de prea multe lucruri.

Şi nu credem în presupusul reviriment şi în onestitatea platformei Agora Cristi, dintr-un motiv simplu: dacă nu se va face teologie şi nici reflecţii teologale în cadrul ei, comentariile asupra a ceea ce ne place sau nu ne place se numeşte sporovăială/lamentaţii şi nu colocvialitate.

În măsura în care, aidoma proiectului online Gruparea Aproape, alias Antiteze, Agora Christi a fost o platformă falimentară timp de un an de zile, adică o tăcere mormântală, de ce am spera, ca mulţii ei actori să aibă glas tocmai în februarie 2008? Targhetul intenţional al Agorei Christi este neimportant, ca şi al blogului Antiteze condus de Mihail Neamţu.

Dacă Adonis Vidu este Agora Christi şi Mihail Neamţu este Antiteze şi într-un an de zile nu au făcut nici teologie dar nici nu şi-au luat zborul, însă se consideră teologi, cred că ar trebui să îşi schimbe denumirea şi să îşi prezinte clar intenţiile, să şi le ajusteze şi să le pună în act.

Pare-se că Alin Cristea a avut două reflecţii corecte în această zi.

Pr. Dorin.