ÎPS Serafim Joantă are dreptate cu totul în această poziţie publică

Mai multe persoane mi-au trimis o filă audio de două minute în care ÎPS Serafim spunea următoarele. Găsiţi fila aici. Interpretarea dumnealor e consternantă: de aici nu reiese, în opinia noastră, că arhiepiscopul nostru denigrează pe Părintele Arsenie Papacioc, ci dimpotrivă e un om care venerează prezenţa şi lucrarea sa în lume, numai că Prea Cuvioşiei sale i se spun lucruri trunchiate, de către oameni neimplicaţi în acest mod de a face teologie în relaţiile cu eterodocşii, pe de o parte iar pe de altă parte, doar cei care sunt implicaţi cu adevărat [ierarhii şi marii noştri teologi] cunosc ce se discută, ce se petrece acolo, în cadrul întâlnirilor inter-religioase.

Suntem de acord cu faptul că marii Părinţi ai României actuale sunt manipulaţi de către diverşi fiii de-ai lor duhovniceşti în mărturiile despre ce se întâmplă, în viziunea lor, în „lume”. Tocmai de aceea apar reacţii non-echilibrate, care isterizează pe tineri mai ales, şi îi fac să fugă de contactul cu alte religii şi culte pe motive improprii situaţiei actuale.

Dacă un creştin ortodox ştie ceea ce este şi ceea ce vrea să facă cu viaţa lui nu se sminteşte de nimic, aidoma cu un campion de atletism, care nu e doborât nici de drumul mare, nici de soare, nici de huiduielile de pe margine ci îşi vede de treaba lui şi pe măsura înţelegerii sale.

Acest mod sistematic de a ne discredita când marii Sfinţi, când marii erori ai neamului, când ierarhia noastră, când Părinţii noştri de la care învăţăm cu toţii nu e decât o cale de a ne pune piedici de către noi înşine. Trebuie să îi vedem pe toţi la un loc: şi pe Sfinţii trecutului şi pe Sfinţii prezentului şi pe Sfinţii viitorului şi să cumpănim bine când ne mânzolim inima, cu intenţii presupus viabile.

Rugăm pe toţi cei care ne citesc şi vor să ne tragă în tot felul de certuri imaginare când cu statul român, când cu ierarhia Bisericii, când cu teologi ortodocşi sau eterodocşi, să ne înţeleagă, că nu ne plac cancanurile, nu ne place să judecăm pe nimeni, nu ne place să ne scoatem ochii, ci să facem ceea ce trebuie să facă teologii şi credincioşii Bisericii noastre: să fie echilibraţi, muncitori, să aducă în faţă autenticul, să ne respectăm reciproc şi să ne înţelegem reacţiile, nu distanţi unii de alţii, ci zidindu-ne şi uimindu-ne cu ceea ce e frumos, bun şi sfânt în noi toţi.

Deci dacă vreţi să ne uimiţi, atunci daţi-ne articolele dv. în care gândiţi nesperat de frumos pentru nişte tineri, daţi-ne traducerile dv. din Sfinţii Bisericii, făcute cu decenţă şi cu evlavie, spuneţi ceea ce a făcut Dumnezeu cu voi şi cine sunteţi în adâncul firii voastre!

Acest lucru ne uimeşte şi ne umileşte dumnezeiesc de mult. Însă ne îndurerează reacţiile impardonabile, de gang, făcute faţă de ierarhie, faţă de ordinea de drept a statului român şi faţă de fiecare dintre noi. Dovediţi-ne că aveţi o inimă încăpătoare, profundă şi nu clevetitoare! Nu ajută pe nimeni un astfel de mod de a aborda lucrurile.

Pr. Dorin.