deconstructivism.jpg

Deconstructivismul nu este numai un curent artistic, ci şi o activitate duhovnicească, prin care construim şi reconstruim şi iarăşi destructurăm realitatea gândurilor care încearcă să se sedimenteze în noi înşine.

Gândurile au maleabilitate în fiinţa umană, sunt fluctuante până la momentul în care devin beton armat, în care, dacă loveşti, s-ar putea să te pomeneşti cu reacţii cu totul neaşteptate de la un om pe care l-ai crezut liniştit şi înţelegător, deschis unei discuţii.

Distincţia între momentul în care gândul era încă flexibil şi cel în care a devenit inert, este distincţia pe care nu o fac oamenii pe care nu-i interesează ce se întâmplă în interiorul lor, care primesc îmbătrânirea gândurilor în ei înşişi fără să-şi pună problema dacă sunt bune sau nu, dacă era cazul să se lupte cu ele sau nu, dacă acestea îi fac mai buni, pe zi ce trece, sau, dimpotrivă, mai răi, mai egoişti, mai intoleranţi.

Ortodoxia propune acest deconstructivism duhovnicesc zilnic, prin care omul se autoanalizează în amănunt, îşi dezbracă de un milion de ori haina gândurilor, îşi dezmembrează fiinţa interioară, a concepţiilor, a pasiunilor şi a cugetărilor, pentru a le reîmbrăca din nou şi a vedea care i se potrivesc cu adevărat, care îi fac bine, care îl construiesc ca un om frumos.

Cărămizile gândurilor pot fi adesea stricate, numai unele dintre ele, dar astfel să strice întreg edificiul fiinţial pe care încercăm să-l zidim în viaţa aceasta. Aşa încât aceste cărămizi trebuie puse şi date jos şi repuse de nenumărate ori la temelia inimii, pentru a vedea dacă ele întreţin viaţa sau aduc moartea.

Analiza lumii pe care o vedem cu ochii trupeşti şi sufleteşti, precum şi a patimilor şi a gândurilor, ar trebui să fie o ocupaţie neîncetată, un jurnal care se scrie şi se rescrie mereu în mintea noastră. În definiţia Sfinţilor Părinţi, activitatea duhovnicească presupune ca ortodoxul să fie o enciclopedie umblătoare a lumii lui, dar şi un artist desăvârşit, chemat să împlinească cea mai grea operă de artă: un autoportret mântuit.

Psa. Gianina.

Did you like this? Share it: