Victorii aparente

Când avem impresia că am câştigat ceva fentând vigilenţa altora constatăm că ne-am umplut de ovaţii şi am rămas la fel de goi de experienţă. Un titlu luat pe nemuncă, o carte făcută pe ploconeli sau pogorăminte abjecte, o prietenie de complezenţă, o gafă spălată cu superbie şi nu cu recunoaştere…sunt victorii ale proastei creşteri, ale prostului gust şi ale ipocriziei, deci sunt victorii aparente.

Acolo unde astăzi câştigă deşeul şi debuşeul nu rămâne miros de sfinţenie. Mă dor victoriile infame pentru că mă dor golurile pe care le simt în cei care se bucură gratuit. Iei în faţă bliţurile, te înconjori de lăudători…şi ce fac rândurile şi faptele tale care te sapă de la temelie?! Ce să faci cu aparenţele unei victorii?!!!

Oraşul în care murdăria câştigă teren se surpă. Un gândac care străbate strada şi în mod providenţial nu a fost călcat de maşină, nu e un gândac care a câştigat maratonul ci e un gândac care a fost lăsat să existe.

M-am uitat pe standuri. Se vând jurnalele…Când ne plac doar intimităţile e semn că decadenţa e la ea acasă. Şi când nu mai putem să proiectăm şi să susţinem cărţi de idei, de cercetare asiduă e semn că nu se dă doi bani pe muncă. Munca nu rutinează, ci scliviseşte pe om, îl sculptează, îl face spirit creator! Şi când te supui duhului toropelii şi crezi că e bine să fii la modă, ca moda, ajungi, inevitabil să fii un poem stricat, surd şi incapabil să emoţioneze.

E o victorie aparentă întrebarea care nu îşi caută răspunsul, singurul răspuns. E o victorie aparentă cutezanţa de a te bătea cu Sfinţii şi cu eroii spiritului. E o victorie hazlie să te crezi măreţ atunci când tu ai butonul cu care poţi strivi viaţa altuia.

Victoriile aparente sunt infamii despre care se vorbeşte frumos. Victoriile aparente sunt elogiile debile ale unor minţi furioase pe faptul că sunt minore, că simt şi gândesc minor. Minoratul spiritului naşte ori răzbunare jegoasă ori duplicitate prietenoasă. N-am văzut până acum un om care să fie abject şi să se simtă bine că e penibil dar am văzut oameni penibili care nu ştiau că sunt abjecţi.

Victoriile aparente sunt abjecte. Oricum am întoarce această poveste ceva e sigur: dacă nu te poţi bucura de propria ta muncă şi înţelegere nu te poţi bucura deloc. Dacă nu ai…eşti gol! Victoriile aparente sunt golătatea însăşi a deşertăciunii.

Pr. Dorin.