Cum nu se poate mai bine
Expresiile cu nu în compoziţie nu trebuie să fie neapărat negative. S-a întâmplat cum nu se putea mai bine înseamnă că s-au întâmplat lucrurile foarte bine. Dacă luăm pe nu din expresie şi rezultă: cum se poate mai bine se observă că expresia nu mai are termen de comparaţie. Nu era indicatorul comparaţiei. Înţelesul lui cum nu se poate mai bine indică eventualitatea faptului că lucrurile puteau fi extrem de negative. Dar acum, în situaţia lui cum nu se poate mai bine avem pozitivitatea maximă, în faţa căreia răul extrem la nivel personal apare ca minusul extrem pentru mine.
Se petrec lucruri aşteptate şi altele neaşteptate. Cele neaşteptate, care au funcţie negativă, îţi arată până unde se poate suporta ceva. Cele cu funcţie pozitivă în viaţa noastră, dimpotrivă, ne arată că ne găsim maxima împlinire în acest neaşteptat, deşi credeam că nu suntem în stare de el. Neaşteptatul, astfel, nu aduce neapărat răul. Schimbarea de idee poate produce deraieri sau poate aduce descoperirea unei noi dimensiuni în fiinţa noastră.
Dar ceea ce pare bine pentru unul pentru altul poate fi o eroare. Eroarea de receptare se pune cel mai adesea pe seama relaţionării defectuoase. Comunici prost înţelegi puţin. Dacă comunici esenţial atunci comunici prin înţelegeri şi nu prin fraze. Ce fel de înţelegeri comunicăm însă şi cum sunt receptate ele? Ca să receptezi ceva anume trebuie să ai experienţe asemănătoare cu comunicatorul experienţelor. Însă, dacă noi avem experienţe unice, cum ne înţelegem universalul din experienţele noastre unice?
Deopotrivă ajungem să înţelegem că experienţele noastre sunt unice şi comune în acelaşi timp. Tu iubeşti, tu suferi, tu eşti bolnav…Şi eu sunt la fel. Însă intensitatea experienţelor noastre, ceea ce înţelegem prin ele diferă de la o persoană la alta, pe de o parte iar pe de altă parte există anumite cute ale experienţelor noastre care ne leagă. Unele ne despart, altele ne leagă. Dar şi ceea ce ne desparte poate să ne lege tocmai pentru că observăm că ceea ce ne desparte, unicatul, ne atrage şi reprezintă o atracţie reală pentru noi.
Rolul particularităţii experienţelor noastre e acela de a ne face să ne deschidem multitudinilor de experienţe personale. Ne putem deschide altor experienţe personale, altor moduri de a vedea lucrurile pentru că experienţa personală ne-a făcut să vedem necesitatea împărtăşirii de experienţe personale. Noi nu ne ajungem nouă înşine şi în acelaşi timp noi avem nevoie de confirmări ale înţelegerilor noastre. Experienţa vieţii noastre ne face să vedem că nu se poate fără alţii şi nu se poate fără reconfirmări multiple. Ale cui? Ale experienţelor noastre.
Cum nu se poate mai bine înseamnă cum trebuia să fie. Şi cum trebuia să fie? Cum am simţit că trebuia să fie, cum mă aşteptam să fie.
Pr. Dorin.
Adanc, adanc…