Primăvara duhovnicească

Anul acesta, Sfântul Post începe odată cu primăvara. Însă Învierea este întotdeauna primăvara, iar Sfântul Post se împleteşte cu desprimăvărarea cosmică. Ceea ce formează specificul acestui sezon este frăgezimea culorilor şi a formelor vegetale, care îţi imprimă sentimentul de sfielnicie. Stai înfiorat, ca în faţa unui eveniment ireal, stupefiant de frumos, trăind şi retrăind naşterea lumii.

Primăvara te întâlneşti cu Dumnezeu înviat, cu Dumnezeu Creatorul înviat şi reînviind întreaga lume odată cu El. Ai sentimentul începutului lumii, ai în faţă un colţ de Rai, un tablou al cosmogenezei. Universul se naşte în faţa ochilor tăi, ai o evidenţă, o dovadă a creaţiei, a venirii la viaţă a lumii. În faţa acestei înfiorătoare frăgezimi şi sensibilităţi cosmice, te întrebi dacă ochii tăi pot să vadă atâta frumuseţe şi atâta gingăşie pe care mintea ta nu o putea concepe niciodată. Din an în an, îţi aduci aminte de ceea ce nu poate fi atins nici cu privirea ochilor, nici cu privirea minţii.

Sfinţii Îngeri au fost uimiţi când Dumnezeu a adus întru fiinţă lumea materială, universul văzut cu ochi sensibili. Noi nu avem puterea lor duhovnicească de a contempla şi a înţelege lucrurile şi nici nu vedem începuturile lumii, ci doar un spectacol cu mult mai redus ca dimensiuni spirituale, dar şi sufletele noastre pot să contemple, pe cât ne este cu putinţă, frumuseţea acestei renaşteri a lumii.

Şi cred că ceea ce ne cutremură şi ne contrariază cel mai mult, este splendoarea dumnezeiască care izvorăşte din ceea ce este mai firav, mai plăpând, mai expus intemperiilor, încă nepotolite cu totul, ale vremii. Imaginea ghiocelului tremurând care răsare de sub zăpadă este zguduitoare, fără niciun alt comentariu. Însă el răsare, nu se teme nici de zăpada care stăpâneşte încă pământul, nici de vântul iute şi rece, nici de răutatea oamenilor. Ghiocelul acesta pare inconştient laşităţii noastre, dar nu e aşa.

El, albul şi purul, imaculat, este vestitorul primăverii, dar şi vestitorul Învierii. Ca şi el, şi Hristosul nostru, care părea simplu Om, plăpând, uşor de omorât de către toate intemperiile umane, răsare din pământ fără frică, anunţând învierea tuturor oamenilor, care va fi la sfârşitul lumii.

Psa. Gianina.