Despre teologie cu Nikos Matsoukas [1]
Nikos Matsoukas, Introducere în gnoseologia teologică, trad. de Maricel Popa, Ed. Bizantină, Bucureşti, 1997, 203 p.
„relaţia dintre Dumnezeu şi lume este imediată şi energetică, şi nu doar etică”, p. 10./ Ereziile hristologice au mizat numai pe o relaţie morală, p. 107 între umanitatea şi dumnezeirea Domnului./ Despre rolul dogmatistului vezi p. 11 şi 17. /
Învăţătura dogmatică este un sistem deschis, p. 14./ Gnoseologia teologică este „însuşi modul de viaţă al membrilor trupului Bisericii”, p. 17/ Cunoaşterea este participare la adevăr, p. 19 şi 20/ Cunoaşterea trebuie să fie dezinteresată, p. 21 în teologie pentru că este cunoaşterea adevărului, p. 23./ Cunoaşterea propagă convingerea şi progresul, p. 23/
Gnoseologia teologică ortodoxă e o adâncire în Tradiţie, p. 29/Cunoaşterea teologică dezidolatrizează creaţia la nivelul cunoaşterii teoretice şi practice, p. 31./ Gnoseologia teologică trebuie să fie un studiu adânc, existenţial, în perimetrul Tradiţiei şi al Părinţilor harismaţi, p. 32./
Dogmatica este altceva decât dogmatismul. Dogmatismul este uciderea oricărei cunoaşteri teologice creatoare şi vii, p. 23, o poziţie rigidă, care creează intoleranţă, extremisme şi fanatism, p. 23./
„alta e realitatea şi alta imaginea pe care o vedem şi o ştim despre realitate”, p. 71/ Nu există ruptură între istorie şi veşnicie, p. 28./ Trebuie să ne asumăm în teologia pe care o scriem acum, spune teologul grec, limbajul curent, limbajul epocii noastre, p. 31/
Gnoseologia teologică determină şi descrie felurile teologiei, p. 33/ Ea este în acelaşi timp teoretică şi practică, p. 41./ Are o dimensiune holistică, p. 55/ Pentru Sfântul Maxim Mărturisitorul cunoaşterea unui lucru se face treptat şi nu deodată iar pentru a avea o imagine completă a realităţii avem nevoie e coordonare, p. 60-61./
„subiectivitatea constituie întotdeauna un ochi care vede şi consideră realitatea, o face o parte a sa – sau, altfel spus, se încadrează acestei realităţi şi o posedă”, p. 72/ „obiectivul şi subiectivul se află într-un raport organic şi funcţional”, p. 73/
Limbajul se dezvoltă prin puterea de abstracţie, p. 75./ Pt. etimologia cuvântului Dumnezeu, vezi p. 77-78./ Odată cu Renaşterea teologia devine o ştiinţă istorico-filologică, p. 88/
Pr. Dorin.