inmultirea-pestilor-si-a-painilor.jpg

Nikos Matsoukas, Introducere în gnoseologia teologică, trad. de Maricel Popa, Ed. Bizantină, Bucureşti, 1997, 203 p.

Teologia dogmatică e văzută de către autorul nostru şi ca Teologie  simbolică, p. 89/ Dogmatica are nevoie de racordare istorică, p. 89/ Ştiinţele care se predă acum în şcoli şi universităţi, ne aminteşte autorul, au fost transferate din Bizanţ în Apus, p. 90 şi 118./

Pe Kant nu îl interesa mântuirea ci crearea împărăţiei virtuţii în societatea şi umanitatea întreagă, p. 97/Otto şi Barth au promovat teocentrismul absolut în teologiile lor, p. 109/ Pentru Barth istoria era un theatrum gloriae Dei [ un teatru al slavei lui Dumnezeu], p. 110/

Cf. n. 58, p. 110 Bergson se înrudeşte cu Nietzsche, care prin teoria morţii lui Dumnezeu a vrut  să adâncească rădăcinile religiei în instincte şi în forţele iraţionale./

Teologia este o ştiinţă specială, cu un obiect de studiu distinct, p. 113./ Ea este interpretarea continuă a vieţii creştine, a vederii lui Dumnezeu şi a operelor Sale, p. 114./ Teologia este o exprimare posterioară a experienţei duhovniceşti, p. 115./

Autorul vorbeşte despre  o ierarhizare a ramurilor teologice:  1. teologia harismatică; 2. teologia ştiinţifică şi 3. filosofia creştină, p. 115./ Teologia combină cercetarea istorică cu studierea vieţii înseşi, p. 116./ Ştiinţa teologică se exercită în mod ideal când teologia gustă teologia harismatică, în cadrul vieţii şi activităţii Bisericii, p. 116./

Autorul vorbeşte despre metodologia dublă pe care o regăsim la Sfinţii Părinţi ai Bisericii, p. 117: teologia harismatică şi teologia ştiinţifică, p. 118. Autorul ne spune prin această afirmaţie că ei îmbinau vederile extatice şi înţelegerile duhovniceşti ale vieţii lor cu studiul scriptural şi patristic, cu înţelegerea ca studiere a surselor credinţei şi că aceasta trebuie să fie şi metoda noastră teologică: experienţă duhovnicească şi studiu textual./

„Ştiinţa şi harisma, legate printr-un raport funcţional, nu-şi pot schimba rostul şi scopul: fiecare funcţie îşi are specificitatea sa de nesubstituit”, p. 125.  Adică în studiul teologic trebuie să îmbinăm viaţa noastră duhovnicească cu studiul ştiinţific pe texte, fiecare  raportare la subiect, duhovnicească sau lingvistică, păstrându-şi particularitatea, specificitatea ei./

Pentru noi literele [ unui text n.n.]  nu se despart de mintea luminată şi exersată, p. 125./ Scolastica a avut o metodă teologică unidimensională, p. 126 şi anume: raţionalismul, p. 128./ Despre raţionalism şi stilul gotic vezi p. 128./ Teologia cercetează conceptele şi textele, p. 129/ Pentru Sfântul Grigorie Palama în teologie există primatul experienţei, p. 130, adică are competenţă numai cel care a experiat, prin curăţirea sa de patimi, comuniunea reală cu Dumnezeu./

Tot Sfântul Grigorie Palama cerea ca mărturisirea de credinţă să fie exactă, p. 135./ Pentru el, dialectica poate cerceta numai pe cele create nu şi pe cele necreate, p. 135. Adică mintea noastră poate cerceta şi înţelege cele care ţin de cunoaşterea acestei lumi, pe când slava lui Dumnezeu, descoperirile dumnezeieşti din lumina lui Dumnezeu nu pot fi înţelese şi judecate cu o minte care nu a avut experienţa luminii divine./

Sfânta Scriptură nu e scrisă sub o înrâurire extraordinară a Sfântului Duh, p. 154.  Autorul vrea să spună prin expresia de mai înainte că nu acceptă o revelare literală a Scripturii, adică cuvânt cu cuvânt, în care autorii Scripturii  să fi primit voia lui Dumnezeu ca nişte obiecte pasive, ci că Revelaţia a fost lucrarea lui Dumnezeu împreună cu omul şi  de aceea se poate observa particularitatea umană a fiecărui autor al Scripturii în parte./

„Sfânta Scriptură este cea care construieşte viaţa Tradiţiei”, p. 154./ Autorul vede o unitate între adevărul biblic şi cel tradiţional, p. 156./ Barth credea că revelaţia naturală e curată idolatrie, p. 163./ Gnoseologia depinde de ontologie, p. 167./ Fapta e funcţie cognitivă, p. 174./

„omul este o fiinţă cu funcţiile unificate”, p. 179/ Mediul înconjurător e al doilea „trup” al omului, p. 188 şi de aceea trebuie să îl protejăm pentru că viaţa noastră depinde de cât de poluat sau nepoluat e mediul în care trăim./ Mântuirea ortodoxă e terapie, p. 198, recuperare, împlinire şi salvare a umanităţii şi a creaţiei întregi de la anulare, p. 198./

[sfârşitul cărţii]

Pr. Dorin.

Did you like this? Share it: