De ziua femeii despre te miri ce şi de toate
Zi cu soare. Cine are inimă pentru femeie în general şi pentru femeie în special zice ceva femeilor din viaţa sa şi tuturor la un loc. Blogul Irinei Constantinescu ne trimite spre articolul lui Răzvan Codrescu care demitizează ziua de 8 martie, o întoarce la origini. Ce ne spune domnul Codrescu?:
Propunerea instituirii unei Zile a Femeii a fost făcută şi aprobată în 1910, la aşa-numita Conferinţă a Femeilor Socialiste de la Copenhaga, prima ei sărbătorire în mediile respective avînd loc în anul următor. Autoarea propunerii a fost militanta revoluţionară Clara Zetkin (1857-1933), o evreică născută la Wiederau (Saxonia) şi moartă la Arhanghelskoie, în fosta U.R.S.S. (unde şi-a văzut împlinit visul “tinereţii revoluţionare” şi a propăşit pe linia bolşevismului stalinist).
Cu alte cuvinte sărbătorim în ritmuri comuniste dar vizăm femei democrate. Însă, ziua femeii, oricum ar fi ea, ţine de faptul dacă avem ceva prin inimă, autentic, pentru femeie. Şi ca să ai… trebuie să fi întâlnit în viaţa ta şi femei autentice, reale, care să îţi fi împărtăşit ceva real din fiinţa lor, altfel: MISOGIN scrie pe fruntea ta.
Big Brotherul cu soacre este în atenţia Alexandrei Bădicioiu. Parametri buni de audienţă. O doamnă psiholog spune însă ceva important în cadrul acestui articol:
„Oamenilor le place sa asiste la certuri, sa fie chiar partasi. Astfel de oameni nu sint neaparat agresivi sau certareti, dimpotriva, pot avea un grad de timiditate in abordarea relatiilor sociale si atunci, fiind doar spectatorii unui conflict, e ca si cum ar face o terapie prin expunere. Privind o emisiune in care oamenilor nu le este teama sa-si manifeste nemultumirile, sa comunice direct, se simt si ei incurajati sa-si comunice nemultumirile“, adauga psihoterapeutul Anda Pacurar.
Emisiunea e bună pentru că e un stimulent pentru timizi. În aceeaşi logică urmează: filmul cu bătăi e bun pentru că stimulează pe cei care nu ştiu să dea cu pumnul bine. Filmul porno e bun pentru că te deztimitizează. Talk showul e bun pentru că te face aprig la mânie. Am înţeles oare bine?! Emisiunea e bună pentru că te scoate din timiditate, îţi dă un şut afară din ea şi devii bazat pe tine.
De fapt s-a spus un adevăr real: se încearcă energizarea ta, scoaterea ta din muţenie…Dar eşti scos spre un fel de ne-timiditate de care nu tu profiţi ci alţii profită de tine.
Costel Rogozanu crede că recunoaşterea ta ca ateu ţine de…tupeu. Pentru că, crede el, intelectualul trebuie să îşi asume şi nişte lături în cap şi nu numai nişte ovaţii, crede că trebuie să militeze pentru ateism:
În Romania, apariţia ateismului ca atitudine normală în spaţiul public ar însemna un pas imens. Avem o tradiţie mai mult decît firavă, în ciuda faptului că, timp de vreo 50 de ani, în vremea comuniştilor, toată lumea şi-a ascuns credinţa prin bisericile dintre blocuri. Pînă în 89 nimeni nu credea decît clandestin. Acum, nimeni nu mai este necredincios decît clandestin. Devii un paria fără să ştii de ce. Pînă şi tovarăşul Iliescu a avut probleme în a-şi recunoaşte credinţele impuse de o ideologie căreia i s-a închinat toată viaţa. Dar nu pe Iliescu vreau să-l aud, ci mi-ar plăcea să văd că această problemă firavă este dezbătută cu simţ de răspundere în spaţiul public intelectual. Dominante sînt încă grupurile de dreapta, cu Patapievici şi Liiceanu în frunte. Mulţi încă afirmă răspicat că nu există intelectualism acceptabil fără liberalism şi fără credinţă în capitalism. Cu aşa credinţe ferme e loc întotdeauna şi de puţin Dumnezeu. Uniformitatea orientărilor în lumea intelectuală romanească este uneori înspăimîntătoare. Puţinele voci care ies din fluviul leneş al mainstreamului par a fi foarte uşor de anihilat. Tradiţia romanească dezvăluie mai curînd voci anticlericale (ceea ce e cam altceva) sau ateist-mistice (Cioran); în zona ateismului pur nu găsim mai nimic.
Nouă ne-ar plăcea să vedem cum ar suna ateismul pur din gura domnului Costel/Costi Rogozanu pentru ca să ne dumirim odată. Însă, se pare, că nu s-a scris cartea cu ateismul pur până acum…
Loreta Popa ne aminteşte esenţialul: intrăm în Postul Paştelui. Vom dezbate acest lucru în mod vast. Înseamnă să lăsăm timpul în urmă şi să privim spre timpul care vine, să iertăm greşelile greşiţilor noştri, să postim fără să ne uităm la a fi văzuţi de oameni şi să ne strângem comori în cer…acesta e mesajul Evangheliei de mâine.
Ce s-a ales din femeie ca să vedem ce s-a ales din bărbat? Ne raportăm diferit, grăbit, cu animozităţi şi faţă de unul şi faţă de altul. Perspectiva noastră e înnegurată sau înseninată de propria noastră experienţă. Nu există femeie şi bărbat în general ci există femei şi bărbaţi, foarte particularizaţi, diferiţi şi tocmai de aceea atrăgători.
Urăm tuturor la mulţi ani şi un Post binecuvântat de Dumnezeu!
Pr. Dorin şi Psa. Gianina.