Traian Ungureanu vorbind neştiinţe despre Biserică

sorry.jpg

Motto:

„Când nu te interesează ceva şi nici nu ai îndreptăţirea să îţi dai cu părerea…zi şi tu ceva să nu rămâi de fraier!”

Ce spune astăzi, 10 martie 2008, domnul Ungureanu ?:

Biserica, pitita in spatele dodiilor din manuale, are o raspundere grea. In loc sa lase secolului postcomunist un ghid de comportament salvator, ea s-a adincit in propria nestiinta si va fi martora incompetenta a destramarii.

Pentru că vă referiţi la ea, la Biserica Ortodoxă Română, domnule Ungureanu, vă anunţăm că are un ghid de comportament salvator nu de 18 ani ci de 2000 de ani. Vă putem iniţia dacă doriţi! Însă nu credem că vă preocupă tematica religioasă…după cum nici pe noi nu ne preocupă bomba atomică.

Pr. Dorin.

Elementul X al editării în WordPress

surpriza.jpg

Elementul X al Wp-ului se plămădeşte chiar acum, în momentul în care noi scriem. Suntem pe Visual şi scriem cu setare dreaptă în ambele părţi. Scriem mai departe, iarăşi scriem şi avem nevoie de un paragraf. Punem punct şi facem un paragraf, dând un Enter şi… de la capăt.

Mai dăm încă un pas, ca să distingem paragrafele între ele. Mergem de pe Visual pe Cod şi găsim următoarea tărăşenie:

<div align=”justify”>Elementul X al Wp-ului se plămădeşte chiar acum, în momentul în care noi scriem. Suntem pe <i>Visual</i> şi scriem cu setare dreaptă în ambele părţi. Scriem mai departe, iarăşi scriem şi avem nevoie de un paragraf. Punem punct şi facem un paragraf, dând un <i>Enter </i>şi… de la capăt.</div>
<div align=”justify”></div>
<div align=”justify”>Mai dăm încă un pas, ca să distingem paragrafele între ele. Mergem de pe <i>Visual</i> pe <i>Cod </i>şi<i> </i>găsim următoarea tărăşenie:</div>

Între cele două paragrafe ale noastre care încep cu <div align… apare elementul X, adică această formulă: <div align=”justify”></div>. De ea trebuie să epurăm întregul text şi în loc de div-ul iniţial punem p: asta când suntem pe Cod.

Dacă nu eliminăm elementul X şi nu scăpăm de div şi nu apare p peste tot, în punctul de început al fiecărui paragraf paragrafele stau unele într-altele, adică fără interval între ele.

Pr. Dorin.

Cum editez în WordPress o imagine pe care o preiau din altă parte?

Trebuie mai întâi să aveţi un cont personal de imagini sau să preluaţi din alt blog sau site o imagine expusă, o imagine care e la vedere. Dacă o preluaţi de la dv. dintr-un cont de fotografii [ Ex. Flickr, Photobucket, Ipernity etc.] aveţi siguranţa că nu va dispărea în timp. Dacă o preluaţi de la alţii s-ar putea să fie ştearsă în cele din urmă şi rămâneţi cu buza umflată.

Mergem în contul nostru de pe Ipernity şi luăm o fotografie. Cam aşa arată fotografia la ea acasă, adică în contul nostru. Ca să o luăm de acolo şi să o aducem pe Visualul nostru în WordPress, facem click prelungit [trebuie să exersaţi ceva timp!…] pe colţul din stânga sus al imaginii şi din imaginea care arată aşa:

imaginea-prima.jpeg

când e haşurată cu click stânga sus, apare aşa, mai înnorată:

imaginea-hasurata.jpeg

Când imaginea din contul dv. este haşurată, adică înnorată, atunci daţi click dreapta cu mouseul dv. pe imaginea înnorată şi o să vă apară lista cu instrumente practice, listă din care apăsaţi pe Copy şi imaginea dv. rămâne stocată în memoria computerului pentru a fi pusă pe WordPress.

Fără să mai faceţi o altă mutare care ar anula salvarea dv. virtuală reveniţi pe WordPress, pe Visual, puneţi cursorul dv. la mijlocul paginii, daţi click dreapta cu mouseul şi va apare indicaţia Paste, apăsaţi pe ea şi avem imaginea de acum:

portiune-din-fotografie.jpeg

Veţi observa că deşi dv. aţi stabilit imaginea ca să rămână la mijloc ea va fi situată automat în partea stângă. Treceţi de pe Visual pe Code şi găsiţi următoarea configuraţie a fotografiei:

codul-imaginii.jpeg

Ca să o stabiliţi cum vreţi dv. vă întoarceţi pe Visual şi apăsaţi pe poziţionarea la mijloc a imaginii, adică pe al 9-lea element al primei bare de editare. După ce aţi făcut asta mergeţi pe Cod şi din ce era înainte, din şirul lung de deasupra, apar două linii de informaţie:

cod-2.jpeg

Rămânem pe Cod şi ştergem primul rând de informaţie: de la < div…relative”>. Rămânem cu şirul de informaţie ultimă pe care trebuie să îl fasonăm pentru a-i sta bine în WordPress. Adică, fiind pe Cod, scriem în loc de div, de la : < div style =…scriem p şi atât. Apoi, ne uităm la mărimile imaginii. Observăm că înălţimea imaginii e de 420 şi înălţimea nu e o problemă pe platforma WordPress. Înălţimea imaginii poate fi şi mai mare de 400, cam până pe la 700-800 ca să fie rezonabil.

Însă lăţimea e o problemă în WordPress. Lăţimea imaginii e aici 560 iar regimul standard, cu imagine serioasă în WordPress e… 470. Trebuie să visaţi acest 470 la orice fotografie pe care o puneţi. Scrieţi 470 în loc de 560, veniţi pe Visual şi publicaţi articolul şi imagine e aceasta:

Pr. Dorin.

Să facem margini în ambele părţi ale articolului pe WordPress că arată urât textul publicat!

delfini.jpg

Am văzut mulţi creatori de online în WordPress care nu ştiu că mai există o a doua bară de scris în editorul lor html. De aceea textele lor apar cam aşa:

În mijlocul privaţiunilor, al nevoinţelor găsim mult har, mult ajutor, multă fericire duhovnicească. Pentru că fericirea noastră vine de la Dumnezeu şi nu de la oameni. Cine ne spune asta? Domnul nostru: dacă veţi ierta veţi fi iertaţi! Însă iertarea noastră este ca iertare de oameni, pe când iertarea lui Dumnezeu e o iertare ca de la Dumnezeu spre oameni: dumnezeiască şi neînţeleasă.

şi nu aşa:

În mijlocul privaţiunilor, al nevoinţelor găsim mult har, mult ajutor, multă fericire duhovnicească. Pentru că fericirea noastră vine de la Dumnezeu şi nu de la oameni. Cine ne spune asta? Domnul nostru: dacă veţi ierta veţi fi iertaţi! Însă iertarea noastră este ca iertare de oameni, pe când iertarea lui Dumnezeu e o iertare ca de la Dumnezeu spre oameni: dumnezeiască şi neînţeleasă.

De ce? Ei cunosc numai prima bară de editare, adică aceasta:

prima-bara-de-editare.jpeg

Însă, ca să dai de a doua bară de scriere, absolut necesară pentru editarea în ambele părţi trebuie să apăsăm pe ultimul pătrat din partea dreaptă, pe acela cu trei rânduri de puncte.

Şi dacă acest lucru se petrece apar cele două bare de editare în html din wordpress

a-doua-bara-de-editare.jpeg

Când sunteţi pe Visual, adică pe partea unde trebuie să scrieţi şi unde trebuie să apară textul în forma în care va fi publicat, trebuie să aveţi în faţă această imagine.

Acum, dacă trebuie să formataţi textul în ambele părţi la fel atunci haşuraţi cu mouseul din mâna dreapta textul pe care vreţi să îl faceţi să fie drept şi în stânga şi în dreapta şi apăsaţi pe liniile acelea drepte din a doua bară de editare, adică pe liniile dintre U şi A şi se va rezolva problema dv. de inestetică.

Pr. Dorin.

Binefacerea recunoaşterii păcatelor

distanta-de-la-un-copac-la-soare.jpg

Vederea păcatelor proprii e un mare dar de la Dumnezeu. E o fericită durere, pe care trebuie să o acceptăm şi să ne uităm adânc în noi înşine, să ne conştientizăm rănile, atunci când harul dumnezeiesc ne luminează mintea.

A-ţi vedea şi a-ţi recunoaşte păcatele, cu multă durere, în ciuda abjecţiei şi a răutăţii pe care te vezi nevoit să o accepţi în contul tău, înseamnă a recunoaşte hăul nemerniciei în care ai căzut. Dar nu numai atât, ci şi a vedea abisurile sufleteşti care există în interiorul tău, chiar dacă ele sunt acum acoperite de negura păcatelor.

Ca să înţelegi că ele există, trebuie să te cobori în adâncurile smereniei, în vederea păcatelor, care însă te conduce şi la concluzia abisalităţii fiinţei tale şi a fiinţei umane, văzând că poţi să cazi la nesfârşit, dar poţi să şi urci, tot la nesfârşit.

Prăpăstiile fără fund ale sufletului pot să fie acoperite cu murdărie, sau în ele să domnească frumuseţea harului şi a smereniei.

Cel căruia i se iartă mult iubeşte mult, pentru că a coborât cu pocăinţa până în străfundurile sufletului şi a înţeles cât de adânc e chipul lui Dumnezeu în om. Acolo, în adâncuri duhovniceşti insondabile de către cei care nu se smeresc, a întâlnit mila lui Dumnezeu, pe Dumnezeu însuşi, şi a cunoscut iubirea Lui cuceritoare.

A-ţi accepta păcătoşenia mai înseamnă şi a nu mai suporta minciuna. A răbda mai bine durerile cumplite ale vederii ruinei sufleteşti şi ale căderii din părerea bună de sine în umilinţă şi tristeţe, decât a mai continua să trăieşti în ipocrizie, în presupusa siguranţă fără nici un fundament haric.

De aceea, atunci când Dumnezeu dăruieşte cuiva să-şi înţeleagă nevrednicia proprie, e mai bine să accepte această revelare şi să se adâncească în ea, decât să se răzvrătească, pentru că răzvrătirea îl menţine într-o stare de superficialitate şi de autosuficienţă, care nu îl învaţă nimic şi nu îl va conduce niciodată la înţelepciune.

Psa. Gianina.

Un Sfânt Post plin de pace şi de fericire!

icoana-tuturor-sfintilor.jpg

La începutul Sfântului şi Marelui Post al Sfintelor Paşti, vă dorim să petreceţi această vreme de sfinţire cu mult dor de Dumnezeu şi cu râvna de a vă apropia de ţărmul Împărăţiei tuturor Sfinţilor. Dumnezeu să vă umple de lumina şi înţelepciunea Sa! Să ajungem să cântăm cu bucurie şi cu mulţumire: Hristos a înviat!

Cântările de la începutul Sfântului şi Marelui Post, din Triod, vorbesc despre faptul că rostul postirii este vederea lui Dumnezeu.

Cinstitele cântări ne pun înainte două pilde: cea a Sfinţilor Protopărinţi Adam şi Eva, care, prin călcarea poruncii Postului, au căzut din Rai şi de la vederea lui Dumnezeu cea prea dulce lor, şi pe cea a Sfinţilor Moise şi Ilie (dar şi a altor Sfinţi), care pe muntele Horeb şi pe Carmel, la sfârşitul celor 40 de zile de post, au văzut pe Dumnezeu.

La fel şi Sfântul Iacov, cel care, prin postire şi nevoinţe a păstorit turma cu multe osteneli, ca să-şi ia cele două femei, Lia şi Rahila, care simbolizează lucrarea şi contemplaţia. Acesta s-a învrednicit să vadă scara dumnezeiască ce uneşte cerul cu pământul, pe care S-a pogorât Dumnezeu la noi şi pe care, prin post şi lucrarea virtuţilor, ne urcăm înapoi în Rai.

Sfintele cărţi ale Bisericii Ortodoxe ne propovăduiesc aşadar că sfârşitul Postului este vederea lui Dumnezeu, după cum precizează foarte frumos şi adevărat şi acest fragment dintr-o tricântare a zilei de marţi, a primei săptămâni de Post:

Spre muntele faptelor celor alese să ne apropiem toţi prin Post, lăsând năvălirile desfătărilor, care râvnesc la cele de jos. Şi în norul cinstitelor vedenii intrând, să vedem singură frumuseţea cea dorită a lui Hristos; îndumnezeindu-ne cu taină prin dumnezeieştile înălţări. (Triod, p. 138)

Învăţăm de aici că prin înălţările pe scara nevoinţelor şi a virtuţilor ajungem la contemplaţia duhovnicească, la vederea luminii dumnezeieşti necreate, care înseamnă îndumnezeirea noastră, adică mântuirea şi fericirea veşnică prin vederea neîntreruptă a slavei lui Hristos Dumnezeu.

Psa. Gianina.