Obsesii şi insomnie

12 martie 2008

Buna ziua, parinte

Am citit pe blogul dvs. un text interesant si util despre obsesii. Va scriu ca sa va marturisesc ca trec printr-un chin grozav de intunecat. Sufar de o tulburare obsesiv-compulsiva a personalitatii, cel putin asa am fost diagnosticat de psihiatru. Pe langa asta sufar de insomnie severa ( n-am mai dormit de 4 nopti), de depresie si de o anxietate teribila ( mor de-a dreptul de frica ).

Mai exact, a intrat un gand in mine ce-mi spune neincetat ca voi muri intrucat n-o sa mai pot dormi. Traiesc clipe de cosmar, parinte. Am ajuns sa ma gandesc numai la moarte, am slabit trupeste si sufleteste. In legatura cu obsesiile, trebuie sa va spun ca am ajuns sa stau ore intregi gandindu-ma la aceleasi lucruri. Ma invart la nesfarsit in jurul cozii, rumeg aceleasi idei, imagini si cate o zi intreaga.

Numai vad nimic dincolo de ele. Obsesiile sunt extrem de variate: analizez la nesfarsit ordinea gesturilor pe care le folosesc in timp ce ma spal; ma tot gandesc daca sa ma uit la televizor dupa ce ma rog, sau daca sa ma rog in pat sau in genunchi; pana si semnul crucii a ajuns un motiv de obsesie, iar rugaciunile sunt tot timpul cantarite, evaluate daca or fi bune, prea lungi, prea scurte, daca ma asculta Dumnezeu. Mai am si niste compulsii care-mi spun din cana in cand ca ar fi bine sa ma rog. Un fel de ganduri.

Astea sunt doar cateva ex. In plus, am dezvoltat o frica teribila fata de moarte. Mi-e teama ca ma indrept ireversibil catre moarte, pentru ca nu dorm, pentru ca nu mananc cu pofta. Insomnia si moartea sunt legate intr-un mod necesar in capul meu. Prima o cheama dupa sine pe cealalta.

Mi s-a intunecat de tot sufletul, parinte. Nu mai stiu ce sa fac. Mi-e teama ca a venit iadul peste mine. Psihiatrul mi-a dat niste pastile pe care le-am rejectat. Somniferul n-a functionat, iar antidepresivul imi provoca greata. Mai trebuie sa amintesc ca momentan sunt somer, asa ca nu beneficiez de dreptul la ingrijire medicala decat contra cost. Vedeti dar in ce situatie ma aflu. Poate ca va intrebati de ce va scriu. Va scriu ca sa va cer ajutorul, oricare ar fi acesta: un gand bun, o incurajare, un sfat, o indrumare. Spuneti-mi cum sa ma lupt cu tot cosmarul asta !

Am impresia ca m-a parasit si Dumnezeu sau ca eu m-am indepartat de El.

Va multumesc,

Florin.

***

Domnule Florin,

nu v-a parasit Dumnezeu si nici nu e de netrecut tot acest cosmar real, pe care imi pare rau ca il traiti!

Accesele de prea multa luciditate apar pentru ca dati atentie, va concentrati asupra detaliilor.

Nu trebuie sa acceptati ca aceste lucruri sunt pozitive ci trebuie sa fiti ferm convins ca sunt manifestari demonice in viata dv., cu care dv. nu trebuie sa pactizati interior.

Incercati sa vorbiti cu cineva orice, pe orice tema, sa iesiti din casa, sa va plimbati, ca sa va rupeti de gandurile dv.

Daca incercati sa mancati, sa va oxigenati creierul mergand la aer bun si daca spuneti tuturor acestor ganduri ca nu le vreti, ca nu le acceptati…suntem siguri ca veti face pasi buni spre vindecarea dv. de depresie.

Va multumim pentru scrisoare, va dorim sa va linistiti si sa auzim vesti fericite de la dv!

Pr. Dorin Picioruş.