postmodernitate-religioasa-in-felul-ei.jpeg

Prof. Ioan Gh. Savin, Apologetica. Existenţa lui Dumnezeu. Partea a doua. Probele Cosmologică şi Teleologică, vol. 2, Ed. Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1943, 274 p.

În afara acestui volum al 2-lea mai există şi un al treilea, dar pe acela nu îl avem./ Profesorul Savin consideră că există 8 argumente pentru dovedirea raţională a existenţei lui Dumnezeu: ontologic, cosmologic, teleologic, istoric, moral, noetic, psihologic şi hristologic, p. 3./

Argumentul ontologic, discutat în vol. 2, e unul deductiv, pe când argumentele cosmologic şi teleologic sunt inductive, p. 3./ În 1680 Atansie Kircker număra 6561 argumente raţionale pentru dovedirea existenţei lui Dumnezeu, p. 4. Fără detalii…/

Argumentul cosmologic are în prim-plan întrebarea: pentru ce există lumea?, p. 7/ Cauzalitatea stă la baza argumentului cosmologic, p. 8./ Argumentul cosmologic este cel mai vechi argument, p. 8/ Argumentului cosmologic i se impută faptul că: 1 eternitatea a căpătat în cadrul său mişcarea, ceea ce nu ar fi existat [ în filosofia lui Platon, pentru că aici e vorba de Aristotel n.n.], p. 15; 2. materia apare ca fiind coeternă [ concepţie greşită păgână n.n.], p. 16; 3. există o eternitate a mişcării în raport cu legea entropiei [ aceasta e o problemă modernă, care nu are nimic de-a face cu filosofia antică păgână n.n.], p. 16./

Potrivit legii entropiei [ Carnot şi Clausius] mişcarea din lume este ireversibilă, p. 16-17 iar forţa energiei se degradează continuu în univers, p. 17./ Pe baza ideii de sfârşit al lumii se postulează un început al lumii, p. 17./ Pentru Toma d’ Aquino, argumentul cosmologic era formulat în acest fel: argumentul contingenţei lumii cere ca să existe un început al ei, p. 28/

Materialiştii moderni au creat titulatura de „generaţie spontanee”, p. 47, adică: Moleschott, Karl Vogt, Ludwig Büchner, Huxley, Ernest Haeckel etc., p. 47./ Organismul uman numără peste 50 trilioane de celule, p. 50/

David Hume [ 1711-1776] se naşte în Edinburgh-Scoţia, cf. n. 1, p. 56./ Hume a fost deist şi Voltaire i-a fost discipol, n. 1, p. 57./

N. 2, p. 70: „Nu pe cale de experiment vom ajunge însă la cunoaşterea cauzelor primare sau a cauzei absolute şi deci a lui Dumnezeu. Pe Dumnezeu nu-L aflăm nici la capătul telescopului, nici la cel al microscopului şi nici într-un fund de eprubetă. După cum nu aflăm la disecţia unui corp sentimentul iubirii de patrie sau pe cel al iubirii filiale. Dar aceasta nu înseamnă că ele nu există şi că nu se pot cunoaşte”.

Fundamentare scripturală: Iov. 12, 7, 9; Is. 40, 21, 22, 26; Rom. 1, 20.

Argumentul teleologic deduce existenţa lui Dumnezeu din ordinea, armonia şi scopurile care domnesc în lume, p. 83./ Kant considera acest argument drept cel mai puternic argument dintre toate în dovedirea existenţei lui Dumnezeu, p. 83./ Voltaire vorbea despre argumentul teleologic în exemplul orologiului şi al Ceasornicarului: adică din perfecţiunea ceasului, a lumii, vedem perfecţiunea Ceasornicarului, a lui Dumnezeu, p. 84/

Argumentul teleologic pleacă de la premisa că ordinea lumii cere o inteligenţă ordonatoare, p. 88./

Agumentul nomologic vorbeşte despre faptul că ordinea şi armonia din lume şi om presupun existenţa unei inteligenţe supreme, care a pus această ordine şi o prezidează, o conduce, p. 93./

De la p. 147 se discută în mod bogat teoria evoluţionismului. Odată cu p. 152 sqq. se aduc argumente împotriva evoluţiei. Unul dintre argumentele împotriva evoluţiei autonome a lumii e acesta: au rămas în viaţă vieţuitoarele cele mai mici şi mai slabe, p. 154. Cu alte cuvinte, dacă viaţa în teoria evoluţionistă e numai luptă, numai supravieţuire sângeroasă, cum de au supravieţuit nu cele mai mari şi tari vieţuitoare ci cele mai plăpânde? /

În anii 40 ai secolului trecut, după cum se observă din cuvintele autorului, erau în uz cuvintele : femeiuşti şi bărbătuşi, fără sens peiorativ, pentru a desemna pe: femele şi masculi , cf. p. 158./ E. Haeckel a inventat teoria ontogenezei, p. 175./

Nu trebuie să ne displacă esteticul unor animale dacă acele părţi ale corpurilor lor care nouă nu ne plac sunt în acord cu specia lor p. 186 , cu modul lor de a fi./

Se discută şi argumentul istoric…/ Rev. Predania exista prin anul 1937 şi în ea scria Nae Ionescu, cf. n. 3, p. 232./

Această a doua parte a cărţii nu a avut consistenţa ideatică a primului volum.

Pr. Dorin.

Did you like this? Share it: