Concepte de unitate în eclesiologie

Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu, Concepte de unitate, în rev. Mitropolia Banatului XXIX [1979], nr. 7-9, p. 461-469.

Există o confuzie reală între unitatea Bisericii, ca dat fundamental de la întemeierea ei de către Domnul Hristos şi de către Sfântul Duh, unitatea creştină şi unitatea Bisericilor, p. 461./ Noi ne luptăm pentru unitatea creştină şi nu pentru unitatea Bisericii, care este imposibil de sfărâmat din punct de vedere ontologic şi teologic, p. 461./

„concepţia catolică despre unitate are un profund caracter hristomonist, imanentist şi juridic”, p. 463. Părintele profesor se referă la teologia romano-catolică./Conceptul de „comunitate conciliară” [un concept tot romano-catolic n.n.] stipulează în mod fals faptul, că fiecare Biserică posedă în comuniune cu celelalte plenitudinea, p. 463./

Conceptul de unitate conciliară nu duce decât la o minimalizare şi relativizare pronunţată a persoanei lui Hristos şi a operei Sale mântuitoare, p. 464. / În fapt, acest concept se traduce prin aceea că avem de-a face cu o comunitate ecumenică de confesiuni, p. 465./ Teologi luterani au găsit de cuviinţă să transforme titulatura de „comunitate conciliară” în aceea de „comunitate eclezială”, p. 465./

Teologii ortodocşi însă au arătat că prognozata comunitate, care doreşte să transfrontalizeze Bisericile nu are nimic de-a face cu sobornicitatea Bisericii, ci e o parodiere a acesteia, pentru că „sobornicitatea [reală a Bisericii ] exprimă atât universalul, care ţine împreună Bisericile, cât şi particularul, concretizat în posibilitatea integrării dinamice a Bisericii în viaţa popoarelor”, p. 465./

Teologii ortodocşi au mai arătat că „unitatea fiinţială a Bisericii…[este] un dat dumnezeiesc obiectiv, [fapt pentru care] identitatea Bisericii rămâne peste veacuri mereu aceeaşi, fără să se schimbe după oameni şi epoci, căci : Ieri, azi şi mâine, Hristos rămâne acelaşi„[Evr. 13, 8], p. 465. /

În documentul BEM [Botez, Euharistie, Ministeriu] se relativizează succesiunea apostolică, p. 466 şi se face abstracţie de aspectul de jertfă al Sfintei Euharistii, p. 466./Din acest document rezultă o tendinţă clară spre o preoţie universală pluralistă şi nu spre o preoţie sacramentală, p. 466./ Autorul a citat documentul BEM, cf. Bapteme, Eucharistie, Ministère, Les Presses de Taizé, 1974./

„Teologie nu este chemată să reducă doctrina Bisericii la mentalitatea şi cultura unui popor, ci să identifice această cultură şi mentalitate cu experierea lui Hristos trăit în lucrarea Lui integrală prin Duhul Sfânt, care să-i imprime valenţe superioare sorbite din infinitul perfecţiunilor divine”, p. 467./ Sobornicitatea Bisericii îmbină armonios unitatea cu diversitatea, p. 468./

Pr. Dorin.