ceruri.jpeg

Adevărul aparţine tuturor oamenilor. Atunci când cugeţi că adevărul este o proprietate personală, un bun negociabil, nu ai de fapt niciun adevăr. Pentru că adevărul stă la cei care nu cred că el se vinde sau costă ceva sau că trebuie să primească ceva în schimb pentru el. Căci cei care nu gândesc că adevărul se cumpără sau se vinde ştiu că ar fi nişte nebuni dacă ar gândi aşa. Pentru că adevărul este pretutindeni, ca aerul.

Şi cum să vinzi aer? Cum să vinzi aerul, când aerul e la îndemâna tuturor? Aşa e şi cu adevărul: e la îndemâna tuturor. O spune şi Sfântul Pavel, că cei care n-au avut Lege care să îi înveţe, au avut ca învăţători propria lor conştiinţă şi mărturia întregii făpturi create de Dumnezeu: Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire [Rom. 1, 20]; Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege [Rom. 2, 14].

Adică, spune Sfântul Pavel, cei care n-au avut Biblie, au avut Biblia întregii zidiri, a întregii creaţii şi conştiinţa şi raţiunea lor ca să o interpreteze corect. Căci Cerurile povestesc mărirea lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria! Ziua-i spune zilei cuvânt şi noaptea-i vesteşte nopţii cunoaştere Nu sunt graiuri şi nici cuvinte ale căror glasuri să nu se audă [Ps. 18, 1-3, ed. 2001]. Creaţia lui Dumnezeu nu vorbeşte cu graiuri şi cuvinte care să nu poată fi înţelese de oameni şi de raţiunea umană.

Verbul grecesc pentru a povesti, diegéomai, spune IPS Bartolomeu că înseamnă, de fapt, a povesti în amănunt, în detaliu, a descrie. Aşadar cerurile mărturisesc pe larg, cu lux de amănunte, despre slava şi mărirea lui Dumnezeu, nu doar periferic. Prin urmare, cerurile sunt o dogmă expusă privirii umane în orice clipă şi ceas. Iar tăria cerului vesteşte despre mâinile lui, adică despre Fiul şi Duhul, Care sunt mâinile Tatălui, după tâlcuirea Sfinţilor Părinţi.

Deci nu avem decât să ne ridicăm ochii spre cer, în cel mai banal gest cu putinţă, şi dăm tot peste Teologie şi Dogmatică, şi încă peste un text primordial, în care nu există interpolatori şi care nu s-a falsificat de nimeni! Adevărul nu se cumpără cu aur, ci se vede şi se citeşte cu ochii, de către cei cu inima curată şi cu suflet iubitor. Cerurile sunt cuvinte şi graiuri pe înţelesul a toată făptura omenească.

Şi ziua şi noaptea cerurile povestesc despre cele ascunse şi nevăzute, despre slava veşnică a lui Dumnezeu. Ele stau de vorbă cu oamenii şi îi învaţă despre Creatorul lor, al amândurora: şi al cerului şi al pământului. Ziua cea luminată spune zilei cuvânt, adică în mod limpede, pe faţă, vesteşte celor înţelepţi şi cei înţelepţi înţeleg imediat evanghelia cerurilor diurne despre Soarele dreptăţii şi despre Ziua cea neînserată, şi se închină lui Dumnezeu cu credinţă.

Iar noaptea vesteşte nopţii cunoştinţa (gnósis): adică cerurile înstelate şi pline de dumnezeiască frumuseţe ale nopţii vestesc acelaşi lucru celor neştiutori şi necunoscători, celor neluminaţi, care sunt încă cuprinşi de noaptea neştiinţei şi a patimilor. Aşa au vorbit cerurile nopţii şi stelele cerului cu magii, până i-au adus la Hristos, în Betleem, la adevărata Lumină. Aşa şi dintre filozofii moderni, Kant s-a declarat impresionat numai de cerurile înstelate şi de legea morală din el însuşi. Dar a crezut mai mult în teologia protestantă şi în raţiunea speculativă decât în ce l-ar fi putut învăţa cerurile înstelate şi conştiinţa sa.

Psa. Gianina.

Did you like this? Share it: