Despre Învierea Domnului cu Veselin Kesich
Veselin Kesich, The First Day of The New Creation. The Resurrection and the Christian Fait, St. Vladimir’s Seminary Press, Crestwood, New York, 1982, 206p.
Cartea e în limba engleză, are 8 capitole, concluzii, apendice: Omilia de Paşti a Sfântului Ioan Gură de Aur, bibliografie, index scriptural, index general şi câteva Sfinte icoane ortodoxe. Autorul e ortodox.
„Creştinătatea a apărut ca o comunitate, ca Biserică, care s-a ivit din moartea şi învierea lui Iisus Hristos”, p. 11./ Mesajul învierii este unul central în Noul Testament, p. 11./ Învierea lui Hristos nu este un mit, p. 16./
Pentru Rudolf Bultmann învierea Domnului nu a fost un act istoric ci ea reprezintă doar o reflecţie despre Cruce sau o interpretare a Crucii, p. 18./ Willie Marxsen e de acord cu Bultmann în afirmaţia că învierea nu e un lucru de sine stătător ci o reflecţie la cu totul alte lucruri, p.19/
Pt. Marxsen învierea Domnului nu este un lucru de o importanţă fundamentală în creştinism, p. 20/ Din Bultmann se citează asiduu, din punct de vedere apologetic, Theology of the New Testament, 2 vols, Charles Scribner’s Sons, New York, 1951 şi New Testament and Mythology, pe când Willie Marxsen e citat cu The Resurrection of Jesus of Nazareth, Philadelphia, Fortress Press, 1970./
Bultmann şi Marxsen au folosit amândoi metoda istorică de interpretare /interogare a textelor scripturale, p. 21./Însă metoda istorico-critică, spune autorul nostru, este imanentistă şi respinge intervenţia lui Dumnezeu în istorie, p. 21./
„Pentru Bultmann şi ucenicii săi [teologi luterani] învierea Domnului este un „eveniment al credinţei”. Iisus, după aceştia, a înviat în credinţa ucenicilor Săi însă nu şi istoric. Ei neagă faptul că învierea [Domnului] a avut loc din punct de vedere istoric.”, p. 22./
Bultmann s-a străduit să arate că noi nu cunoaştem aproape nimic din viaţa istorică a Mântuitorului Hristos şi că multe „legende” au fost create de către Biserică, p. 22./ Ambii autori protestanţi au dorit să facă mesajul evanghelic acceptabil/relevant pentru omul de astăzi, p. 22./
Demitologizarea însă propusă de către Bultmann, spune autorul nostru, nu este ceva recent, ci acest lucru l-au încercat şi ereticii docheţi şi gnosticii în primele veacuri creştine, p. 22./ Gnosticii antici ca şi demitologizanţii recenţi nu cred în adevărul Evangheliilor şi în cele pe care le spun sursele primare, adică Scriptura şi Tradiţia Bisericii, p. 23./
Pentru ortodocşi însă „Învierea lui Hristos este o realitate a acestui viitor care deja a venit”, a ajuns la noi, p. 32./ Cele 7 rostiri/grăiri ale Domnului pe cruce: Sfântul Matei şi Sfântul Marcu câte una, 3 la Sfântul Luca şi 3 la Sfântul Ioan./
Kirsopp Lake respingea în 1907 în Evidenţa istorică a învierii lui Iisus Hristos realitatea mormântului gol cunoscută şi relatată de către Evanghelii, p. 79./Pentru autorul cărţii „Evangheliile sunt documente istorice şi teologice”, p. 82./
Lc. 24, 35 a exprimat Euharistia primară prin cuvintele „frângând pâinea”, p. 101. A se vedea şi F. Ap. 2, 42, 46; 20, 7, 11; 27, 35, p. 101./ „Cu Cincizecimea, Biserica a început calea ei de slujire şi de mărturisire”, p. 174./
„Învierea lui Hristos este începutul unei noi creaţii. Însă nu este o repetare sau o respingere a celei vechi, ci plinirea şi desăvârşirea ei. Actul dumnezeiesc al învierii lui Hristos din morţi este un nou început, nu o reîntoarcere [ la ceea ce a fost], căci trupul lui Hristos , din vechea creaţie s-a transfigurat pentru viaţa veşnică”, p. 177./
În Taina Sfântului Botez omul devine o făptură nouă, cf. II Cor 5, 17, p. 177./
Ideea centrală a cărţii este aceea că învierea Domnului reprezintă înnoirea firii umane, odată ce El Şi-a îndumnezeit firea Sa umană. Pentru că firea Sa umană este îndumnezeită în persoana Sa, prin Botez şi noi devenim făpturi noi, luând har din umanitatea îndumnezeită a lui Hristos ca să ne îndumnezeim la fel ca El.
Autorul nostru a atins în această carte însăşi consecinţa ontologică a învierii Domnului şi anume posibilitatea îndumnezeirii firii umane, arătând prin această că scopul crucii şi al suferinţei Domnului a fost întărea firii Sale prin har şi îndumnezeirea firii Sale umane pentru ca să avem întru El aceeaşi traiectorie: prin asceză şi curăţire de patimi spre umplerea noastră de slava Sa.