splendoarea-tibetului.jpeg

Veselin Kesich, The First Day of The New Creation. The Resurrection and the Christian Fait, St. Vladimir’s Seminary Press, Crestwood, New York, 1982, 206p.

Cartea e în limba engleză, are 8 capitole, concluzii, apendice: Omilia de Paşti a Sfântului Ioan Gură de Aur, bibliografie, index scriptural, index general şi câteva Sfinte icoane ortodoxe. Autorul e ortodox.

„Creştinătatea a apărut ca o comunitate, ca Biserică, care s-a ivit din moartea şi învierea lui Iisus Hristos”, p. 11./ Mesajul învierii este unul central în Noul Testament, p. 11./ Învierea lui Hristos nu este un mit, p. 16./

Pentru Rudolf Bultmann învierea Domnului nu a fost un act istoric ci ea reprezintă doar o reflecţie despre Cruce sau o interpretare a Crucii, p. 18./ Willie Marxsen e de acord cu Bultmann în afirmaţia că învierea nu e un lucru de sine stătător ci o reflecţie la cu totul alte lucruri, p.19/

Pt. Marxsen învierea Domnului nu este un lucru de o importanţă fundamentală în creştinism, p. 20/ Din Bultmann se citează asiduu, din punct de vedere apologetic, Theology of the New Testament, 2 vols, Charles Scribner’s Sons, New York, 1951 şi New Testament and Mythology, pe când Willie Marxsen e citat cu The Resurrection of Jesus of Nazareth, Philadelphia, Fortress Press, 1970./

Bultmann şi Marxsen au folosit amândoi metoda istorică de interpretare /interogare a textelor scripturale, p. 21./Însă metoda istorico-critică, spune autorul nostru, este imanentistă şi respinge intervenţia lui Dumnezeu în istorie, p. 21./

„Pentru Bultmann şi ucenicii săi [teologi luterani] învierea Domnului este un „eveniment al credinţei”. Iisus, după aceştia, a înviat în credinţa ucenicilor Săi însă nu şi istoric. Ei neagă faptul că învierea [Domnului] a avut loc din punct de vedere istoric.”, p. 22./

Bultmann s-a străduit să arate că noi nu cunoaştem aproape nimic din viaţa istorică a Mântuitorului Hristos şi că multe „legende” au fost create de către Biserică, p. 22./ Ambii autori protestanţi au dorit să facă mesajul evanghelic acceptabil/relevant pentru omul de astăzi, p. 22./

Demitologizarea însă propusă de către Bultmann, spune autorul nostru, nu este ceva recent, ci acest lucru l-au încercat şi ereticii docheţi şi gnosticii în primele veacuri creştine, p. 22./ Gnosticii antici ca şi demitologizanţii recenţi nu cred în adevărul Evangheliilor şi în cele pe care le spun sursele primare, adică Scriptura şi Tradiţia Bisericii, p. 23./

Pentru ortodocşi însă „Învierea lui Hristos este o realitate a acestui viitor care deja a venit”, a ajuns la noi, p. 32./ Cele 7 rostiri/grăiri ale Domnului pe cruce: Sfântul Matei şi Sfântul Marcu câte una, 3 la Sfântul Luca şi 3 la Sfântul Ioan./

Kirsopp Lake respingea în 1907 în Evidenţa istorică a învierii lui Iisus Hristos realitatea mormântului gol cunoscută şi relatată de către Evanghelii, p. 79./Pentru autorul cărţii „Evangheliile sunt documente istorice şi teologice”, p. 82./

Lc. 24, 35 a exprimat Euharistia primară prin cuvintele „frângând pâinea”, p. 101. A se vedea şi F. Ap. 2, 42, 46; 20, 7, 11; 27, 35, p. 101./ „Cu Cincizecimea, Biserica a început calea ei de slujire şi de mărturisire”, p. 174./

„Învierea lui Hristos este începutul unei noi creaţii. Însă nu este o repetare sau o respingere a celei vechi, ci plinirea şi desăvârşirea ei. Actul dumnezeiesc al învierii lui Hristos din morţi este un nou început, nu o reîntoarcere [ la ceea ce a fost], căci trupul lui Hristos , din vechea creaţie s-a transfigurat pentru viaţa veşnică”, p. 177./

În Taina Sfântului Botez omul devine o făptură nouă, cf. II Cor 5, 17, p. 177./

Ideea centrală a cărţii este aceea că învierea Domnului reprezintă înnoirea firii umane, odată ce El Şi-a îndumnezeit firea Sa umană. Pentru că firea Sa umană este îndumnezeită în persoana Sa, prin Botez şi noi devenim făpturi noi, luând har din umanitatea îndumnezeită a lui Hristos ca să ne îndumnezeim la fel ca El.

Autorul nostru a atins în această carte însăşi consecinţa ontologică a învierii Domnului şi anume posibilitatea îndumnezeirii firii umane, arătând prin această că scopul crucii şi al suferinţei Domnului a fost întărea firii Sale prin har şi îndumnezeirea firii Sale umane pentru ca să avem întru El aceeaşi traiectorie: prin asceză şi curăţire de patimi spre umplerea noastră de slava Sa.

Did you like this? Share it: